Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 390/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 390
Ședința publică de la 13 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN I - ȘI CONSILIUL JUDEȚEAN I împotriva sentinței civile nr. 301 din 27 II 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind SINDICATUL AL SALARIAȚILOR DIN DGASPC
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurenta DGASPC I, consilier jr. pentru Consiliul jud. I și G, reprezentantul intimatului Sindicatul al salariaților din DGASPC
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care consilier jr. depune la dosar o adresă emisă de Ministerul Administrației și Internelor di n 18 04 2008 și o sentință a Tribunalului Iași reprezentînd practică judiciară, duplicatul înscrisurilor fiind înmînat reprezentantului intimatului.
Reprezentantul intimatului precizează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisuri.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul părților.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pentru motivele expuse pe larg și în concluziile scrise pe care le depune.
Consilier jr. solicită deasemeni admiterea recursului așa cum fost formulat, depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței instanței de fond. Depune concluzii scrise însoțite de hotărîri reprezentînd practică judiciară.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 301 din 27.02.2008 Tribunalul Iași admite acțiunea formulată de Sindicatul în numele și pentru membrii de sindicat.
Obligă pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I la calculul și plata către reclamanți a drepturilor bănești constând în indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% lunar din salariul de bază, începând cu data de 01.10.2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul Consiliul Județean I să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești.
Respinge cererea formulată de Sindicatul " " în numele și pentru reclamanți privind obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I la plata pe viitor a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv.
Obligă pârâții să achite reclamanților suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține că reclamanții sunt membri ai Sindicatului " " și sunt salariații Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, instituție aflată sub coordonarea Consiliului Județean
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2, s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Potrivit punctului 31.1 din același ordin, "prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor". Tot la acest punct se prevede că personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 138/1999, cu excepția personalului din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, respectiv de indemnizația de dispozitiv.
Față de aceste dispoziții legale, se reține de către instanță că personalul civil din cadrul administrației publice beneficiază de indemnizația de dispozitiv prevăzută de art. 13 din Legea nr. 138/1999, prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 urmărindu-se înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Potrivit disp. art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare. Or, în speță, pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamanți a indemnizației de dispozitiv.
În consecință, instanța reține că este întemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la calculul și plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% lunar din salariul de bază, începând cu data de 01.10.2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Cât privește cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata pe viitor a acestei indemnizații, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind făcută dovada faptului că pârâta, pe viitor, nu-și va îndeplini obligațiile legale care îi revin.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și Consiliul Județean I, prin reprezentanți legali.
În motivarea recursului I arată că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, modificat și completat prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, reprezintă de fapt o normă metodologică de aplicare a Legi nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Aceasta fiind situația nu se poate admite faptul că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor, s-au putut aduce modificări legii astfel încât toți angajații din administrația publică, inclusiv cei din instituțiile publice care au ca obiect de activitate asistența socială și protecția copilului, să beneficieze de indemnizație de dispozitiv.
De altfel, acest ordin nu se poate aplica și altor persoane decât cele expres enumerate, în caz contrar prin extinderea beneficiarilor ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii și care să reglementeze cu caracter general sistemul de salarizare al tuturor bugetarilor, ceea ce nu este legal.
Sistemul actual de salarizare aplicabil domeniului de activitate, nu prevede acordarea indemnizației de dispozitiv și pentru categoria salariaților din care fac parte reclamanții.
Sporul de dispozitiv se încadrează între sporurile pentru misiune permanentă, în sensul că persoana care beneficiază de plata acestui spor se află în dispozitiv, în regim comandat, adică se află în permanență la dispoziția unității, fiind obligată să intervină ori de câte ori este nevoie, la orice oră din zi și din noapte.
Reclamanții nu fac parte din personalul civil la care face referire ordinul, aceștia fiind salarizați conform OG nr. 10/2007 (actualizată) privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, OG nr. 10 din 30 ianuarie 2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, nr.OG 15 din 30 ianuarie 2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Atât personalul contractual care își desfășoară activitatea în centrele de plasament din subordinea I cât și asistenții maternali au sporuri specifice activității pe care o desfășoară la care sunt îndreptățiți conform unor acte normative diferite de Legea nr. 138/1999.
