Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Galati

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR.384

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26.05.2008

PREȘEDINTE: Ion Ioneci

JUDECĂTOR 2: Benone Fuică

JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu

GREFIER-- -

-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, cu sediul în F,- bis, împotriva sentinței civile nr.210/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și, cu domiciliu ales în F,- bis, jud.V, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nemaifiind cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.210/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă pentru drepturi bănești formulată de reclamanții, G, și în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii

A fost obligată pârâta către reclamanți la plata drepturilor bănești aferente tichetelor de masă cuvenite pe perioada 30.01.2005-31.12.2006.

Au fost respinse ca fiind prescrise drepturile aferente perioadei 1.01.2004-30.01.2005.

Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr.300/91/30.01.2008 reclamanții, G, și au chemat în judecată pa parata Casa Județeană de Pensii V solicitând ca acesta să fie obligat la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în temeiul Legii nr.142/1998 pentru perioada 1.01.2004-31.12.2006.

În motivarea cererii au arătat că sunt angajați în cadrul Casei Județene de Pensii V, calitate în care, potrivit art.1 din Legea nr.142/1998, erau îndreptățit să primească tichete de masă.

Cum paratul nu le-a acordat în mod nejustificat aceste tichete solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de actele depuse, susținerile părților și textele de lege incidente, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit disp.art.1 din Legea nr.142 din 09.07.1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral, pe costuri de angajator care se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

În baza art.41 al.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.

Reclamantul, în calitate de salariat la o instituție bugetară, avea și are dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma tichetelor de masă, asigurându-i-se o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a-i oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă. In același timp, există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, fapt ce determina existenta unei discriminări din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială, între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art 41, art.53 din Constituție, art.5 al.3 din Codul Muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați, din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar.

Față de aceste împrejurări, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată in parte, fiind admisă și a obligat pârâtele la plata către reclamanți a contravalorii tichetelor de masă cuvenite acestuia pentru perioada 30.01.2005 - 31.12.2006, actualizate cu rata inflatiei la data platii efective.

In ceea ce privește perioada 1.01.2004-30.01.2005, instanța a constatat împlinit termenul de prescripție prevăzut de disp. art 283 alin 1 lit. C din Codul Muncii, motiv pentru care a respins pretențiile aferente acestei perioada ca fiind prescris dreptul material la acțiune.

Văzând că acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.

Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii V criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond în mod eronat a reținut că reclamanții intimați ar fi îndreptățiți să beneficieze de tichete de masă pentru perioada 30.01.2005-31.12.2006.

A invocat prevederile art.1 din Legea nr.142/1998, cu modificările ulterioare, tichetele de masă acordând-se în limita prevederilor bugetului de stat pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate.

Prin legile bugetului de stat pe anii 2004 și 2005 s-a precizat că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, nu se pot aproba sume în scopul acordării tichetelor de masă, deoarece nu au fost prevăzute în buget.

A mai invocat prevederile art.3 din OUG nr.88/2006 în sensul că instituțiile publice cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, nu pot acorda tichete de masă în anul 2007.

A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile și respingerea acțiunii formulate de reclamanții intimați, ca fiind netemeinică și nelegală.

În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 al.1 pct.8 și 8 pr.civilă.

Intimații-reclamanți nu s-au prezentat și nu au formulat întâmpinare în proces.

Examinând recursul astfel declarat potrivit motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Critica recurentei că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea și interpretarea justă a Legii nr. 142/1998 este întemeiată.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale invocate de reclamant, respectiv Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".

Aceste tichete de masă se pot acorda în limita prevederilor bugetului de stat, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 2 din același act normativ, în conformitate cu care "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 4 din Legea nr. 631/2002, legea bugetului de stat pe anul 2003, "în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație". Aceleași considerente sunt reiterate de legiuitor și în dispozițiile art. 46 alin. 4 din Legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art. 40 din legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art. 24 din Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.

În această situație, instanța nu poate reține afirmația reclamanților în conformitate cu care, prin neacordarea tichetelor de masă s-ar crea o situație de discriminare între diferitele categorii de bugetari, încălcându-se astfel un drept fundamental ocrotit de Constituție, deoarece, în speță, legiuitorul nu a prevăzut o obligație în sarcina angajatorului ci o facultate.

În aceste condiții, considerăm că această facultate a angajatorului de a acorda tichete de masă se transforma în obligație doar în momentul în care în buget erau prevăzute fonduri pentru acordarea acestor drepturi iar angajatorul refuza să le achite.

De altfel, principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.

Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.

Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite ( Curtea Constituțională - decizia nr. 102/11.03.2003).

În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea nr. 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, contrar celor reținute de către prima instanță.

În ceea ce privește interpretarea art. 1 din Legea nr. 142/1998, instanța de fond nu a analizat corect textul, acesta necesitând a fi interpretat în sensul că reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile legii privind bugetul de stat.

Intenția legiuitorului ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, prin folosirea verbului "pot", induce concluzia că este vorba de o normă dispozitivă.

Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.

Față de toate considerentele expuse mai sus, devine aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. pr. civilă, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind în parte nelegală, și în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul cu consecința modificării în parte a sentinței civile recurate și, în rejudecare, se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.

Vor fi menținute celelalte dispoziții referitoare la constatarea prescripției asupra drepturilor pretinse de reclamanți pentru perioada 1.01.2004-30.01.2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII V, cu sediul în F,- bis, împotriva sentinței civile nr.210/12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința civilă nr.210 din 12.03.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:

Respinge ca nefondată acțiunea civilă a reclamanților, G, și.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26.05.2008.

PREȘEDINTE JUDECATOR Pt.jud. aflat în CO

conf.disp.art.261 pct.2 pr.civ.

PREȘEDINTE

Grefier

Red.

Dact.

2 ex/8.07.2008

FOND: -

Președinte:Ion Ioneci
Judecători:Ion Ioneci, Benone Fuică, Virginia Filipescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 384/2008. Curtea de Apel Galati