Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 412/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5081/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.412/
Ședința publică de la 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentulMinisterul Culturii, cultelor și Naționalîmpotriva sentinței civile nr.3021 din data de 08.04.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.48701/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații " " și Sindicatul Independent al Artiștilor din " ", în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, reclamanții:, -, Boală, Calef, G, ta, Iunia, scu, scu, G, G, G, HG, -, ta, -, e, -, e, e, e, a, el, e, OG, Oarfa -, G, -, a, R, SimJ., SimJ., SimJ., SimJ., Soldan, S, a, G, G, și, având ca obiect:"drepturi bănești - restanțe, aferente perioadei 01.09.2008 până în prezent".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimații" ",prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 17.11.2009 depusă la dosar-fila 24 șiSindicatul Independent al Artiștilor din " ", în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat mai sus-menționați,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- 2009 depusă la dosar-fila 25, lipsind recurentulMinisterul Culturii și Național.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul Sindicatul Independent al Artiștilor din " ", prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar înscrisurile solicitate de instanță, respectiv, sentința civilă nr.18 din 09.02.2009 pronunțată de Judecătoria sector 1 B în dosarul nr- prin care s-a luat act de modificarea intervenită, în sensul schimbării denumirii acestuia din Sindicatul Independent al Artiștilor din " " în Sindicatul Democratic din " ".
Interpelat fiind, intimatul, prin avocat, arată nu mai înțelege să mai susțină excepția nulității recursului, invocată pe cale de întâmpinare.
Intimata "",prin avocat, având cuvântul, solicită a se lua act de faptul că nu înțelege să solicite amânarea pricinii pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosar de către partea adversă.
Totodată, intimata, prin avocat, arată că în combaterea celor susținute de către recurent, prin prima cererii de recurs deduse judecății, în sensul că bugetul instituției pe care o reprezintă ar fi suplimentat din venituri proprii, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căreia depune la dosar două documente ce emană de la recurent și certificate cu mențiunea "conform cu originalul", prin care acesta comunică filarmonicii că bugetul aprobat pe anul 2009 fost modificat, duplicatul acestor înscrisuri fiind comunicat părții adverse.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 cod proc. civilă, încuviințează pentru intimata " ", proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acesteia la termenul de azi.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata "",prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că recurentul, prin cererea de recurs dedusă judecății, invocă nemotivarea hotărârii primei instanțe asupra admiterii cererii de chemare în garanție și față de acest aspect, solicită a se observa că prima instanță a obligat ""la plata drepturilor bănești către reclamanți și intervenienți, precum și Ministerul Culturii și Național să asigure acesteia fondurile bănești necesare acordării acestor drepturi, împrejurare față de care, consideră că instanța de fond și-a motivat hotărârea asupra admiterii cererii de chemare în garanție.
Pe fondul pricinii, intimata, prin avocat, arată că " " este o instituție publică în subordinea Ministerului Culturii și Național care este principalul ordonator de credite și conform prevederilor legale, recurentul este obligat să ia toate măsurile necesare în vederea acordării fondurilor pentru plata drepturilor salariale.
Așa fiind, apreciază că susținerea recurentului în sensul că " " este obligată să plătească aceste drepturi salariale la ordinul său, este aberantă, întrucât această măsură a fost luată la ordinele Ministerului Culturii și Național, ca urmare a avizului solicitat de către filarmonică și respectat de către aceasta.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată, ce vor fi solicitate pe cale separată.
Intimatul Sindicatul Democratic din " ", prin avocat, având cuvântul, solicită a se observa că acțiunea dedusă judecății, reprezintă constatarea neacordării integrale a drepturilor salariale cuvenite reclamanților cât și intervenienților în cauză, iar cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Culturii și Național, apreciază că aceasta este întemeiată, întrucât pentru plata acestor drepturi salariale, trebuia să se solicite fonduri de la ordonatorul principal de credite.
Având în vedere cele susținute, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr-, reclamanții, -, Boala, Calef, ta, Iunia, scu, scu, G, G, G, -, e, -, e,.,., a, e, Oarfa -, -, a, Raca, R, SimJ., SimJ., SimJ., Taase, a, G, reprezentați de Sindicatul Independent al Artiștilor din " ", au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii Și Cultelor și " " pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați parații să le plătească drepturile salariale restante aferente perioadei 1.09.2008 pana in prezent, in cuantum actualizat pana la data plații efective.
La data de 5.02.2009 a fost depusa la dosarul cauzei cerere de intervenție in interes propriu de către intervenientii, e, S, SimJ., reprezentați de Sindicatul Independent al Artiștilor din " ".
