Pretentii civile. Speta. Decizia 410/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4946/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.410/
Ședința publică de la 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârâtMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițieîmpotriva sentinței civile nr.194 LM/AS din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiG, -, G, G, -, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu,și intimații pârâțiMinisterul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurentulMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițieși intimațiiG, -, G, -, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin cererea de recurs, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pcr.2 Cod proc. civilă, declară cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22.05.2008 pe rolul Tribunalului Giurgiu - Secția civilă sub nr-, reclamanții, G, G, --, -, -, și au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare lunară, începând cu data de 01.02.2007 la zi și în continuare, sumele urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței la data plății efective.
La data de 11.06.2008, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând, în cazul admiterii cererii reclamanților, obligarea Ministerului Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin cererea completatoare formulată la data de 26.08.2008, reclamanții au solicitat plata drepturilor bănești până la zi și în continuare, iar la data de 11.05.2009 s-a învederat instanței decesul reclamantului, survenit la 06.05.2005, moștenitori fiind și.
Prin sentința civilă nr.194 LM/AS din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiua fost respinsă excepția necompetenței materiale a tribunalului; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor și, în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamanților împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost admisă acțiunea reclamanților, G, G, --, -, -, și, astfel cum a fost completată; au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu în solidar să plătească reclamanților sumele cuvenite cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară sau la salariul de bază brut lunar, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, după cum urmează: reclamanților, G, G, și pentru perioada 01.02.2007-26.05.2009, precum și în continuare; reclamanților și pentru autorul lor, de la 01.02.2007-13.03.2008, data pensionării; reclamantei de la 01.02.2007-03.02.2009, data pensionării, reclamantei de la 01.02.2007-01.04.2007, data pensionării și reclamantului de la 01.02.2007-07.05.2009, data pensionării; reclamantului de la 01.02.2007-05.01.2009, reclamantului de la 01.02.2007-16.01.2008, reclamantului de la 01.02.2007-16.01.2008; reclamantei de la 01.02.2007-14.09.2007; reclamantului de la 01.02.2007-15.11.2007; reclamantei de la 12.02.2008-26.05.2009 și în continuare; reclamantului de la 01.02.2008-26.05.2009 și în continuare; reclamantului - de la 01.03.2008- 26.05.2009 și în continuare; a fost respinsă cererea formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat că este întemeiată deoarece între reclamanți și acest pârât nu există un raport de serviciu și, prin urmare, nu este ordonator principal de credite în raportul dintre ceilalți pârâți.
Referitor la cererea formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, s-a considerat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 60-63 Cod procedură civilă, care reprezintă o formă de participare a terților la activitatea judiciară, întemeiată pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire în baza legii ori a unei obligații contractuale sau de restituire. În speță, condițiile impuse de art.60 Cod procedură civilă nu se regăsesc întrucât între Ministerul Public și Ministerul Finanțelor nu există nici o obligație de garanție sau de despăgubire.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat întemeiată acțiunea reclamanților. La data de 01.02.2007 o parte dintre aceștia îndeplineau funcția de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu și Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale, iar o parte erau încadrați ca personal auxiliar de specialitate.
Reclamanții au beneficiat de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul brut lunar, în baza deciziei civile nr. 2536R/20.06.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, pentru perioada 27.08.2004 - 01.02.2007.
Prin decizia nr.21 din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite a statuat în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, că "judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar de bază și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Dezlegarea dată astfel acestei probleme de drept este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța supremă constatând inaplicabilitatea normelor de abrogare și supraviețuirea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, efectul constând în faptul că drepturile consacrate legislativ prin acest text de lege se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele prevăzute de lege.
Pentru aceste motive, tribunalul a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la plata drepturilor salariale restante constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, conform perioadelor efectiv lucrate de fiecare reclamant, iar pentru cei aflați în aceleași funcții în prezent, plata acestor drepturi urmează să se facă și în continuare.
În ceea ce privește pretenția accesorie a reclamanților privind actualizarea acestor sume, Tribunalul a constatat-o întemeiată în raport de dispozițiile art. 161 din Codul muncii potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății drepturilor salariale sau neplata acestora poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru prejudiciul produs salariatului.
Principiul general în raport de dispozițiile art. 1073 cod civil este acela al reparării integrale ca urmare a neplății acestor drepturi, ceea ce presupune acoperirea nu numai a prejudiciului efectiv, dar și a beneficiului nerealizat ca urmare a neplății sporurilor salariale, astfel că s-a impus obligarea pârâților la actualizarea sumelor cu indicele inflației, de la data nașterii dreptului până în ziua plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16.07.2009 înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 28.07.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, s-a susținut nelegalitatea sentinței atacate și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și plata pe viitor a acestora.
Menționează recurentul-pârât că este greșită concluzia tribunalului în sensul că dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă nu au aplicabilitate în raporturile de muncă. În cazul de față, obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție de către aceasta există în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004 republicată, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Mai mult art.19 din Legea nr.500/2002 privind Finanțele publice prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Așa fiind, recurentul, în calitatea sa de coordonator principal de credite, va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2009 în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în cauză. Pentru aceste motive, se solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, astfel cum a fost formulată.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum prevede art.3041Cod de procedură civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Recurentul a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că au fost greșit soluționate, ca urmare a greșitei aplicări a legii, capetele de cerere principală privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, plata pe viitor a acestor drepturi bănești, dar și cererea de chemare în garanție formulată de instituția recurentă față de Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea găsește pertinente considerentele care vizează incorecta acordare a sporului pentru viitor, câtă vreme aceste drepturi salariale sunt doar eventuale, iar nu actuale.
