Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.59
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN V, cu sediul în Focșani, B-dul - nr.1, jud.V și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V, cu sediul în Focșani,-, jud.V împotriva sentinței civile nr.627/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în,-, -.6, jud.V, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au răspuns pentru recurenții Consiliul Județean V consilier juridic care prezintă legitimația nr.236( seria - nr.-) și pentru Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, consilier juridic, lipsă fiind intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că au fost depuse la dosar întâmpinare în 4 exemplare și note de concluzii din partea recurentei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V în 3 exemplare, după care:
Se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentanților recurenților.
Reprezentantul recurentului Consiliul Județean V apreciază că în cauză nu are calitate procesuală pasivă deoarece intimatul nu are raporturi de serviciu cu acesta ci cu angajatorul și anume Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, aceasta fiind obligată la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă care potrivit Legii 142/1998 au un caracter dispozitiv și nu imperativ pentru angajator acordat în limita prevederilor bugetului de stat.
Solicită admiterea excepției iar pe fond admiterea recursului și casarea hotărârii de fond.
Reprezentantul recurentei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V apreciază hotărârea instanței de fond netemeinică și nelegală deoarece în calitatea sa de ordonator secundar de credite, această unitate nu poate acorda tichete de masă întrucât în bugetul instituției nu sunt prevăzute sume cu această destinație.În Normele de aplicare a legii 142/1998 aprobate prin HG nr.5/1999 - art.5 reglementează faptul că pentru instituțiile publice tichetele de masă se pot acorda în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, iar potrivit Legii nr.511/2004, cu modificările și completările ulterioare, a Legii 379/2005 și a art.III din OUG nr.88/2006 nici o instituție publică nu poate acorda tichete de masă deoarece în bugetele pe anii 2005, 2006 și 2007 nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii de fond și respingerea acțiunii reclamantului.Referitor la excepție invocată de recurentul Consiliul Județean V, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 627/01.11.2007 a Tribunalului Vrancea, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V și Consiliul Județean
Au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă cuvenite acestuia de la 01 ianuarie 2005-01 noiembrie 2007.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- Gac hemat în judecată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V și Consiliul Județean V solicitând ca aceștia să fie obligați în solidar la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în temeiul Legii nr.142/1998 pe ultimii trei ani, respectiv 2005, 2006 și 2007.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că este salariat la DGASPC, calitate în care, potrivit art.1 din Legea nr.142/1998, era îndreptățit să primească tichete de masă. Cum pârâții nu i-au acordat în mod nejustificat aceste tichete solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vad epus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, motivând că prin disp.art.40 din Legea nr.511/2004 și art.24 din Legea nr.379/2005 nu au fost alocate la buget sume cu această destinație. Mai arată că potrivit art.III din OUG nr.88/2001 instituțiile publice centrale și locale, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare nu vor acorda tichete de masă în anul 2007. solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Consiliul Județean Vad epus la dosar întâmpinare invocând în principal, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive. Susține pârâtul că reclamantul nu are raporturi de servicii sau contractuale cu această instituție, ci este angajat al DGASPC V, instituție care se află sub autoritatea sa.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că dispozițiile Legii nr.142/1998 nu au instituit obligația pentru instituția angajatoare de a acorda tichete de masă ci a stabilit cadrul legal și posibilitatea acordării acestor drepturi în anumite condiții. Întrucât instituția angajatoare este o instituție publică potrivit art.5 din HG nr.5/1999 nu poate acorda aceste tichete decât în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de actele depuse, susținerile părților și textele de lege incidente, tribunalul a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive nu este fondată, iar acțiunea reclamantului este întemeiată.
Referitor la calitatea procesuală pasivă, s-a reținut că pârâta este persoană juridică - ordonatoare de credite având în subordine instituția al cărei salariat este reclamantul, și prin întâmpinare își recunoaște această calitate, astfel că această excepție va fi respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, examinând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.142 din 09.07.1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral, pe costuri de angajator care se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, după caz ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În baza art.41 al.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Reclamantul, în calitate de salariat la o instituție bugetară, avea și are dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma tichetelor de masă, asigurându-i-se o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se află în imposibilitatea de a-i oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Împrejurarea că Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora nu înseamnă că reclamantul nu are dreptul la asemenea tichete, întrucât, prin caracterul și natura lor ele constituie o măsură de protecție a salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Apărarea pârâților, potrivit căreia, tichetele de masă nu pot fi acordate deoarece în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație iar acordarea lor este lăsată la latitudinea angajatorului, nu poate fi primită. Indiferent că sunt sau nu prevăzute în buget sume cu această destinație, angajatorii au obligația acordării tichetelor de masă și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop.
Relevant este și faptul că, atâta timp cât reclamantul are calitatea de salariat în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă, ne aflăm în fața unei discriminări din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială, între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41 al.2, art.53 din Constituție, art.5 al.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariați, din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față sectorul bugetar.