Prin sentința civilă nr.3021/8.04.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și intervenienții în interes propriu, reprezentați de Sindicatul Independent al Artiștilor din " ", în contradictoriu cu pârâta B; a obligat pârâta la plata către reclamanți și intevenienți a diferenței de drepturi bănești între drepturile salariale încasate în perioada 01.09.2008 - 8.04.2009 prin aplicarea OG 10/2008 si drepturile bănești cuvenite pentru același interval de timp prin aplicarea dispozițiilor OG nr. 21/2007 aprobată prin Legea nr. 353/2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă; a admis cererea de chemare în garanție; a obligat chematul în garanție Ministerul Culturii și Cultelor, să asigure pârâtei fondurile bănești necesare acordării drepturilor bănești către reclamanți și intervenienți; a respins cererea reclamanților și intervenienților formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă.
Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței, pronunțată la data de 19.06.2009, s-a dispus completarea dispozitivului și cu numele reclamanților --, și.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Pârâtul Ministerul Culturii si Cultelor nu are calitate procesuală pasivă, fiind admisă această excepție prin încheierea de ședință din 3.04.2009.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții si intervenienții sunt angajații " ".
Cadrul juridic al funcționării îl constituie prevederile OG nr.21/2007 privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, precum și desfășurarea activității de impresariat artistic.
La data de 17.12.2007 a fost publicată în Of. Legea nr.353/2007 pentru aprobarea OG nr.21/2007, care, prin art. I punctul 9 prevăzut că, după articolul 15 din OG nr.21/2007 se introduce art.15/1 cu următorul cuprins: "15/1 (1) de bază și indemnizațiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic și administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc între limitele din grila prevăzută în anexa 4.
(2) Evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate în vederea stabilirii salariilor de bază, se face conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Culturii și Cultelor.
Articolul II din Legea de aprobare a OG nr.21/2007 a prevăzut că dispozițiile art.15/1 introduse prin această lege se aplică începând cu data de 01.09.2008, în mod eșalonat, în conformitate cu prevederile cuprinse în normele metodologie elaborate de
Potrivit art.32 din OG nr.21/2007 introdus prin legea de aprobare, termenul de elaborare al normelor metodologice pentru aplicarea dispozițiilor art.15/1 era de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a OG nr.21/2007.
Așadar, a apreciat prima instanță, aceste norme metodologice trebuiau elaborate cel târziu până la data de 20.03.2008.
Tribunalul a constatat că la data introducerii acțiunii de către reclamanți - 18.12.2008, aceste norme metodologice pentru stabilirea procedurilor evaluării personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate în vederea stabilirii salariilor de bază nu erau edictate.
A mai reținut tribunalul că, apreciind că se află în prezența unui vid legislativ, s-a adresat forului tutelar solicitând lămuriri cu privire la stabilirea dispozițiilor legale privind salarizarea personalului de specialitate. Prin adresa nr.2432/09.10.2008 a susținut că, întrucât dispozițiile art.15/1 din OG nr.21/2007 nu pot fi puse în aplicare, se vor aplica dispozițiile OG nr. 10/2008, în concret, dispozițiile anexei IV care stabilesc salariile de bază aferente lunilor aprilie - octombrie 2008 pentru funcțiile de specialitate din unitățile teritoriale, muzicale și de cinematografie.
Instanța de fond a apreciat, în raport de situația de fapt reținută anterior, că refuzul de acordare către reclamanți a drepturilor salariale superioare prevăzute în grila de salarizare cuprinsă în anexa la OG nr.21/2007 introdusă prin legea de aprobare a acestei ordonanțe nu este justificată întrucât, potrivit dispozițiilor art. II (1) din Legea nr.353/2007 pentru aprobarea OG nr.21/2007 - data de 01.09.2008 reprezintă momentul intrării în vigoare al noii grile de salarizare.
Aceeași dată de 01.09.2008 reprezintă și data la care conform dispozițiilor art. II (2) lit. a) din Legea nr.353/2007 se modificau prevederile anexei IV 2c din OG nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în 2007 personalului bugetar salarizat potrivit OG nr.24/2000 și personalului salarizat potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998, (anexă ce a fost înlocuită la nivelul anului 2008 prin anexa IV 2b din OG nr. 10/2008) pentru că prevederile art.151 din OG nr.21/2007 prevedeau aplicarea noii grile de salarizare personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 prind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate artistică.
