Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 510/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 510/2008
Ședința publică din 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan judecător
- - -președinte secție
- - -JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâta SC SA Membru Grup B și reclamanta împotriva sentinței civile nr.1309/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av pentru pârâta recurentă și reclamanta intimată -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se comunică un exemplar din recursul declarat de reclamantă cu mandatarul pârâtei recurente, iar mandatarul pârâtei recurente depune la dosar un set de acte în susținerea recursului din care un exemplar se comunică cu reclamante recurentă.
Nu solicită termen față de recursul reclamantei urmând a depune concluzii verbale.
Nemaifiind alte cereri se acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat întrucât a primit drepturile bănești, dar este greșit cuantumul acestora, cu atât mai mult cu cât i s-au reținut o serie de impozite și contribuții. Fără cheltuieli de judecată. Recursul pârâtei solicită să fie respins.
Mandatarul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii întrucât suplimentările salariale au fost acordate fiecărui salariat prin includerea în salariul de bază. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.
În ce privește recursul reclamantei să fie respins ca nefundat, criteriul de calcul invocat de reclamantă este greșit față de salariul de bază din contractul colectiv de muncă care este impozabil.
După dezbaterea cauzei s-au înregistrat la dosar întâmpinare formulată de reclamanta recurentă și o expertiză contabilă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâta SC SA B ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 9480 lei, la valoarea actualizată de la data plății, sumă ce reprezintă drepturi salariale cuvenite și neacordate și 635,50 lei daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta a fost angajata societății pârâte până în 08.06.2007.
Conform prevederilor contractului colectiv de muncă, art. 168 alin. 1 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Se menționează că prevederile art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă au rămas neschimbate inclusiv pentru anul 2007.
Societatea pârâtă a respectata aceste clauze pentru anul 2003, alegând modalitatea includerii acestora în salariul de bază al fiecărui salariat, însă pentru toți ceilalți ani nu a înțeles să mai plătească aceste drepturi.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 37, 155, 166 din Legea nr. 53/2003, art. 30 și 31 din Legea nr. 130/1996 raportat la art. 168 din Contractul colectiv de muncă și art. 274 cod procedură civilă.
S-a depus copia carnetului de muncă, a contractului colectiv de muncă - în extras -, circulare emise de pârâtă, practică judiciară, înscrisuri.
Pârâta SC SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Mai întâi este invocată excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii, care dispun că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, or acțiunea este formulată cu mult peste acest termen. Este invocată și excepția prematurității acțiunii.
Pe fondul cauzei s-a susținut că în anul 2003 drepturile salariale suplimentare de C și de Paști au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat potrivit art. 168 alin. 2 din CCM. În anul 2004 textul art. 168 alin. 2 fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Din anul 2005 părțile au modificat acest text care în prezent are următoarea formă: "În anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ca atare, în fiecare an părțile au procedat la republicarea CCM. Potrivit art. 10 din CCM pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă părțile convin constituirea unei comisii paritare, iar potrivit Anexei 2 la CCM interpretarea dată de Comisia paritară are caracter obligatoriu pentru părți.
În acest caz Comisia paritară a adoptat decizia nr. 5140/2007 prin care s-a stabilit că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Prin urmare, primele au fost introduse în salariul de bază al reclamantei atât în anul 2003, cât și în anii următori (2004-2007), pârâta executându-și obligația impusă de art. 168 din CCM.
O altă mențiunea vizează modul de calcul al sumei solicitată de către reclamantă în funcție de salariul mediu brut pe, în condițiile în care art. 168 alin. 1 din CCM face referire la salariul de bază mediu pe SNP SA.
Au fost depuse actele adiționale la CCM.
