Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4406/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3337/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4406/
Ședința Publică din data de 16 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
*****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - - GRUP, împotriva sentinței civile nr.3141 din data de 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, și - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsind recurenta-pârâtă - - GRUP și intimații-reclamanți și
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de astăzi s-au depus la dosar, prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 11.06.2009, de către intimații-reclamanți și, întâmpinări la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar fiecare, acte procedurale necomunicate părții recurente.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului-reclamant, datele de identificare fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Curtea acordă cuvântul intimatului-reclamant, asupra excepției tardivității declarării recursului, invocată pe cale de întâmpinare de către intimații-reclamanți.
Intimatul-reclamant, având cuvântul asupra excepției tardivității declarării recursului, arată că lasă soluționarea acesteia la aprecierea instanței.
Curtea, după deliberare, respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității declarării recursului, constatând că partea recurentă a declarat recursul în termenul legal de 10 zile, prevăzut de dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Intimatul-reclamant, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului-reclamant în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă "" -, ca nefondat.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la data de 20.05.2008 pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, sub numărul -, reclamanții G, și, au chemat în judecată pe pârâta "" - B, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța în cauză, aceasta să fie obligată la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale aferente fiecărei sărbători de Paști pe anii 2004 - 2007 și de C pe anii 2004 - 2006, actualizate la data plății.
Prin sentința civilă nr.3141 din data de 19.12.2008, Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale Contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, a admis prescripția dreptului material la acțiune, privind drepturile bănești solicitate, aferente sărbătorii de Caa nului 2004, pentru reclamanții G, și.
A admis, în parte, acțiunea reclamanților împotriva pârâtei "" - B și a obligat-o pe aceasta la plata către fiecare reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007 și de C pentru anii 2005 și 2006, în cuantum de 6.631 lei, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul indicelui de inflație la data plății efective.
Totodată, a obligat pârâta să plătească în contul Biroului de Expertize Judiciare T, pentru expertul C, suma de 900 lei, reprezentând onorariu de expert.
A respins acțiunea reclamanților, ca fiind prescrisă, pentru drepturile bănești solicitate privind sărbătoarea de Caa nului 2004.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Societății pentru anii 2003 - 2007 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol: "Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 alin.2 din contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2003 - 2004 prevede că:"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.", iar în contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2005 - 2006 același articol prevede că:"În anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.".
Din cele expuse mai sus, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariile salariaților societăți pârâte doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 (fila 233) se arată că "Părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat." nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și alin.2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă, pe care reclamanții își întemeiază acțiunea, nu au fost desființate și, prin urmare, conform art.969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că ele trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Pe de altă parte adresa nr.3793 din data de 18.06.2007, emisă de Comisia Paritară, nu poate susține apărarea pârâtei, întrucât din examinarea acesteia nu rezultă dacă persoanele semnatare au avut calitatea de reprezentant legal al părților și nici mandatul necesar pentru aos emna.
Absența acestor date nu poate susține decât concluzia că, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004 - 2007, nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei revenea angajatorului, conform dispozițiilor art. 287 din Codul muncii.
Referitor la celelalte apărări ale pârâtei -, instanța de fond a constatat că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce se analizează în raport de data nașterii dreptului, cât și prescripția dreptului la acțiune, care se analizează în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat.
Însă, este de observat că prin invocarea prevederilor art.283 lit. e) din Codul muncii în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, pârâta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel că nu se putea susține că acțiunea este prematur formulată.
În consecință, s-a apreciat că faptul că, în anul 2003, aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariul de bază al salariaților reclamanți nu susține apărarea societății pârâte, aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora, pentru anii 2004 -2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, nu au fost acordate reclamanților suplimentările salariale, aceștia beneficiind doar de creșterile salariale din cadrul societății.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-pârâtă - - GRUP, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Critică sentința atacată, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Arată că ncepând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin, reprezentanții Societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații Societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art. 168 alin. 1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în acest sens a fost negociat și inserat în CCM art. 168 alin.