Data de 01.09.2008 reprezintă și momentul la care, potrivit dispozițiilor art. II (2) lit. b) din Legea nr.353/2007 - dispozițiile Legii nr. 102/2004 privind majorarea unor drepturi salariale ale personalului de specialitate artistică din cadrul " " se abrogau.
Tribunalul a constatat că pârâta " " a hotărât în mod eronat că, în ceea ce privește salarizarea reclamanților, anexa IV ZD din OG nr. 10/2008 trebuia aplicata în continuare, ulterior momentului 01.09.2008 când aceasta a fost înlocuită cu noua anexă a OG nr.21/2007 introdusă de Legea nr.353/2007 împrejurare ce a avut ca efect ultraactivitatea unui act normativ vechi în detrimentul aplicării legii noi.
Tribunalul a mai constatat că pârâta a apreciat în mod greșit că se află în prezența unui vid legislativ și că nu pot fi aplicate prevederile noi ale art.15/1 introduse prin Legea nr.353/2007 din cauza lipsei emiterii normelor metodologice prind evaluarea personalului artistic câtă vreme existau si erau inca în vigoare norme de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limita pentru instituțiile publice și de cultură aprobate prin HG nr. 125/1999, act normativ care reprezenta un cadru normativ generalizat pentru toate instituțiile de cultură.
Deci nu se pune problema, a apreciat prima instanță, ca evaluarea profesionala a personalului de specialitate artistica să fi constituit o situație cu caracter de noutate pentru care să nu fi existat un cadru legislativ.
Instanța de fond a admis cererea de chemare in garanție formulata de parata si a obligat chemata in garanție Ministerul Culturii si Cultelor sa vireze acestei parate fondurile bănești necesare plații către reclamanți si intervenienți a drepturilor bănești acordate prin prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat întemeiat în drept pe disp. art.261 alin.1 pct.5 art.304 pct.7 teza I, art.3041, art.60 Cod procedură civilă, recurentul-pârât Ministerul Culturii, Cultelor și Național, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Sentința este nelegală în privința admiterii cererii de chemare în garanție întrucât din considerentele sentinței civile recurate, rezultă că instanța nu a arătat care este temeiul legal în baza căruia recurentul este obligat să asigure pârâtei fondurile bănești necesare acordării drepturilor bănești către reclamanți și intervenienti și de asemenea nu a reținut împrejurarea de fapt care se circumscrie acestei obligații, încălcând dispozițiile art.261, alin. 1 pct. 5 cod proc. civilă conform cărora "hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", acest motiv încadrându-se în dispozițiile art.304 pct.7 teza I cod proc. civilă, care statuează că "modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, pentru motive de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină".
Totodată, recurentul a invocat dispozițiile art. 3041cod proc. civilă solicitând instanței de recurs să analizeze cauza sub toate aspectele și să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate în privința admiterii cererii de chemare în garanție și obligării chematului în garanție Ministerul Culturii și Cultelor să asigure pârâtei fondurile bănești necesare acordării drepturilor bănești către reclamanți și intervenienti.
Cu toate că instanța nu a motivat în fapt și în drept admiterea cererii de chemare în garanție, recurentul a susținut, pe fondul acestei cereri, că răspunsul Ministerului Culturii și Cultelor - înregistrat sub nr. 2432//09.10.2008 - la adresele nr. 617/17.09.2008, respectiv nr. 673/22.09.2008 prin care " " a solicitat lămuriri în legătură cu legislația salarială aplicabilă, de la 1 septembrie 2008, personalului de specialitate artistică, a reprezentat o interpretare neoficială asupra problematicii.
Recurentul a reluat conținutul acestui răspuns susținând că, din coroborarea textelor de lege rezultă că salariile de bază și indemnizațiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic și administrativ de specialitate propuse a fi stabilite între limitele prevăzute în anexa la OG nr. 21/2007 deveneau aplicabile la data de 1 septembrie 2008, în mod eșalonat, în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Culturii și Cultelor - în prezent blocate ca urmare a protestelor organizațiilor sindicale.
Termenul de 1 septembrie 2008 este și data la care prevederile anexei nr. IV/2c la Ordonanța Guvernului nr. 10/2007 trebuiau să se modifice corespunzător în condițiile în care actul normativ în baza căruia personalul de specialitate artistică din cadrul " " beneficia de majorarea unor drepturi salariate - Legea nr. 102/2004 - a fost abrogat.
Întrucât normele de aplicare ale noii grile de salarizare propuse pentru personalul de specialitate artistică din cadrul " " nu au fost aprobate până în prezent, recurentul a susținut că reglementarea privind noua grilă de salarizare instituită prin dispozițiile art. 15/1 de mai sus nu poate fi pusă în aplicare.