Pe de altă parte, acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și de includerea sau nu a sumelor în buget, constituie o restrângere a dreptului la protecție socială, care nu se justifică în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar unitar într-o societate democratică, astfel cum cer dispozițiile constituționale.
Acordarea tichetelor de masă în funcție de voința angajatorului și includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop este neîntemeiată și nejustificată. Astfel este lăsată la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a muncii a salariatului, care, fie că nu va aloca aceste sume în favoarea salariaților, fie le va aloca după preferințe, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații sectorului bugetar.
Față de aceste împrejurări, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Consiliul Județean V, considerând-o netemeinică și nelegală pentru următoarele motive.
1. Pe cale de excepție, a reiterat lipsa calității sale procesuale pasive.
2. Pe fondul cauzei, a arătat că norma legală are caracter dispozitiv și nu imperativ iar acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație ci doar o facultate pentru angajatori.
Mai mult, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Legea nr. 142/1998 nu instituie o egalitate de tratament juridic în acordarea de tichete de masă pentru toți salariații ci angajatorii, împreună cu partenerii de dialog social, au posibilitatea să stabilească prin contractele colective de muncă, clauze privind acordarea alocației individuale de hrană.
Interpretând greșit actul normativ, instanța a pronunțat o hotărâre contrară disp. art. 40 din Legea nr. 51/2004 și disp. OUG nr. 88/2006.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Împotriva aceleiași sentințe civile a declarat recurs și pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului V, solicitând modificarea acesteia și, în rejudecare, respingerea ca nefondată a acțiunii.
A susținut că în bugetul instituției nu sunt prevăzute sume cu această destinație iar legea nu instituie obligativitatea acordării tichetelor de masă, ci numai o facultate a angajatorului.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 304 indice 1.pr. civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate deoarece sentința primei instanțe este legală și temeinică.
A considerat că s-a ajuns la o gravă și inexplicabilă discriminare prin acordarea tichetelor de masă doar anumitor categorii de salariați.
Față de excepția lipsei calități procesuale pasive a Consiliului Județean V, a solicitat respingerea acestuia deoarece este ordonator de credite.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurente, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta pârâtă Consiliul Județului V, considerăm că soluția primei instanțe de respingere a excepției este legală întrucât are calitatea de ordonator de credite, chiar dacă reclamantul nu este în raporturi contractuale cu această instituție.
Însă, pe fondul cauzei sunt întemeiate ambele recursuri declarate de pârâte.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile legale invocate de reclamant, respectiv Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă "salariații din cadrul societăților comerciale, regiile autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
Aceste tichete de masă se pot acorda la limita prevederilor bugetului de stat, în conformitate cu dispozițiile art 1 alin. 2 din același act normativ, în conformitate cu care " tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. 4 din Legea nr. 631/2002, legea bugetului de stat pe anul 2003, " în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație". Aceleași considerente sunt reiterate de legiuitor și în dispozițiile art. 46 alin. 4 din legea nr. 507/2003 privind bugetul de stat pe anul 2004, art. 40 din legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, art. 24 din legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006.
În această situație, instanța nu poate reține afirmația reclamantului în conformitate cu care, prin neacordarea tichetelor de masă s-ar crea o situație de discriminare între diferitele categorii de bugetari, încălcându-se astfel un drept fundamental ocrotit de Constituție, deoarece, în speță, legiuitorul nu a prevăzut o obligație în sarcina angajatorului ci o facultate.
În aceste condiții, considerăm că această facultate a angajatorului de a acorda tichete de masă se transforma în obligație doar în momentul în care în buget erau prevăzute fonduri pentru acordarea acestor drepturi iar angajatorul refuza să le achite.
De altfel, principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se încalcă principiul egalității de tratament invocat, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, însă nu impun uniformitatea de tratament, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite"( - decizia 102/11.03.2003).
În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat, contrar celor reținute de către prima instanță.
În ceea ce privește interpretarea art. 1 din legea 142/1998, instanța de fond nu a analizat corect textul, acesta necesitând a fi interpretat în sensul că reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Intenția legiuitorului ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului legal, prin folosirea verbului "pot", induce concluzia că este vorba de o normă dispozitivă.
Deoarece nu au fost prevăzute fonduri în legile bugetelor de stat pentru anii anteriori în vederea acordării tichetelor de masă, angajatorii nu pot fi obligați la acordarea lor.
Față de toate considerentele expuse mai sus, devine aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, hotărârea instanței de fond fiind nelegală și în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3.pr. civilă, se vor admite ambele recursuri cu consecința modificării în parte a sentinței civile recurate și, în rejudecare.
Se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN V, cu sediul în Focșani, B-dul - nr.1, jud.V și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI V, cu sediul în Focșani,-, jud.V împotriva sentinței civile nr.627/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.627/1.11.2007 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/4.03.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