De principiu, sporurile salariale nu pot avea un alt regim juridic decât salariul căruia îi sunt aferente. Ori, dacă Codul muncii consacră în art.154 regula potrivit căreia salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, trebuie admis că drepturile bănești plătite cu acest titlu nu pot fi decât cele aferente muncii prestate deja, iar nu pentru o muncă ce urmează a se presta la un moment viitor nedeterminat.
Chiar dacă s-ar accepta ideea că sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a muncii depusă de magistrații procurori sau de personalul auxiliar de specialitate din parchet reprezintă în realitate o despăgubire, iar nu un drept salarial, astfel cum rezultă din decizia nr.46/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, argumentația anterioară subzistă pentru că nici despăgubirea nu poate fi acordată în considerarea unui fapt personal viitor de prestare a activității profesionale.
Dată fiind însă soluția pronunțată de prima instanță, motivul de recurs al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi analizat numai strict la considerentele avute în vedere la data formulării acestuia, câtă vreme la momentul pronunțării deciziei de către această C situația juridică s-a schimbat. În acest sens trebuie precizat că în Monitorul Oficial din 09.11.2009 s-a publicat Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.330/2009, act normativ ce conține o nouă reglementare a sporului pentru confidențialitate cuvenit personalului din justiție și care a intrat în vigoare la 12.11.2009.
Astfel, art. 4 din anexa nr. VI a legii-cadru, anexă intitulată "Reglementări specifice personalului din sistemul justiției", prevede: (1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, -, personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară; (2) Dispozițiile alin. (1) intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, sporul aplicându-se în procentul prevăzut până la data de 31 decembrie 2009. (3) De la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de un adaos de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază și care începând cu data de 1 ianuarie 2010 va fi inclus în indemnizația de încadrare brută lunară sau, după caz, în salariul de bază.
Cum noua lege de salarizare modifică sub aspect legislativ cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, acordând categoriei profesionale a magistraților și a personalului auxiliar de specialitate un spor de 25% de la data intrării sale în vigoare, actul normativ trebuie aplicat și speței de față. Urmează așadar a se constata că acel moment viitor avut în vedere de tribunal s-a împlinit în realitate la 12.11.2009, pentru că, ulterior acestui moment, legea recunoaște în favoarea reclamanților un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% din indemnizația de bază lunară sau din salariul de bază brut lunar. Ori, autoritatea legislativă are nu numai atributul de a recunoaște, acorda drepturi bănești sau sporuri salariale unei categorii profesionale sau alteia, ci și atributul de a le modifica cuantumul în sens crescător sau descrescător, ori chiar de a le elimina prin includerea în indemnizația de bază.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 al.3 coroborat cu 304 pct.9 Cod de procedură civilă, va admite recursul și va modifica hotărârea atacată în sensul de a se limita plata drepturilor bănești către reclamanți până la data de 12.11.2009.
Cât privește capătul de cerere referitor la actualizarea drepturilor bănești acordate cu indicele de inflație la data plății efective, Curtea consideră corectă soluția tribunalului, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.161 alin.4 Codul muncii.
De principiu, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. Această regulă instituită prin art.161 alin.1 Codul muncii este deplin aplicabilă tuturor categoriilor de persoane care desfășoară activitate remunerată în baza unui contract individual de muncă, în baza unui act de numire etc. Prin urmare, și magistrații ori personalul auxiliar de specialitate din instanțe și parchete beneficiază de plata remunerației lunar pentru că această sumă de bani obținută prin prestarea unei munci, ori unei activități specifice reprezintă un drept esențial pentru existență.
Așa fiind, întârzierea nejustificată în plata salariului ori a componentelor acestei noțiuni (în cazul de față a unui spor salarial) dă dreptul salariatului de a atrage răspunderea angajatorului pentru repararea prejudiciului produs prin plata de daune interese. Evaluarea acestor daune interese a fost făcută de chiar reclamanți prin cererea de chemare în judecată ca fiind echivalentul actualizării sumelor datorate cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe până la data plății efective. Această evaluare este considerată corectă de către C, pentru că asigură reclamanților echivalentul cantității de monedă la zi de care ar fi beneficiat dacă sporul salarial ar fi fost plătit la fiecare scadență.
Cât privește respingerea cererii de chemare în garanție, Curtea consideră corectă soluția primei instanțe. Este de observat că obiectul cererii de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice a fost acela de a se lua act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Contextul legislativ în care a fost formulată această chemare în garanție este dat de faptul că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, conform art.131 pct.1 din Legea organizării judiciare nr.304/2004 republicată, pe de o parte, dar și de faptul că Ministerul Finanțelor Publice are atribuții de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare, conform art.19 din Legea finanțelor publice nr.500/2002, pe de altă parte.
Chiar dacă această reglementare îndrituiește ordonatorul principal de credite al intimaților reclamanți să formuleze o chemare în garanție a ministerului cu atribuții în pregătirea bugetului de stat, pe temeiul art.60 Cod procedură civilă, o hotărâre în acest sens nu este posibil a fi dispusă câtă vreme instituția recurentă a indicat expres limitele chemării în garanție, adică rectificarea bugetului instituției pe anul 2008.
Pentru bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție aferent anului 2008, exercițiu financiar încheiat la data prezentei decizii de recurs, Ministerul Finanțelor Publice nu mai are nici un fel de posibilități legale de rectificare, cum de altfel nici ordonatorul principal de credite nu justifică vreun interes a modifica în 2010 exercițiul financiar al anului 2008.
Pentru aceste considerente, această critică de recurs va fi înlăturată de
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.194 LM/AS din data de 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanțiG, -, G, G, -, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu,și intimații pârâțiMinisterul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că drepturile bănești se vor acorda intimaților reclamanți până la data de 12.11.2009.
Menține celelalte dispozițiilor ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./22.02.2010
Tribunalul Giurgiu
Judecători: -;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Bodea