Cum noile dispoziții se constituiau drept o derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, recurentul a apreciat că această derogare nu mai operează, acestei categorii de personal fiindu-i aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000, în concret cele ale Anexei nr. care stabilesc salariile de bază (între limite) aferente lunilor aprilie/octombrie pentru funcțiile de specialitate din unitățile teatrale, muzicale și de cinematografie.
Recurentul a mai susținut că Legea nr. 353/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 21/2007 a instituit un cadru special și derogatoriu de salarizare pentru personalul artistic, tehnic și administrativ de specialitate din cadrul instituțiilor de spectacole sau concerte, care urma a intra în vigoare la data de 01.09.2008 în care nivelul salariilor este crescut, în mod substanțial.
Recurentul a mai arătat că, în temeiul dispozițiilor art. 151 și art. 322 din Ordonanța Guvernului nr. 21/2007, Ministerul Culturii. Cultelor și Național a elaborat proiectul de Norme metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate din instituțiile de spectacole sau concerte în vederea stabilirii salariilor de bază, însă, deși proiectul de act normativ, a fost avizat de toate ministerele interesate, primind aviz negativ din partea Consiliului Economic și Social, respectiv aviz favorabil din partea Consiliului Legislativ, sindicatele reprezentative din domeniu - Federației Artiștilor Interpreți din România - și ai Uniunii Sindicatelor din Instituțiile de - - au protestat împotriva promovării actului normativ, ceea ce a determinat constituirea unei comisii comune, alcătuită din reprezentanți ai acestora și ai Ministerului Culturii, Cultelor și Național care să dezbată și să concluzioneze asupra aspectelor aflate în divergență. În termenul convenit (30 de zile) pentru concluzionarea cu privire la aspectele rămase în divergență din proiectul de act normativ, părțile nu au putut ajunge la un acord, astfel încât s-a decis continuarea dezbaterilor.
Recurentul a susținut că, la data de 10 decembrie 2008 fost adoptată HG nr. 1672 pentru aprobarea Normelor metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic și administrativ de specialitate din instituțiile de spectacole sau concerte în vederea stabilirii salariilor de bază, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 29.12.2008.
Pe cererea de chemare în garanție, recurentul a invocat dispozițiile art.60 alin. 1 CPC " partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire" susținând că a fost chemat în garanție fără ca pârâta să arate motivele pentru care solicită admiterea acestei cereri, toate susținerile acesteia fiind centrate pe imposibilitatea de calculare și achitare a salariilor personalului acesteia, în baza dispozițiilor OG nr.21/31.01.2007, ca urmare a neapariției normelor de aplicare a ordonanței.
Recurentul a învederat instanței că, reclamanții și intervenienții se află în raporturi de muncă cu " ", instituție cu personalitate juridică, aflată in subordinea sa, potrivit dispozițiilor art. 18, alin. 1 din HG nr.9/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, Cultelor și Național, care este finanțată din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat, astfel că obligarea recurentei la asigurarea plății drepturilor bănești este nelegală, instituția pârâtă putând asigura din veniturile proprii aceste sume de bani.
Un alt argument în vederea respingerii cererii de chemare în garanție, constă în împrejurarea că, recurenta nu dispune de fonduri bănești pentru asigurarea pârâtei a banilor necesari acordării drepturilor bănești către reclamanți și intervenienți, fapt care reiese din actele depuse la dosar.
Recurentul a concluzionat că prevederile art.15/1 din Legea nr.353/2007 instituie aplicabilitatea unor coeficienți de multiplicare între limita minimă și maximă, dispoziții care nu pot fi avute în vedere decât în urma evaluării salariaților. Cum evaluarea acestora cade în sarcina angajatorului, asigurarea fondurilor bănești necesare acordării diferenței de drepturi bănești între drepturile salariale încasate în perioada 1.09.2008-8.04.2009, prin aplicarea OG nr.10/2008 și drepturile bănești cuvenite pentru același interval de timp, prin aplicarea dispozițiilor OG nr.21/2007. aprobată prin Legea nr.353/2007. către reclamanți și intervenienți este imposibil de realizat, calcularea acestor diferențe neputând fi efectuată în lipsa evaluării salariaților.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurentul a fost chemat în judecată în calitate de chemat în garanție, în temeiul art. 60 cod proc. civilă, pentru ca, în cazul în care pretențiile reclamanților s-ar fi dovedit a fi fost întemeiate, să fie obligat să despăgubească instituția pârâtă cu contravaloarea drepturilor salariale pe care acesta ar urma să le achite propriilor angajați.
Instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție, în sensul solicitat, fără însă a motiva în fapt și în drept admiterea cererii, sub acest aspect criticile recurentului fiind fondate.
Curtea reține însă că această critică, subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 cod proc. civilă, poate atrage modificarea hotărârii numai în situația în care admiterea cererii poate fi apreciată ca încălcând dispozițiile legale. În caz contrar, admiterea recursului cu pronunțarea unei soluții identice apare lipsit de interes.
În această situație, Curtea va suplini motivarea primei instanțe, reținând, în primul rând, că recurentul are calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în garanție, ca debitor al pârâtei principale, întrucât, Ministerul Culturii și Cultelor este ordonator principal de credite, conform Legii finanțelor publice nr.500/2002, pentru instituțiile subordonate, cum este instituția pârâtă, deținând astfel atribuții sub aspectul alocării și utilizării resurselor având în vedere că, prin ordin al ministrului, se aprobă, printre altele, bugetul pentru plata salariilor.
În speță Ministerul Culturii, Cultelor și Național a fost chemat în judecată de către angajatorul reclamanților, pentru rolul de ordonator de credite, în ceea ce privește drepturile bănești solicitate de membrii de sindicat.
Sub acest aspect, pe perioada în litigiu, sunt aplicabile dispozițiile HG nr.78/2005 până la abrogarea lor prin HG nr.9/2009, conform cărora filarmonica este o instituție publică de cultură, cu personalitate juridică, finanțată din venituri extrabugetare și din subvenții de la bugetul de stat, aflată în coordonarea Ministerul Culturii, Cultelor și Național.
Prin urmare, chematei în garanție îi revine sarcina de a face demersurile necesare alocării fondurilor aferente sumelor pe care angajatorul a fost obligat să le plătească angajaților cu titlu de drepturi salariale.
Cu privire la criticile de fond, Curtea apreciază că Tribunalul a identificat corect dispozițiile legale aplicabile, în condițiile în care, odată intrată în vigoare Legea nr. 353/2007 pentru aprobarea OG 21/2007, se instituie o reglementare specială de salarizare a unei categorii specifice de bugetari, astfel că, potrivit principiului norma specială derogă de la norma generală, aceasta se aplică cu prioritate și nu OG 24/2000, cum a apreciat recurentul.
Pe de altă parte, aplicarea unei legi nu poate fi refuzată pe motiv că inexistența normelor metodologice împiedică punerea ei în executare, întrucât legea are o forță juridică obligatorie prin ea însăși, nefiind condiționată de existența unui act normativ cu forță juridică inferioară.
Cu privire la normele metodologice de aplicare, ce se referă exclusiv la evaluarea personalului artistic, tehnic administrativ din instituțiile de concerte, în vederea stabilirii concrete a nivelului de salarizare, instanța de fond a procedat la identificarea unor norme specifice în acest sens, respectiv cele ce reglementează procedura de evaluare pentru toate instituțiile publice de cultură.
În concret, instanța de fond a apreciat că evaluarea personalului poate fi făcută după criteriile preexistente apariției acestei legi, reglementate de dispozițiile HG 125/1999 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite pentru instituțiile publice de cultură, pentru a da eficiență astfel noilor dispoziții legale privind salarizarea acestei categorii profesionale,lipsa unor norme metodologice neputând fi un impediment sau o cauză exoneratoare a obligației de aplicare a legii.
De altfel recurenta nu a formulat critici concrete cu privire la acest aspect reținut de către prima instanță, pentru a putea fi supus controlului judiciar.
Nu poate fi reținută nici susținerea recurentei în sensul că nu dispune de fonduri bănești pentru plata drepturilor pretinse întrucât, odată stabilită obligația de plată în sarcina angajatorului, în virtutea atribuțiilor de ordonator de credit, recurenta urmează să adopte măsurile necesare pentru a prevedea în buget alocarea fondurilor necesare respectării obligației de plată a debitorului principal.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, recursul ca nefondat.
În baza art. 274 cod proc. civilă, Curtea va obliga recurentul la plata către intimatul Sindicatul Democratic din " " a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul apărătorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL CULTURII, CULTELOR ȘI NAȚIONAL împotriva sentinței civile nr.3021/8.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă " " DIN B și intimații-reclamanți și intervenienți, A, BOALA,., TA, G, G, G, A,.,., A, A, A, R,., TAASE,., G,., A-A, și, S, reprezentați de SINDICATUL DEMOCRATIC DIN " ".
Obligă recurentul la 3000 lei cheltuieli de judecată către intimatul Sindicatul Democratic din " ".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
1.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Bodea