Prin sentința civilă nr. 1309/2007 Tribunalul Sibiua respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a prematurității și a admis în parte acțiunea de dreptul muncii formulată de către reclamanta împotriva pârâtei SC SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei drepturile reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare Sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006, 2007, precum și celor de C pentru anii 2004, 2005, 2006 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății pârâte actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă că fiind vorba de drepturi de natură salarială, astfel cum sunt calificate de art. 168 alin. 1 din CCM sunt aplicabile dispozițiile art. 166 și 283 litera C Codul muncii potrivit cărora pretențiile sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune și nu dispozițiilor art. 283 litera e cum susține pârâta, motiv pentru care excepția a fost respinsă. Excepția prematurității a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât din formularea dispozițiilor art. 168 alin. 1 CCM inițiativa negocierii aparține patronatului și nu sindicatelor și nimeni nu poate avea câștig de cauză invocând propria culpă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că în contractele colective de muncă pe anii 2005-2007 se menține întocmai textul art. 168 alin. 1, iar conținutul alin. 2 apare modificat în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din formularea acestor clauze prima instanță a stabilit că apare ca neechivoc că indiferent de modalitatea de acordare stabilită de comun acord pe anul 2003, părțile semnatare ale CCM încheiate pe anii următori au convenit să păstreze beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 și pentru anii 2004-2007, respectivele suplimentări salariale fiind introduse în salariile de bază numai în anul 2003.
Nu a fost reținută nici apărarea pârâtei referitoare la executarea obligației asumate, deoarece pârâta nu a probat că suplimentările cuvenite anilor 2004-2007 se regăsesc în salariile de bază ale angajaților, deși îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii.
În consecință s-a reținut că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit clauzei din aceste contracte care constituie legea părților și nu i-a plătit reclamantei suplimentările salariale de Paști și de C pretinse prin acțiune, astfel cum au fost precizate. Sub aspectul cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale s-a reținut că ele trebuie raportate la salariul de bază mediu pe SA și nu la salariul mediu brut pe unitate cum a calculat reclamanta.
Capătul referitor la plata daunelor a fost respins deoarece suma solicitată de către reclamantă se va modifica urmare a calculării drepturilor salariale prin raportare la salariul de bază mediu, drepturi ce se vor acorda în valoare actualizată cu indicele de inflație.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs ambele părți.
Recurenta reclamantă critică soluția pronunțată de către prima instanță sub aspectul cuantumului drepturilor salariale acordate, întrucât din conținutul art. 168 alin. 1, art. 3 și art. 7 din CCM rezultă clar că drepturile salariale suplimentare se vor negocia de către părțile semnatare ale CCM.
Adresele 1666/2003, 313/2005 și 713/2006 îndeplinesc cerințele CCM, fiind rezultatul negocierilor dintre conducere și sindicat, reprezentând convenția părților în ceea ce privește cuantumul drepturilor rezultate din acestea.
În consecință se solicită admiterea recursului și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale suplimentare și a daunelor pentru neachitarea la termen, în cuantumul stabilit prin acțiunea introductivă.
Prin recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP se solicită modificarea în întregime a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului se menționează că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Este necontestat faptul că în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților prin includerea lor în salariul de bază, la valoarea de 1.140.000 ROL. Această sumă, o dată inclusă în salariu, nu a mai fost scoasă niciodată din salariu, dovadă fiind faptul că până în prezent reclamantei nu i-a scăzut niciodată salariul, suma de 1.140.000 ROL regăsindu-se și în prezent în salariul angajaților, majorată cu procentul de indexare din fiecare an.
De asemenea, este reiterată excepția prescripției, raportat la prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii.
A fost depus un act adițional la contractul colectiv de muncă, înregistrat la - B sub nr. 1090/22.02.2008, un set de înscrisuri și o notă de cheltuieli.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către pârâtă. Se menționează că modul de calcul al drepturilor salariale este incorect, întrucât s-au reținut contribuțiile de asigurări sociale, de asigurări de sănătate și impozit.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate.
Reclamanta apreciază că instanța de fond a acordat greșit drepturile salariale prin raportare la salariul de bază mediu la nivel de societate, trebuind să țină cont de adresele depuse de ea în susținerea acțiunii. Prin aceste adrese se stabilește salariul minim și salariul mediu brut la nivelul tuturor sucursalelor din cadrul SC SA.
Susținerea reclamantei este greșită întrucât prin CCM, și care reprezintă legea părților, la art. 168 alin. 1 se stipulează expres că salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P SA.
Este evident că nu există identitate de regim juridic între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivel de societate. Este corectă și susținerea tribunalului că repararea pagubei cauzate reclamantei prin neplata la termen a drepturilor se va realiza prin plata actualizată a drepturilor, neimpunându-se plata unor despăgubiri.
