Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 484/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6005/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.484R
Ședința publică din data de 29.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A - INSTITUȚIA PRIMARULUI și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.1170 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA " C M", INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI T și UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tad epus la dosar întâmpinare la data de 26.01.2010, prin serviciul registratură al acestei secții, precum și faptul că atât recurenții cât și intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T au solicitat soluționarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererile de recurs și întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1170 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T și în consecință a fost respinsă acțiunea față de acesta,
Au fost respinse excepțiile nulității acțiunii și lipsei dovezii calității de reprezentant invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T,
A fost admisă, în parte, acțiunea reclamanților formulată prin reprezentantul lor Sindicatul învățământului Preuniversitar T, împotriva pârâților Școala cel M A, Instituția Primarului Municipiului A și Consiliul Local al Municipiului A și,
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților în aplicarea prevederilor Legii nr.220/2007 diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat și cele efectiv încasate pentru perioada ianuarie - 20 iulie 2007, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T prin întâmpinare, că legiuitorul reglementează în detaliu cerințele de formă ale cererii de chemare în judecată, prevăzând în art.112 pr.civ. că aceasta trebuie să cuprindă 7 elemente necesare pentru buna desfășurare a procesului civil.
Cererea de chemare în judecată va fi declarată nulă numai dacă nu cuprinde 3 elemente esențiale (din cele 7), și anume numele reclamantului sau pârâtului, obiectul cererii și semnătura reclamantului (art.133 al.1 pr.civ.).
S-a constatat că, în speță, cererea de chemare în judecată este formulată de Sindicatul învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat enumerați și nominalizați în tabelul anexă la acțiune și care face corp comun cu aceasta.
Prin urmare, excepția nulității cererii, motivată de faptul că nu cuprinde numele și prenumele membrilor de sindicat, în numele și pentru care s-a formulat prezenta acțiune este nefondată.
S-a considerat în ceea ce privește nulitatea cererii pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al sindicatului, că sancțiunea nu se impune, întrucât această neregularitate a fost complinită în temeiul art.133 al.2 pr.civ. prin semnarea cererii de reprezentantul legal al Sindicatului învățământului Preuniversitar T în cursul judecății.
Ca nefondată a fost respinsă și excepția lipsei calității de reprezentant al Sindicatul Învățământului Preuniversitar T potrivit art.28 al.1 din Legea 54/2003, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiuni prevăzute de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
În fine, cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului T, s-a arătat că, potrivit art.167 din Legea 84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, cheltuielile de personal urmând a se asigura din bugetele locale conform art.XIII din OUG 32/2001.
De asemenea, la art.142 din Legea 84/1995 s-au prevăzut atribuțiile inspectoratelor școlare, ca unități descentralizate în subordinea Ministerului Educației Cercetării și iar, prin acestea nu se regăsesc și cele privind angajarea și finanțarea sau plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Faptul că inspectoratul școlar semnează decizia de repartizare a cadrelor din învățământul preuniversitar nu-i conferă calitatea de angajator, de plătitor al salariului, aceste atribuții avându-le unitatea de învățământ, astfel cum dispune art.11 al 5 din Legea 128/1997.
Așadar, s-a constatat că pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T nu are calitatea de parte în cauza de față în temeiul art.282 Codul muncii nefiind angajatorul, plătitorul ori finanțatorul drepturilor salariale pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar de stat.
Pe fondul cauzei s-a arătat că reclamanții, membrii de sindicat în cadrul Sindicatului învățământului Preuniversitar T, sunt cadre didactice, cu gradul didactic I, și își desfășoară activitatea în cadrul Școlii cel M A, astfel cum rezultă din adeverințele eliberate de unitatea școlară și carnetele de muncă.
S-a considerat că, salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat se realizează în conformitate cu prevederile Legii 128/1997 iar prin OG nr.11/2007 s-au stabilit creșterile salariale pentru anul 2007, în cazul acestui personal.
S-a apreciat că, actul normativ (OG nr.11/2007) prevede valoarea coeficientului de multiplicare pentru trei etape de creșteri salariale din cursul anului 2007 precum și coeficienții de multiplicare detaliați pe grade didactice, vechime în învățământ și funcții didactice.
S-a ținut seama că, potrivit art.9 din ordonanță, prevederile acesteia se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007 și că OG nr.11/2007 a fost aprobată prin Legea nr.220/2007, lege care a adus modificări (majorări) coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa 2 din ordonanță.
