Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5589/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4095/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5589/
Ședința publică de la 14 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - "" SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.288 din data de 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G și, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat I în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 10.09.2009 depusă la dosar-fila 23, lipsind intimații, G și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, acordă recurentei prin avocat, cuvântul asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit."p" și art.79 alin.1 din Constituția României, revizuită.
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat I, având cuvântul, solicită a se constata că, în cauza dedusă judecății, sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit."p" și art.79 alin.1 din Constituția României, revizuită, prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992 și pe cale de consecință, solicită suspendarea pricinii și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției invocate.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale invocată de recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, cu motivarea că aspectele învederate prin invocarea acestei excepții nu țin de controlul constituțional, conform deciziei Curții Constituționale, ci de interpretarea și aplicarea prevederilor legale.
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat I, interpelată fiind, arată că nu înțelege să declare recurs împotriva măsurii luate de către intimata de control judiciar, ocazie cu care arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat I, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că acțiunea dedusă judecății, este prematur formulată, atâta timp cât nu au avut loc negocierile asupra Contractului Colectiv de Muncă în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Totodată, recurenta, prin avocat, apreciază că dreptul reclamanților de a primi aceste sume de bani reprezentând primele de Paști și de C, este prescris și sub aspectul că aceste prime nu reprezintă un drept salarial prestat în cadrul societății recurente, ci izvorăsc din prevederile Contractului Colectiv de Muncă.
Cât privește modul de calcul al drepturilor salariale ce fac obiectul prezentului litigiu, recurenta, prin avocat, solicită a se observa că acesta este total greșit, întrucât reclamanții în cauză, la momentul calculării drepturilor salariale s-au raportat la salariul mediu brut la nivel de societate, pe de o parte, iar pe de altă parte, după anul 2003 părțile au reglementat menținerea măsurii privind includerea sumelor suplimentare în salariul de bază; măsură susținută atât de reprezentații salariaților cât și de instanțele judecătorești care au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea acestora către salariați.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.288 din data de 18.02.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanții, G și, în contradictoriu cu pârât - "" SA B, și, pe cale de consecință s-a obligat pârâtul la plata către fiecare reclamant în parte a sumei de 7123 lei brut, actualizată cu indicele de inflație la data scadenței, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate pentru perioada sărbătorilor de Paști 2005, 2006, 2007 și C 2004, 2005, 2006.
Prin aceeași sentința, s-a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată onorariu avocat și 201,70 lei onorariu expert contabil și reclamantului G suma de 201,70 lei onorariu expert contabil.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, se stabilește în art.168 o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe - ""SA, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, și că prin alin.2 al susmenționatului articol, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a apreciat că au fost menținute dispozițiile art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul - "service" SA, pe anii 2004, 2005 și 2006.
S-a constatat că alin.2 al art.168, a fost însă modificat în forma "În anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol, au fost introduse, în salariul de bază al fiecărui salariat - fără a se fi dispus în acest sens și pentru viitor și fără să se specifice în acest sens și contractele colective de muncă incluse ulterior acestui an.
Prin urmare, societatea nu și-a îndeplinit obligațiile de a negocia cu I, conform dispozițiilor art.168 M, dispoziții care au fost menținute în contractele încheiate în toți anii ulteriori.
S-a mai reținut că, potrivit art.969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și prin urmare dispozițiile din contractul colectiv de muncă pe care reclamanta își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
S-a avut în vedere că, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron și organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate, ori alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă și că prevederile art.31 din Legea nr.130/1999 dispun că poate interveni modificarea clauzelor contractelor colective de muncă, pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori, părțile convin acest lucru.
S-a apreciat că modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării, sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
S-a arătat că potrivit art.236 alin.4 Codul Muncii, Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
S-a reținut că așadar, normele enunțate subscriu contractelor colective de muncă, voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului, ca act juridic bilateral, iar legea statuează în sensul că, dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali care trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
S-a avut în vedere că textul art.31 din Legea nr.130/1999, cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor Contractului colectiv de muncă, ori de câte ori, părțile convin acest lucru dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări și că se reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens, s-a apreciat că și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
De asemenea, s-a constata că, în speță, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzelor cuprinse în art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
S-a motivat că prevederile art.168 alin.2 prevăd, în fiecare din aceste contracte că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1, iar pe de altă parte s-a reținut că părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006, faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Astfel, s-a considerat că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederilor invocate.