2.-În motivarea recursului Consiliul Județean I arată că dispozițiile Ordinului nr.496/2003 (pct.2), ordin emis în temeiul Legii 138/1999 se referă în concret la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Urmare reorganizării Ministerului Administrației și comasării activității acestuia cu Ministerul Internelor a fost emis Ordinul nr. 496/28.07.2003 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului de interne 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, cu modificările și completările ulterioare, prin care se arată că indemnizația de dispozitiv se aplică și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În conformitate cu definiția dată la punctul 3.1 din acest ordin prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Acest ordin reprezintă o normă metodologică de punere în aplicare a legii, neputând modifica (restrânge sau extinde legea). Rezultă, așadar, că prin acest act nu s-a adus o modificare a legii, în sensul că toți angajații administrației publice să beneficieze de această indemnizație ci, a fost precizat faptul că și salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să beneficieze de această indemnizație.
Reclamanții au calitatea de salariați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I care este o instituție publică cu personalitate juridică, cu buget propriu de venituri și cheltuieli, contabilitatea proprie și organizare de sine stătătoare aflată în subordinea Consiliului Județean I și nu în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Se observă astfel, că salariații din cadrul DGASPC I nu fac parte din categoria personalului civil la care face referire ordinul, salarizarea acestora fiind reglementată distinct prin acte normative cu caracter special, respectiv nr.OG 10/2008, nr.OG 15/2008 și Codul muncii, acte normative diferite de Legea nr. 138/1999.
Prima instanță asimilează angajații DGASPC, personalului din cadrul MIRA, deși aceștia sunt angajați direcți ai DGASPC care este o instituție publică cu personalitate juridică și care nu se află în subor5dineas și nici în coordonarea MIRA.
Acordarea indemnizației de dispozitiv presupune practic disponibilitatea totală a acestor salariați de a participa, dincolo de durata normală a programului de lucru, la activități ale administrației publice care au caracter extraordinar și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public.
Noțiunea de dispozitiv presupune faptul că angajații trebuie să fie pregătiți să intervină în orice moment, în orice zi a săptămânii, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune administrația publică.
Membrii de sindicat care au calitatea de personal contractual în centrele de plasament din subordinea DGASPC I, desfășoară activitate continuă de asistență socială, în două schimburi, munca de noapte fiind asigurată exclusiv de supraveghetori iar activitatea salariaților nu este în regim comandat, caracterul continuu fiind dat de specificul acesteia. Pentru orele prestate în zilele de sâmbătă și duminică angajații primesc zile libere în compensare în săptămâna următoare, precum și un spor de 75% din salariul de bază conform prevederilor art. 132 alin. 2 din Codul muncii și ale Contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul DGASPC I pentru anii 2007 -2010.
Personalul care prestează activitate în intervalul 22,00 - 6,00 beneficiază de un spor de 25% din salariul de bază pentru orele prestate pe timp de noapte și de alte sporuri pentru activități specifice activității prestate, respectiv spor pentru încadrare psihică ridicată cuprins între 7% și 15%.
Cealaltă categorie de salariați -personal contractual a DGASPC I sunt asistenții maternali. În conformitate cu prevederile art. 8 din nr.HG 217/1998 - atribuții preluate mai apoi de HG679/2003 - privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfășoară în baza unul contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecției copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru protecția copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligația supravegherii și sprijinirii activității desfășurate de asistenții maternali profesioniști.
Instituțiile publice, printre care și DGASPC, sunt înființate în baza unor legi organice urmare existenței în societate la un moment dat a unor relații sociale care au determinat crearea acestor instituții. Acestea au atribuții clare stabilite pe domeniul lor de activitate, cu organizare proprie și salarizare specială (sunt grile de salarizare diferite).