Chestiunea litigioasă este dacă coeficienții de multiplicare, astfel cum au fost modificați prin Legea 220/2007 se aplică de la 1 ianuarie 2007 (data aplicării ordonanței) sau de la 20 iulie 2007 (data intrării în vigoare a Legii 220/2007) fără a se aduce atingere principiului retroactivității legii, înscris la art.2 al.2 și art.15 din Constituția României.
S-a menționat că dispozițiile modificatoare din legea de aprobare se încorporează în actul de bază (OG nr.11/2007), identificându-se cu acesta, de la data intrării în vigoare, care, în lipsa unei dispoziții exprese în legea de aprobare, este de 1 ianuarie 2007, conform art.9 din OG nr.11/2007.
Așadar, cum art.9 din OG nr.11/2007 nu a fost modificat ori completat prin Legea nr.220/2007, iar în cuprinsul acesteia nu s-a prevăzut expres un termen de aplicare tribunalul, văzând prevederile art.11 al.2 din Legea nr.24/2000, apreciază că OG nr.11/2007 astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.220/2007, trebuie aplicată de la data stabilită în cuprinsul său, prin art.9.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termenul legal, pârâții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, Consiliul Local al Municipiului A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului A au arătat că prima instanță a procedat eronat când a considerat ca aceste drepturi pot fi acordate în baza OG nr.11/2007 și Legii nr.220/2007, deoarece majorarea drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământ începând cu luna ianuarie 2007 nu poate fi aplicată in condițiile în care respectiva ordonanța a fost aprobată prin Legea 220/2007, lege care a fost publicata in Monitorul Oficial din data de 17.06.2007.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond nu a sesizat că Iegea civila nu retroactivează, producând efecte juridice numai pentru viitor, iar atunci când legiuitorul nu stipulează in mod expres ca se aplica retroactiv, noile prevederi ale legii, intra in vigoare după publicarea in Monitorul Oficial, daca nu este stipulata o alta data.
Recurenții au reiterat prevederile art.167 din Legea nr.84/1995, iar potrivit prevederile art. 5, pct.3 lit.a ale Legii 18/2009 a bugetului de stat sursa principala de finanțare a învățământului o reprezintă bugetul de stat prin defalcările de TVA.
S-a susținut că in aceste condiții calitate procesuala activa o avea statul, prin Ministerul Finanțelor respectiv reprezentantul in teritoriu DGFP T, situație în care "Statul" nu a fost citat în speță și s-au reiterat dispozițiile art.167 alin. 5 din Legea nr. 84/1995, arătându-se că repartizarea sumelor defalcate pentru finanțarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar se face cu asistenta tehnica de specialitate a Inspectoratului Școlar, potrivit normelor Metodologice elaborate de către Ministerul Educației si Cercetării, Ministerul Administrației si Internelor si Ministerul Economiei si Finanțelor aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.538/2001.
Potrivit HG nr.538/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are obligația sa-si întocmească bugetul propriu.
elaborate de unitățile de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, in faza de elaborare a proiectului bugetului de stat si a proiectelor de buget locale, spre aprobare.
În baza art.18 alin.1 din HG nr.538/2001, consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin Consiliile Județene, respectiv, Consiliul General al Municipiului B, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementara, comunica bugetele aprobate conform legii instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat si trezoreriilor la care acestea sunt arondate.
Deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face, potrivit HG nr.538/2001, de către ordonatorii principali de credite.
Așadar, s-a susținut că, nu intra in atribuțiile instituțiilor recurente sa se asigure reducerea normei didactice de predare educatorilor, învățătorilor si institutorilor cu vechime în învățământ de peste 25 de ani si gradul didactic cu doua ore săptămânal, fără diminuarea salariului si nici sa calculeze ori sa plătească drepturile salariale ale membrilor de sindicat, ci sa repartizeze fondurile pe unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Cu privire la cheltuielile de judecata acordate recurenții au apreciat ca acestea sunt nelegale deoarece s-a folosit sintagma "prin reprezentantul sau legal", cunoscând ca Sindicatul nu are calitate de parte procesuala in cauza si nu-si poate recupera cheltuielile făcute in numele membrilor săi de sindicat. Potrivit dispozițiilor art.28 din Legea sindicatelor nr.53/2003, organizațiile sindicatelor au mandat legal pentru a promova acțiuni de chemare in judecata in interesul membrilor lor numai privind drepturile salariale. Prin urmare, aceste organizații nu pot reprezenta membrii pentru obținerea altor drepturi bănești cum ar fi cheltuielile de judecata ocazionate de proces. Pe de alta parte, nu s-a făcut dovada ca reclamanții au efectuat cheltuieli personale cu privire la plata avocatului, sau alte cheltuieli.
