Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 51/R-CM
Ședința publică din 19 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, General, nr.28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1093/CM din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv: Ministerul Educației, Cercetării și T, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia-pentru (), și intimații-pârâți Școala Nr.7 Pitești, Centrul Bugetar, Municipiul Pitești.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă, prin compartimentul registratură, întâmpinare din partea intimatului-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, rin p. cererea înregistrată la data de 17.07.2008 Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamantele-membre de sindicat (), în contradictoriu cu pârâții Școala nr.7 Pitești, Centrul Bugetar " ", Municipiul Pitești, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației, Cercetării și T, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților Școala nr.7 Pitești, Inspectoratul Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentare; obligarea tuturor pârâților să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 17.03.2003 cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății; să se dispună efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt încadrați în funcție didactică la Școala nr.7 Pitești și potrivit art.45 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Au mai precizat reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz sunt ordonatori secundari de credite, urmează ca hotărârea să fie opozabilă și acestor persoane, motiv pentru care pârâtul Municipiul Pitești are calitate procesuală pasivă.
La data de 22.09.2008 pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Taf ormulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu are calitatea de angajator al reclamanților, iar între cadrele didactice și această parte nu există raporturi juridice de muncă.
De asemenea, s-a arătat că, în raport de art.13 din nr.OUG32/2001 începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tai nvocat și excepția dreptului material la acțiune, în raport de art.166 din Legea nr.53/2003 în sensul că, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În acest sens se arată că, prevederile Acordului aprobat prin nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu 2 ore și nici plata drepturilor aferente.
S-a mai susținut de către pârât că, atât prin Acordul încheiat la data de 27.11.2005 între Comisia de a Guvernului României și Federațiile Sindicale reprezentative în învățământ, în calitate de parteneri sociali, cât și prin nr.OUG17/2006 și Ordinul nr.3351/2006 nu se face referire la drepturile salariale reprezentând depășirea normei didactice.
Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.1093/CM din 20 octombrie 2008, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T și a admis în parte acțiunea față de pârâții Școala nr.7 Pitești, Centrul Bugetar, Municipiul Pitești, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și
A obligat pe pârâții Școala nr.7 Pitești și Centrul Bugetar să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru 2 ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001-17 martie 2003, drepturi ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții Școala nr.7 Pitești și Centrul Bugetar să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
A fost obligat pârâtul Municipiul Pitești să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T că este neîntemeiată, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța constată că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 corob. cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz sunt ordonatori secundari de credite, urmează ca hotărârea să fie opozabilă și acestor persoane, motiv pentru care s-a reținut că pârâtul Municipiul Pitești are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a fost respinsă și excepția prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere dispozițiile art.16 și art.17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 Comisia de a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Reclamantele au calitatea de personal didactic intrând sub incidența Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prev.art.43 alin.1 lit.c din lege norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
În acest sens, tribunalul a indicat prevederile art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
S-a reținut că deși norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1 fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la pct.1, iar prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că, personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I cum este și cazul reclamantelor beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, nu presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a admis în parte acțiunea.
În temeiul art.269 Codul munciia fost obligată pârâta Școala nr.7 Pitești să plătească reclamantelor diferențe de drepturi salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore suplimentar pentru perioada octombrie 2001-17.03.2003, drepturi ce urmează fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 pct.4 Codul muncii.
Având în vedere că printre atribuțiile Inspectoratului Școlar prevăzute de art.142 din Legea nr.84/1995 nu se află și cele privind plata drepturilor solicitate prin acțiune și nici reducerea normei didactice și faptul că nu este ordonator de credite, instanța a respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean A ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal Ministerul Educației, Cercetării și T criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă astfel:
- În mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei procesuale pasive pe care a invocat-o prin întâmpinare, întrucât recurentul nu este angajatorul reclamanților, nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă între recurent și intimați, deci nici obligații din partea acestuia din privire la calcularea și plata salariilor; recurentul nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, astfel încât nu poate plăti diferențe salariale nici unui cadru didactic;
- În mod nelegal instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, încălcându-se prevederile art.166 din Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, alin.2 statuând că termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere a debitorului cu privire la drepturile salariale.
În acest sens, recurentul a arătat că prevederile acordului aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice, însă nici acest acord, nici nr.OUG17/2006 nu au prevăzut reducerea normei didactice cu 2 ore, potrivit art.45 (1) din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Astfel, dreptul pretins de reclamanți este distinct de cel reglementat de nr.OUG17/2006 și de nr.3351/2006, nici unul dintre aceste acte normative necuprinzând o recunoaștere a drepturilor privind plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică, după cum, nici în acordul încheiat la 27.11.2005, între Comisia de negociere a Guvernului și federațiile sindicale nu se face referire în nici un fel la respectivele drepturi salariale.
Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a formulat întâmpinarea prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că motivele de recurs sunt neîntemeiate, respectiv că recurentul are calitate procesuală pasivă, iar dreptul material la acțiune al reclamanților nu este prescris.
Recursul este nefondat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a fost în mod corect respinsă ca neîntemeiată având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână.
În acest sens instanța a constatat în mod corect că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborate cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind Statutul personalului didactic.
Excepția a fost corect soluționată întrucât recurentului îi revine atribuția de a reduce norma didactică a reclamanților cadre didactice și tot astfel de a plăti contravaloarea muncii prestate în plus, după cum conform art.12 susmenționat are atribuțiile de elaborare a planurilor de învățământ, dar și pe acelea de a le și modifica.
La acestea se adaugă observația că potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, care nu poate astfel pretinde că nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății.
Și cel de-al doilea motiv de recurs este de asemenea neîntemeiat, tribunalul dând o corectă soluție excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Motivul de recurs prin care s-a invocat prescripția dreptului la acțiune este nefondat, instanța de fond reținând corect că a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001-septembrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă se reține că, potrivit art.83 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamanților introdusă la data de 17 iulie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001- 17 martie 2003, nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Pentru aceste considerente rezultă că recursul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.1093/CM din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./20.01.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