Prin Hotărârea Consiliului Județean I nr. 192/2003 s-a aprobat acordarea - în baza Ordinului Ministerului Internelor nr. 496/2003 - a indemnizației de dispozitiv din veniturile proprii ale Consiliului Județean I - fără a afecta bugetul alocat - pentru personalul aparatului propriu al Consiliului Județean
Intimatul Sindicatul formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimatul susține că instanța a făcut în mod corect aplicarea în cauză a Ordinului nr. 496/2003, deoarece prin emiterea acestuia s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficia de indemnizația de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea 138/1999 să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Or, intimații sunt personal contractual.
Potrivit HG1434/02.09.2004 intimații sunt salariații I, direcție aflată în subordinea directă și finanțare Consiliului Județean I, parte integrantă a administrației publice locale (județene).
Președintele Consiliului Județean are calitatea de ordonator principal de credite conform art. 116 pct. 4 lit. a din Legea 215/2001.
Părțile au depus la dosar jurisprudența.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate apărările intimatului și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Membrii sindicatului I au calitatea de personal contractual al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului I, direcții care, potrivit dispozițiilor HG1434/2004, este o instituție aflată în subordinea Consiliului Județean
Problema litigioasă este dacă acestora li se aplică, în mod direct sau prin analogie (din perspectiva dispozițiilor OG137/2000) prevederile art. 9.2 din Anexa 1 Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 496/2003, pentru a fi beneficiarii sporului de dispozitiv de 25%.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată de Legea 138/1999 (art. 13) act normativ ce vizează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și ale personalului civil din aceste instituții.
Prin Ordinul 496/2003 de modificare și completare a Ordinului 275/2002, de punere în aplicare a Legii 138/1999, se prevede în art. 9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Potrivit aceluiași ordin, prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii 138/1999 cu Ordinul 496/2003 de completare a Ordinului 275/2002 se reține că reclamanții, ca personal contractual ce își desfășoară activitatea în centrele de plasament și asistenți maternali, nu sunt beneficiari ai acestor acte normative ce reglementează sporul de dispozitiv.
Este reală susținerea intimaților -reclamanți în sensul că modificările la nivelul organizării și funcționării Ministerului Administrației și Internelor au determinat și modificări la nivelul salarizării, prin Ordinul 496/2003 urmărindu-se ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizație de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea 138/1999 să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitate în domeniul administrației publice. S-a avut însă în vedere personalul civil ce desfășoară activitatea în cadrul unor servicii ale internelor din administrația publică, ce a fost preluat în urma reorganizării tocmai pentru a se evita crearea unei situații discriminatorii între personalul rămas la interne și cel preluat de administrație.
Reclamanții intimați nu sunt îndreptățiți la sporul de dispozitiv nici din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 2 combinat cu art. 27 din OG137/2000 și art. 16 din Constituția României. Aceasta deoarece nu se poate reține analogic și comparabilitatea cerută de actele normative ce sancționează discriminarea.
Activitățile desfășurate de personalul vizat de dispozițiile Legii 138/1999, cu precizările făcute în Ordinul 246/2003 de modificare a Ordinului 275/2002 presupune o disponibilitate permanentă a acestuia de a participa dincolo de durata normală de lucru, la servicii operație sau speciale, în regim comandat în dispozitiv.
Activitățile desfășurate de personalul contractual din centrele de plasament cât și de asistenții maternali sunt activități desfășurate conform HG679/2003, în baza unui contract individual de muncă cu caracter special, specific protecției copilului. Aceștia beneficiază de drepturi salariale și sporuri specifice activității ce o desfășoară, art. 132 al. 2 Codul muncii, OG10/2007, Contractul colectiv de muncă. Ei nu își desfășoară activitatea în regim de comandat și prin urmare nu li se poate aplica prin analogie dispozițiile art. 13 din Legea 138/1999.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va admite recursurile și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.
Va menține dispozițiile ce nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și Consiliul Județean I, împotriva sentinței civile nr. 301/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de Sindicatul în numele și pentru membrii de sindicat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și Consiliul Județean,
Menține dispozițiile referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliului Județean I și la respingerea cererii privind obligarea pârâtei I la plata pe viitor a drepturilor bănești cu acest titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.07.2008
Tribunalul Iași:
-
- -
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