S-a mai reținut că, pârâta a invocat respectiv hotărârea nr.12/18.06.2007, în care se menționează că s-au luat în considerare dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de "" SA, încheiat între - SA și I, sens în care s-a stabilit că la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și C, să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Cu privire la această apărare, s-a reținut că, un contract încheiat în mod valabil, reprezintă voința părților atâta timp cât nu a fost desființat și prin urmare putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.1 Cod civil legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
S-a arătat că legea mai favorabilă se aplică numai în cazul infracțiunilor, unde este vorba de libertatea unei persoane și în cazul contravențiilor, nicidecum în civil, cu atât mai mult cu cât dispozițiile unui contract colectiv de muncă reflectă voința părților din momentul încheierii acestuia.
S-a apreciat că prin această hotărâre a comisiei paritare a - SA, care poartă dată certă, fiind din anul 2007, luna iunie, se urmărește interesul societății în defavoarea foștilor salariați, prin modificarea retroactivă, a clauzelor contractelor de muncă încheiate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
S-a mai arătat că, prin încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2008 fost încuviințată proba cu expertiză contabilă, stabilindu-se ca obiective: determinarea primelor de Paște și C raportat la majorările salariale care au avut loc pe perioada solicitată de reclamanți, dacă suplimentările salariale reprezentând primele de Paște și C au fost incluse în salariile de bază ale reclamanților și dacă suplimentările salariale care au fost incluse în salariul pe anul 2003, au subzistat pe toată perioada solicitată de reclamanți, dacă nu au fost incluse aceste suplimentări salariale, în salariile reclamanților, să se determine cuantumul acestor drepturi salariale pentru fiecare și pentru fiecare an în parte.
De asemenea, s-a reținut că raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert, s-a depus la dosar, iar instanța l-a omologat.
Din raportul de expertiză contabilă, a rezultat că în anii 2004- 2007, suplimentările salariale nu sunt incluse în salariul de bază, cuantumul suplimentărilor salariale pe fiecare și pe fiecare an pentru fiecare reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantului, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat.
Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul Muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În ceea ce privește motivul de ordine publică privind necompetența teritorială a instanței de fond, prevăzut de art. 304 pct. 3.proc.civ. Curtea reține netemeinicia acestuia, având în vedere faptul că pricina a fost legal soluționată în primă instanță de către Tribunalul în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, în conformitate cu prevederile art. 284 alin. 2 din Codul Muncii, care stipulează că cererile referitoare la conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Apărarea recurentei sub acest aspect nu poate fi primită de către C, întrucât art.73 din Legea nr. 168/1999 invocat de către aceasta a fost abrogat implicit, ca urmare a adoptării noului Cod al muncii, care în art. 298 alin. 2 din Codul Muncii prevede că la data intrării sale în vigoare se abrogă orice dispoziții contrare acestuia.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De evidențiat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă cât și a expertizei contabile administrată în cauză.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în fața primei instanțe s-a reținut că nivelul suplimentărilor salariale de Paști și C, introduse în salariul de bază în anul 2003, în mod egal pentru toți salariații, negociat de părți, a fost de - lei și s-a subliniat că din analiza înscrierilor din carnetul de muncă a rezultat că această sumă a rămas inclusă în salariul de bază, constatându-se că în următorii ani nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază.
Expertul desemnat în cauză a concluzionat că în anii 2004-2007 suplimentările salariale nu sunt incluse în salariul de bază, în condițiile în care interpretarea art.168 din Contractul colectiv de muncă este aceea că introducerea suplimentărilor pentru cele două sărbători în anul 2003 în salariul de bază, nu înlătură dreptul salariaților reclamanți de a beneficia în fiecare din anii 2004-2007 de aceste suplimentări, fie prin introducerea acestora în salariul de bază în fiecare din acești ani, așa cum s-a întâmplat în anul 2003, fie prin acordarea acestora distinct ca și părți variabile stabilite în condițiile art.168 alin.1, rămas în aceeași interpretare, neschimbat în perioada 2003-2007.
Curtea reține că expertul și-a depășit atribuțiile, procedând la interpretarea clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale incidente, întrucât concluziile sale în sensul că suplimentările salariale pretinse în cauză nu ar fi fost incluse în salariul de bază ulterior anului 2003, nu au corespondent în situația de fapt rezultată din documentele contabile examinate.
Curtea constată că obiectul expertizei, în raport de dispozițiile art. 201 din Codul d e procedură civilă, îl constituie împrejurările de fapt a căror lămurire impune consultarea unui specialist, iar nu problemele de drept asupra cărora instanța este chemată să se pronunțe.
Prin urmare, prima instanță a omologat în mod greșit raportul de expertiză efectuat în cauză, în condițiile în care punctul de vedere exprimat de către expert nu se coroborează cu celelalte înscrisurile administrate în cauză și nici cu propriile constatări ale acestuia, conform cărora suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, nefiind înregistrate în următorii ani diminuări ale salariului de bază.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - "" SA - Membru Grup, împotriva sentinței civile nr.288 din data de 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G și.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
16.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
