Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5885/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5885
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr.2203 din 08 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte SC Energetic SA susține motivele de recurs invocate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.2203 din 08 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- a admis cererea formulată de petent, în contradictoriu cu intimata SC Energetic SA.
A obligat intimata la plata către petent a contravalorii primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă aferenta anilor 2006, 2007, suma reactualizată cu indicele de inflație.
A obligat intimata la plata catre petent a sumei de 50 lei cheltuieli de judecata, respectiv onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 238. care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească dreptul la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
Intimata a invocat faptul că procesul verbal din 30.09.2007, din punctul ei de vedere este nul, deoarece contravine disp. art. 3 din. 130/1996, în sensul că negocierea colectivă are loc în fiecare an după cel puțin 12 luni de la data negocierii precedente, neurmată de încheierea contractului colectiv de muncă sau de la data intrării în vigoare a CCM după caz, arătând că CCM la nivel de unitate pentru anii 2007-2010 intrat în vigoare la 1.01.2007, iar procesul verbal s-a întocmit în cea de-a noua lună a primului an de valabilitate.
Nu se poate reține această susținere, având în vedere că din anul 2005 și până la data introducerii acțiunii de față unitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 130/1996, privind inițiativa negocierii ce aparține patronului cu privire la cele două drepturi solicitate de reclamantă, astfel că procesul verbal încheiat la 3.09.2007 s-a întocmit cu ocazia întrunirii comisiei de negociere a CCM, în vederea negocierii celor 4 puncte ce au fost prezentate mai sus și la solicitarea sindicatelor în comisia paritară.
De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prev. de art. 186 al. 1 și art. 123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2006, 2007, încălcându-se astfel disp. art. 8 din. 130/1996 și în consecință instanța constată, conform disp. art. 24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
Nu se poate reține afirmația intimatei în sensul că drepturile solicitate de petent ar fi fost incluse în salariul de bază, deoarece o astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform disp. art. 236 Codul muncii.
În al treilea rând s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul muncii privind salarizarea, respectiv art.154 care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar disp.art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile,precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând intimata pentru anii 2006 și 2007 încheiat câte un act adițional, în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate; precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legea nr. 193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2007, conform art. 142 al. 4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art. 123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75 % din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de disp. art. 24 din Legea nr.130/1996.
Intimata în întâmpinarea a arătat că: "de altfel atât contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național cât și cel încheiat la nivel de ramură interzic reducerea drepturilor câștigate de salariați de la un an la altul. Astfel că, în situația în care o anumită categorie de drepturi s-au acordat în baza unui contract încheiat la un moment dat, negocierile pentru contractul încheiat în perioada următoare de valabilitate vor avea ca bază drepturile salariale deja câștigate, reducerea acestor drepturi nefiind posibilă."
În raport de aceste considerente și având în vedere disp. art. 74 și urm. din. 168/1999, instanța a admis cererea petentului, în sensul obligării intimatei la plata drepturilor banesti, fără determinarea sumei efective, întrucât în cauza de față este vorba de un drept bănesc determinabil, care va putea fi determinat cu ocazia executării de bună voie a titlului executoriu, cu atât mai mult cu cât reprezentantul reclamantei menționează că nu poate specifica cu exactitate cuantumul drepturilor salariale, această obligație fiind în sarcina intimatei și care o poate calcula prin intermediul compartimentului salarizare din cadrul direcției economice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Energetic criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, s-a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală, în mod greșit Tribunalul Gorj admițând acțiunea formulată de reclamant, în condițiile în care în contractele colective încheiate la nivel de unitate pe anul 2006-2007, nu există nici o clauză expresă privind obligativitatea plății primelor de vacanță, astfel încât s- încălcat principiul libertății de voință care presupune libertatea părților în ceea ce privește condițiile încheierii acestora.
Prima de vacanță a fost introdusă în salariul de bază începând cu anul 2005, organizațiile sindicale agreând această modalitate de acordare conform art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În consecință, recurentul susține că în mod greșit a fost obligat la ceea ce nu era prevăzut în contractele colective de muncă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.123 din contractul colectiv de munca înregistrat sub nr. 53346/06/25.04.2000 din contract colectiv de munca la nivel de ramura energie, termica, petrol, gaze, cu modificările si prelungirile ulterioare aduse prin acte adiționale nr.1/2001, nr. 2/2002, nr. 3/2003, nr. 4/2003, nr.5/2004, nr.6/2005, pe lângă indemnizația aferenta concediului de odihna salariații vor primi o prima de vacanta de minimum 75% din indemnizația bruta de concediu de odihna, astfel încât acest ajutor in valoare sa nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu in valoare.
Potrivit art. 124 din contract, indemnizația de concediu de odihna si prima de vacanta se plătesc, de regula, la cererea salariatului, înainte de plecarea in concediu.
Aceleași prevederi au fost preluate si in contractul colectiv de munca nr. 288/02 din 15 februarie 2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, prelungit in 2007 prin actul aditional nr.1.
Potrivit rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează: c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 30 (1) din lege, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Apărarea unității recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unităților ce desfășoară activitate in ramura respectiva, astfel că salariaților li se cuvenea plata drepturilor prevăzute de art. 123 și art. 176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Susținerea în sensul că prima de vacanță a fost introdusă în salariul de bază al reclamantului începând cu 01.01.2005 este nefondată. Recurenta a depus la dosar în faza procesuală a recursului procesul -verbal al comisiei de negociere a contractului colectiv de muncă pe anul 2005, proces-verbal întocmit la 01.02.2005.
În primul rând procesul-verbal al comisiei de negociere nu produce prin el însuși efecte juridice în condițiile în care nu s-a realizat un acord cu privire la acest aspect și nu a fost materializat printr-o clauză contractuală expresă. Mai mult, din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al reclamantului rezultă că salariul acestuia a fost modificat abia la data de 01.07.2005, conform Legii nr. 348/2004, deci nu a fost introdusă prima de vacanță în salariul de bază, cum în mod greșit susține recurentul.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr.2203 din pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud. -
25.11.2009
Jud.fond /
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Lucian Bunea