Mai arată că, în temeiul art. 9 din, precum și al prevederilor Anexei nr.2, în scopul soluționării tuturor diferendelor rezultate din interpretarea și aplicarea, a fost înființată Comisia Paritară, formată din reprezentanții părților semnatare, scopul constituirii acestei comisii reprezentându-l tocmai clarificarea intenției reale a părților, la momentul negocierii respectivelor clauze din
Rezultă așadar, arată recurenta-pârâtă, că fiecăruia dintre salariați îi este opozabilă atât reglementarea conținută de, cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară, care se prezumă că are rolul de a analiza diferendele rezultate din aplicarea clauzelor
Totodată, susține că promovarea prezentei acțiuni este prematură, că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii și că sumele solicitate prin acțiune au fost incluse în salariul lunar acordat salariaților.
Mai susține că, începând cu anul 2003, părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar, ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare.
Concluzionând, recurenta-pârâtă arată că atât reprezentanții salariaților, cât și instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare, au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea lor către salariați.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă, generic, dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinările formulate (filele 20 - 21 și, respectiv, 30 - 31 din dosarul de recurs), intimații-reclamanți și au invocat excepția tardivității declarării recursului de către recurenta-pârâtă - și, în consecință, au solicitat respingerea recursului ca fiind tardiv declarat.
Totodată, intimații-reclamanți au solicitat ca, în situația respingerii excepției tardivității, recursul să fie respins, ca nefondat, iar sentința civilă pronunțată de instanța de fond să fie menținută, ca fiind legală și temeinică.
În cuprinsul întâmpinărilor, intimații-reclamanți au invocat apărări de fond la motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă.
Deși a fost legal citat, intimatul-reclamant G nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecata recursului.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate prin cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinări, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurenta - - membru Grup nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursul, Curtea reține că, prin acțiunea formulată de intimatul-reclamant, în calitate de salariat al societății pârâte - s-a solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști pe anii 2005 - 2007 și de C pe anii 2004 - 2006), invocându-se, în susținerea acestor pretenții, prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Unității (societății).
Potrivit acestui text: "-cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP service - SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe service - ".
Cuantumul sumei pretinse de către intimatul-reclamant a fost contestat de recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, astfel că instanța fondului avea a aprecia asupra interpretării clauzei neclare, reprezentată de dispozițiile art.168 alin.2 din contractele colective de muncă aferente anilor 2004-2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatului, precum și a verifica susținerile recurentei-pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, având posibilitatea de a administra proba cu expertiză contabilă, în acest scop.
Dacă, potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004-2006, este neîndoielnică voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora, totuși,sunt neclare, în mod neîndoielnic, dispozițiile art.168 alin.2 din aceste contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății drepturilor bănești în discuție.
Având în vederecaracterul echivoc al acestei din urmă clauzecontractuale, în vederea verificării apărărilor recurentei-pârâte, formulate în prezentul conflict de drepturi, instanța fondului avea obligația de a interpreta clauza respectivă în conformitate cu dispozițiile art.977 și următoarele din Codul civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Fiind vorba despre o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996, referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
În raport de dispozițiile art.129 alin.(5) Cod proc. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, prima instanță a administrat proba cu expertiză contabilă judiciară, pentru verificarea susținerilor societății recurente privind stingerea, prin plată, a dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paști și de C, întrucât a considerat că este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile salariaților intimați-reclamanți sunt sau nu sunt justificate.
Astfel, analizând raportul de expertiză în cauză întocmit de către d-na. expert C, (filele 291 - 299 din dosarul de fond), Curtea constată că în mod justificat instanța de fond a reținut că elementele și argumentele folosite sunt în măsură să formeze convingerea instanței asupra temeiniciei acțiunii reclamanților, sub aspectul pretențiilor solicitate.
Totdată, mai constată că părțile nu au formulat obiecțiuni la acest raport.
Ca urmare, Curtea reține că societatea recurentă-pârâtă nu a făcut dovada faptului că intimații-reclamanți ar fi beneficiat de primele cuvenite sau de alte creșteri salariale la nivel de societate, câtă vreme primele cuvenite fiecărui salariat reprezentau un salariu de bază mediu anual, pe societate, diferit, ca și cuantum, de la un an la altul.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, Curtea constată că acesta se raportează la salariul mediu pe unitate, ci nu la salariul brut, astfel că, sub aspectul cuantumului, trebuie avute în vedere concluziile raportului de expertiză, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, având în vedere și dispozițiile art.287 din Codul muncii, potrivit cărora în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă - - GRUP, împotriva sentinței civile nr.3141 din data de 19.12.2008, pronunțată de Tribunalului Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, și .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red.: / dact.:
2 ex. / 05.08.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