Prin întâmpinarea formulată intimații reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate de recurenți, cât și din oficiu, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Astfel, în ceea ce privește criticile referitoare la greșita reținere de către instanța fondului a calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului A și Consiliului Local al Municipiului A, Curtea le apreciază ca nefondate, reținând în raport de dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 ce prevede că unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unitățile administrativ teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii, dispoziții ce conferă sus-menționatelor instituții calitatea de ordonatori de credite față de instituțiile din învățământ, există identitate între pârâtul din cauza de față și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.
Sunt nefondate susținerile recurenților, potrivit cărora, în cauză, ar avea calitate procesuală Statul prin Ministerul Finanțelor, întrucât recurentele pârâte nu au formulat în conformitate cu dispozițiile art.57-66.pr.civ. vreo cerere de atragere a acestuia în proces, ori o asemenea cerere în raport de dispozițiile art.294 alin.1 raportat la art.316 pr.civ. nu se poate formula direct în recurs.
Nici dispozițiile HG nr.538/2001, referitoare la modul în care se fundamentează bugetele instituțiilor Învățământului Preuniversitar de Stat invocate de către recurenți, nu prevăd dispoziții potrivit cărora Primăriilor și Consiliilor Locale nu le-au revenit atribuții referitoare la alocarea și repartizarea către unitățile de învățământ a fondurilor necesare finanțării acestora, dispozițiile art.18 alin.1 din acest act normativ prevăzând că aceste instituții, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat, comunică instituțiilor de învățământ bugetele ce le-au fost aprobate.
Pe fondul, cauzei, însă, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, constatând că majorarea coeficienților de ierarhizare care se aplică personalului didactic din învățământ, prevăzută prin punctul 2 al Legii nr.220/2007, se aplică retroactiv iar nu de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv de la 20.07.2007 în lipsa unei dispoziții legale exprese a actului normativ.
Sub acest aspect sunt fondate criticile formulate de către recurent, referitoare la faptul că doar actul normativ de bază, respectiv OG nr.11/2007, prevede în mod expres o dată de aplicare a prevederilor acestuia (01.01.2007), și că Legea nr.220/2007 chiar dacă nu a făcut decât să completeze OG nr.11/2007 nu a prevăzut expres faptul că dispozițiile sale retroactivează, câtă vreme potrivit art.11 alin.1 și 3 ale Legii nr.24/2000 legile intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor iar atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text, fiind fondate sub acest aspect criticile recurenților; pe de altă parte potrivit dispozițiilor art.15 alin.2 din Constituția României și art.1 Cod civil, legea dispune doar pentru viitor.
Mai mult, se reține că Legea nr.220/2007 pentru aprobarea OG nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, care prin urmare nu se pot aplica retroactiv,retroactivitatea ca excepție a unui principiu constituțional trebuind a fi prevăzută expres, neputând fi dedusă indirect din raționamente și împrejurări extrinseci actului normativ precum acelea că prevederile exprese de retroactivitate ale art.9 din OG nr.11/2007 nu au fost modificate prin legea de aprobare, că aprobând actul normativ emis de puterea executivă, acesta a fost aprobat în totalitate inclusiv sub aspectul retroactivității acordării drepturilor mai favorabile.
De vreme ce prin Legea nr.220/2007 nu s-a stabilit o dată a intrării ei în vigoare, în mod greșit instanța de fond a apreciat că Legea nr.220/2007 retroactivează câtă vreme conform art.78 din Constituția României, legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, drepturile salariale ale recurenților-reclamanți fiind cuvenite potrivit coeficienților de ierarhizare stabiliți prin Legea nr.220/2007, începând cu data de 20.07.2007.
Curtea apreciază ca fondată critica referitoare la caracterul necuvenit al cheltuielilor de judecată stabilite de către prima instanță în sarcina recurentei-pârâte, câtă vreme, în cauză, nu se poate reține conform celor de mai sus, culpa procesuală a acestora.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica, în parte, sentința în sensul că va respinge, în tot, acțiunea, ca neîntemeiată și vor fi menținute dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepțiilor nulității acțiunii și lipsei dovezii calității de reprezentant al pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Primăria Municipiului A - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului, împotriva sentinței civile nr.1170 din data de 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Școala " C M", Inspectoratul Școlar al Județului T și Sindicatul Învățământului Preuniversitar.
Modifică, în parte, sentința în sensul că:
Respinge, în tot, acțiunea reclamanților formulată prin reprezentantul lor Sindicatul învățământului Preuniversitar T, împotriva pârâților Școala cel M A, Instituția Primarului Municipiului A și Consiliul Local al Municipiului A, ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepțiilor nulității acțiunii și lipsei dovezii calității de reprezentant al pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
16.02.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