Față de prevederile art. 168 alin. 1 din CCM, pe care reclamanta își întemeiază acțiunea, soluția primei instanțe este temeinică și legală, astfel că recursul declarat că către aceasta este neîntemeiat și urmează a fi respins.
Referitor la recursul declarat de către pârâta SC SA Curtea reține:
Potrivit art. 168 alin. 1 din CCM cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Aplicarea acestor dispoziții la nivelul anului 2003 nu este contestată de nici una dintre părțile semnatare ale CCM.
În discuție este numai plata acestor drepturi pentru anii 2004-2006.
Pârâta recurentă a formulat două apărări sub acest aspect. Prima - și care nu mai este reluată prin motivele de recurs - vizează împrejurarea că Comisia Paritară a stabilit că prin dispozițiile cuprinse în CCM s-a înțeles includerea acestor drepturi salariale în salariu.
Această apărare în mod corect nu a fost reținută având în vedere că decizia Comisie Paritare este dată în anul 2007 și nu poate avea efect retroactiv pentru perioada 2004-2006, efectul obligatoriu al deciziei producându-se numai pentru viitor.
A doua apărare, care este reluată în motivele de recurs, se referă la includerea drepturilor suplimentare în salariu după metoda cumulării primelor de Paști și de C și împărțirea sumei la 12, suma rezultată urmând a se regăsi în fiecare lună în salariul angajaților.
Cu privire la această susținere, Curtea reține că prevederile CCM sunt obligatorii pentru toate părțile potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996.
În forma preluată începând cu anul 2004 în CCM se prevede că aceste două prime se acordă salariaților - art. 168, alin. 1, pentru ca la alin. 2 să se menționeze că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Rezultă în mod clar că includerea premiilor în salariul de bază a fost prevăzută numai pentru anul 2003, dispoziția neputând fi extinsă și la ceilalți ani în lipsa unei prevederi exprese.
Chiar dacă s-ar reține că premiile acordate în anul 2003 și incluse în salariu nu au mai fost retrase și an de an au fost majorate, recurenta nu a făcut această dovadă, cu atât mai mult cu cât ei îi revenea sarcina probei potrivit art. 287 Codul muncii. Înscrisurile depuse în probațiune în această fază procesuală nu pot duce la modificarea hotărârii instanței de fond, întrucât sunt rapoarte de expertiză extrajudiciare, ce nu au fost încuviințate de către instanță și nu vizează starea de fapt analizată în speță.
În ceea ce privește actul adițional la contractul individual de muncă acesta este datat 2008, neputând fi aplicat raporturilor de muncă avute de recurentă cu reclamanta și care au încetat cu mult înainte de întocmirea acestuia, având în vedere prevederile art. 1 alin. 1, art. 9 și 11 din Legea nr. 130/1998.
În consecință, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale raportat la probatoriul administrat în cauză, soluția pronunțată fiind temeinică și legală, dând expresie necesității respectării obligațiilor asumate prin semnarea CCM de către pârâta recurentă.
Se mai constată că în mod corect excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă, în cauză fiind vorba de modul de interpretare a aplicării unor dispoziții contractuale referitoare la drepturi salariale prevăzute de CCM și nu de valabilitatea clauzei din contractul colectiv de muncă, singura situație în care s-ar fi putut discuta de incidența prevederilor art. 283 alin. 1 litera e din Codul muncii.
Pentru considerentele menționate, recursurile declarate de către reclamanta și pârâta SC SA B fiind neîntemeiate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează a le respinge, cu consecința menținerii sentinței atacate ca temeinică și legală.
Recurenta pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată, însă față de soluția pronunțată, fiind cea căzută în pretenții conform art. 274 Cod procedură civilă, nu este îndreptățită a le primi, motiv pentru care Curtea nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta precum și de către pârâta SC SA Membru Grup B împotriva sentinței civile nr.1309/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.05. 2008.
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan - - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Ana Doriani - - |
Grefier, - - |
Red./15.05.2008/Tehnored.TM/ 2 ex
Jud. M,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Manuela Stoica, Ana Doriani
