Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5886/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5886
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Lucia Petria Mitran
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC Energetic SA, împotriva sentinței civile nr.1738 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei pârâte, consilier juridic, solicită, în raport de motivele invocate în scris, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1738 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admisă acțiunea, ulterior precizată, formulată de petentul, în contradictoriu cu intimatul COMPLEXUL ",
A fost obligată intimata COMPLEXUL " la plata către petent a diferenței dintre drepturile bănești reprezentând prima de C cuvenită conform art.176 alin.1 și 2 din la nivel de ramură pentru anul 2005 și suma de 180 lei primită de petent în anul 2005, actualizate la data plății.
A fost obligată intimata la plata către petent a drepturilor bănești reprezentând prima de Paște în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru anul 2006, actualizată la data plății.
A fost obligată intimata la plata către petent a primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din CCM la nivel de ramură pentru anii 2005, 2006, pentru perioada 2005-2006, sume actualizate la data plății.
A fost respinsă cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției, invocată de intimată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 124 din CCM la nivel de ramură pentru anul 2005, care prevede că indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătesc de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu, sens în care s-a apreciat că raportat la această prevedere s-a dat posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu de odihnă cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, situație față de care s- respins excepția invocată.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.238 din Codul Muncii, care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin drepturile prevăzute de art.123 din CCM la nivel de ramură pe anul 2005, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
Nu s-a putut reține afirmația intimatei în sensul că drepturile solicitate de reclamantă în numele membrilor ei ar fi fost incluse în salariul de bază, deoarece o astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154. care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
S-a mai reținut că potrivit art. 176 alin.1 și 2 din la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, prevede în mod expres obligativitatea acordării drepturilor bănești constând în prima de vacanță, prima de Paști, prima de C, prima de Ziua Meseriei, precum și aprovizionare toamnă-iarnă în luna octombrie, contract colectiv de muncă aplicabil și salariaților,COMPLEXUL ", conform anexei la actul adițional nr.6 de prelungire a la nivel de ramură pentru anul 2005, precum și anexei nr.1 din la nivel de ramură pe anul 2006.
Neincluderea acestor drepturi bănești în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, încalcă prevederile art. 8 din Legea nr.130/1996, respectiv "contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, la nivel superior.
În acest sens s-au avut în vedere dispozițiile art. 24 din Legea nr.130/1996, în sensul că orice clauze cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8, sunt lovite de nulitate.
Verificând conținutul anexei nr.3, depusă la dosarul cauzei, s-a reținut că intimata recunoaște drepturile reprezentând prima de Paște, și cea de C și în ce cuantum au fost acordate, respectiv într-un cuantum mult mai mic decât cel prevăzut în la nivelul ramurii.
Raportat la aceste considerente și având în vedere că drepturile bănești solicitate de petent sunt drepturi câștigate de salariați prin încheiat la nivel de ramură, orice convenție a părților negociată cu încălcarea respectivelor prevederi, fiind nulă, s-a admis acțiunea formulată de petent, ulterior precizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul SC Energetic SA, criticând-o pentru nelegalitate.
Cu privire la solicitarea privind plata primei de vacanță aferentă anului 2005, invocă excepția privind prescripția acțiunii.
Susține ce potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită". Că petentul efectuat CO în anul 2005, repectându-se prevederile art. 143 alin. 5 Codul Muncii și că față de data efectuării CO, având în vedere prevederile art. 124 din CCM mai sus menționat care instituie regula acordării primei de vacanță înainbte de plecarea în concediu, acțiunea petentului apare ca fiind tardiv promovată.
Cu privire la plata primelor de aferente anilor 2005, 2006, a învederat că CCM este convenția dintre patroni și salariați prin care se stabilesc condițiile prevăzute de lege, clauzele privind condițiile de muncă, salarizarea și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturi de muncă. Sintagma "condițiile prevăzute de lege" are semnificația faptului că nu pot fi incluse în CCM acele clauze care vizează drepturi de personal și cuantumuri le lor necuprinse în legislația muncii. Astfel, prima de vacanță, prima de Paști și de nu sunt reglementate de Codul Muncii sau de o lege specială, decât pentru personalul bugetar.
Prin urmare, neexistând o clauză expresă în contractele colective la nivel de unitate pentru anii 2005-2006 referitoare la prima de vacanță, nu poate fi obligată la ceea ce nu și- asumat, instanța pronunțând o sentință cu încălcarea principiului libertății de voință care presupune libertate părților în ceea ce privește condițiile în care vor încheia acest contract.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă nr. 288/02 din 15 februarie 2006 la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, prelungit succesiv prin acte adiționale până în anul 2008, fost negociat și stabilit dreptul invocat de reclamant, astfel:
Art. 176 - (1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea uncuantum minim de un salariu minim pe ramură,stabilit conform prevederilor prezentului contract.
În mod corect, instanța de fond a reținut obligativitatea executării obligațiilor asumate prin contractul colectiv incheiat la nivel de ramură.
Atât acțiunea reclamantului, cât și soluția instanței sunt întemeiate pe dispozițiile art. 176 din CCM la nivel de ramură, ramură din care face parte și unitatea pârâtă.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:
a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
d) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
Reiese deci, că o clauză dintr-un CCM la nivel de ramură se aplică tuturor salariaților din acea ramură, indiferent dacă în CCM la nivel de unitate mai este prevăzută sau nu această clauză.
Cum în CCM la nivel de ramură exista o asemenea clauză referitoare la drepturile solicitate în acțiune, în mod temeinic și legal instanța de fond a admis acțiunea reclamantului.
Instanța de fond reținut în mod corect că,deși dreptul la primele de C pentru anul 2005 și 2006 a fost recunoscut de către intimată, cuantumul acestora a fost mai mic decât cel ce rezultă din aplicarea art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură pentru anul 2005 și 2006.
Aceeași este situația și pentru prima de Paști aferentă anilor 2005, 2006, care au fost acordate reclamantului, dar tot într-un cuantum mai mic, hotărârile Comisiei paritare invocate de către recurenta intimată încălcând dispozițiile art. 11 din Legea nr.130/1996, art. 8 și 24 din același act normativ.
In privința primei de Paști 2006, recurenta intimată a încălcat în totalitate dispozițiile legale reprezentate de art. 8, 11 și 24 din Legea nr. 130/1996, reținând în mod greșit că dacă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu a fost prevăzut acest drept, nu poate fi obligată la plata lui, ignorând dispozițiile care prevăd aplicabilitatea clauzelor din contractele de muncă încheiate la nivel superior în contractele de muncă la nivel inferior, indiferent dacă aceste clauze au mai fost prevăzute sau nu în ultimele contracte.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificare prev. de art. 304 pct. 1- 9 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă rap. la art. 304, 304/1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D EC I DE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC Energetic SA, împotriva sentinței civile nr.1738 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/17.11.2009
J, fond:
Președinte:Sorina Lucia Petria MitranJudecători:Sorina Lucia Petria Mitran, Lucian Bunea
