Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5603/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5603
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței nr.98 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL C, PRIMARUL MUNICIPIULUI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII " " C, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererile de judecare a cauzei îl lipsă formulate de recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 Civ.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 98 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean O cu sediul în S, Consiliul local al Municipiului C, Primarul Municipiului C - Instituția Primarului și a chemaților în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și Ministerul Educației, Cercetării și.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele reprezentaților, în contradictoriu cu Școala cu Clasele I-VIII " " C, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
S-a reținut că reprezentații au statutul de personal didactic și didactic auxiliar în cadrul pârâtei-unitatea școlară potrivit tabelelor anexate cererii de chemare în judecată.
Față de solicitarea de acordare a primei de vacanță pe perioada 2005-2008, instanța a reținut ca aceste drepturi se acordă numai în baza unor dispoziții legale sau a unor clauze contractuale prevăzute de contractul colectiv de muncă. Aceste drepturi sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999 pentru funcționarii publici, iar pentru ceilalți bugetari prin legi speciale.
În cazul reprezentaților, Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, nu prevede dreptul la primele de vacanță.
Potrivit art.50 din acest act normativ, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Astfel prin art.36 lit. g din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul județului O pe ramura învățământ, pe anii 2004-2005 părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii:, o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
În același sens fiind și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008.
Ulterior, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul județului O pe ramura învățământ, pe anii 2008-2009 s-a prevăzut la art.36 lit.g că toți salariații pot primi o primă de vacanță în cuantumul salariului de bază din luna anterioară, care se acordă odată cu indemnizația de concediu, iar fondurile vor fi asigurate din veniturile proprii ale consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor din județul
Dispozițiile contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pe anii 2007-2010 invocate de reclamant, se referă la posibilitatea acordării unei prime de vacanță în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Față de dispozițiile invocate și răspunsul pârâtei în sensul că nu sunt prevăzute fonduri pentru plata primelor solicitate ce în cazul reprezentaților se pot acorda exclusiv din venituri proprii, s-a apreciat că cererea acestora este neîntemeiată.
Reclamantul nu a făcut dovada că reprezentații se încadrează in categoriile de personal care beneficiază prin lege de aceste drepturi, iar contractul colectiv de muncă invocate prevăd doar o posibilitate și nu o obligație cu privire la acordarea acestui drept în sarcina unității școlare, posibilitate condiționată de existența fondurilor.
De altfel, Legea 128/1997 nu prevede posibilitatea acordării primelor de vacanță cadrelor didactice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primarului comunei S, deoarece textul art. 167 din Legea nr. 84/1995 prevede faptul că fondurile pentru cheltuielile de personal se alocă prin bugetele locale, iar prima de vacanță este un drept de natură salarială.
Primarul este ordonator principal de credite și a fost chemat în judecată pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
În ceea ce privește art. 16 din HG nr. 2192/2004, acesta nu este aplicabil decât județelor pilot, iar județul O nu a fost nominalizat printre acestea.
Asupra fondului, recurentul, după citarea dispozițiilor legale invocate ca temeiuri ale cererii de chemare în judecată, susține că dispozițiile legale care îngrădesc drepturile negociate prin contractele colective de muncă contravin în mod clar dispozițiilor art. 451 alin. 5 din Constituția României privind dreptul la negocieri colective.
Mai susține că, potrivit art. 50 alin 12 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prima de vacanță este reglementată de contractele colective de muncă la nivel național și la nivelul învățământului.
În ceea ce privește problema fondurilor proprii, acestea sunt veniturile proprii ale consiliilor locale. În condițiile în care unitățile de învățământ nu realizează venituri proprii, ar însemna admiterea ideii că o clauză contractuală negociată ar pute rămâne fără efect.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean O, Consiliului Local S și Primarului comunei S, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.
Din examinarea cererii de chemare în judecată, se constată că reclamanții au solicitat obligarea tuturor pârâților chemați în judecată la calcularea și plata drepturilor salariale.
Or, potrivit art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii, obligația de calul și plată a salariului revenind în mod evident angajatorului. Consiliul local și primarul nu au în nici un caz obligații privind plata salariului.
În drept, dispozițiile legale aplicabile în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ sunt:
EGE Nr. 84 / 1995 Legea învățământului,
art. 167 - (1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
HG nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aplicabilă în ceea ce privește finanțarea, detaliază modul de întocmire a bugetelor unităților de învățământ, obligațiile ce revin instituțiilor implicate în procesul de finanțare. Este adevărat că HG nr. 2192/2004 se aplică în județele pilot, iar județul O nu se regăsește în lista județelor nominalizate ca județe-pilot. În ceea ce privește modul de finanțare însă dispozițiile legale aplicabile sunt cele din Legea nr. 84/1995.
In raport de aceste prevederi legale, obligațiile ce revin fiecărui pârât sunt:
Unitatea școlară cu personalitate juridică să calculeze salariile personalului angajat și să întocmească bugetul unității de învățământ și al unităților arondate, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale.
Primarul să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare.
Consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată de obligare la plată a primelor de vacanță, drepturi salariale, se constată că singurul debitor al obligației de plată este unitatea școlară. Implicare consiliilor locale și primarilor în procesul de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat nu transformă aceste instituții în debitori ai obligației de plată a salariului.
De aceea, Curtea apreciază că instanța de fond a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primarului.
În ceea ce privește criticile asupra modului de soluționare a fondului cauzei,
Potrivit art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997, ersonalul p. didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național din perioada invocată de reclamanți au prevăzut posibilitatea ca partenerii sociali care negociază contracte colective de muncă să includă în acestea dreptul salariaților la o primă de vacanță, însă numai în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Se constată astfel că, în mod greșit, recurentul susține că reprezintă un izvor al drepturilor pretinse, reglementarea convențională la nivel național trimițând în mod expres la contractele colective la nivel inferior. Cu alte cuvinte, pentru ca dreptul la primă de vacanță să se nască, el trebuie în mod necesar să fie negociat expres la nivel inferior.
În ceea ce privește prevederile din contractele colective de muncă la nivel de învățământ, dispozițiile art. 37 lit. g stabilesc că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au negociat posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește dispozițiile din art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ preuniversitar în județul O - 2008/2009 și acestea prevăd posibilitatea acordării primei de vacanță, vocația salariaților de a beneficia de acesta în condițiile existenței veniturilor proprii. Nu a fost reglementat pe cale convențională un drept pur și simplu în favoarea salariaților, ci un drept condiționat de existența unor venituri proprii. În plus, este de observat că acest contract nu este opozabil consiliilor locale, în condițiile în care acestea nu sunt părți contractante.
În consecință, criticile recurentului privind existența unui drept câștigat sau referitoare la îngrădirea dreptului la negocieri colective și caracterului obligatoriu al convențiilor colective sunt nefondate, de vreme ce chiar textele negociate ale convențiilor colective invocate în cauză prevăd doar vocația personalului din învățământ la prime de vacanță, în anumite condiții care în cauza de față nu au fost îndeplinite.
În ce privește lipsa rolului activ al instanței de fond, critica recurentului este de asemenea nefondată, întrucât la dosar au fost depuse toate înscrisurile probatorii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței nr.98 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN O, CONSILIUL LOCAL C, PRIMARUL MUNICIPIULUI - INSTITUȚIA PRIMARULUI, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII " " C, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2/
02.11.2009
Jud.fond.
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Elena Stan, Florica Diaconescu
