Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 592/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 592
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Simona Petruța Buzoianu Ioana
: --- -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, domiciliat în - Scăieni,-, județul P, domiciliat în - Scăieni,-, județul P, domiciliat în - Scăieni,-, județul P, domiciliat în P,- A,.126,.16, județul P, domiciliat în - Scăieni,-, județul P, -, domiciliată în - Scăieni, Calea, nr.95, județul P, domiciliat în comuna, sat, județul P și, domiciliat în - Scăieni, județul P și de pârâta SC "" SA B, cu sediul în B, str.ral, nr.11 Bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales conform art.93 Cod procedură civilă la sediul profesional al Cabinetului de avocatură & Asociații din B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.140 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea amânat pronunțarea pentru data de 23 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub numărul sub nr- și prin acțiunile conexe nr-, -, -, -, -, -, - reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor
salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunilor s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile dsip.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art.283 alin.1 lit. C din Codul Muncii care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Tribunalul prin sentința civilă nr. 140 din 18 ianuarie 2008 a respins prescripția dreptului la acțiune, a admis acțiunile conexe formulate de reclamanții:, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, obligând parata să plătească reclamanților suma brută de 4851,50 lei, reprezentând prime pentru C 2004 - 2005 și Paște 2005-2006, suma bruta de 3501,50 lei reprezentând prime C 2004-2o05 și Paști 2005, suma brută de 3501,50 lei reprezentând prime C 2004-2005 si Paști 2005,. suma bruta de 3501,50 lei reprezentând prime C 2004-2005 si Paști 2005, suma bruta de 4851,50 lei reprezentând prime C 2004-2005 si Paști 2005-2006, suma bruta de 3501,50 reprezentând prime C 2004-2005 si Paști 2005, suma brută de 8151,50 reprezentând prime C 2004-2006 și Paști 2005-2007, suma brută de 4851,50 lei reprezentând prime C 2004-2005 și Paști 2005-2006 sume ce urmează a fi actualizate în raport de coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plații efective după efectuarea reținerilor obligatorii, impozit, CAS, CASS.
A obligat pârâta sa plătească reclamanților cheltuieli de judecata către 100 lei, 100 lei, 300 lei, 100 lei, 190 lei, 300 lei, 100 lei și 100 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
În aceste condiții instanța a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.6152/16.05.2005, 405/2005, nr. 1666/25.03.2003, nr.655/25.01.2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Rezultă așadar că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta SC SA precum și reclamanții, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în acest sens disp. art. 3041Cod proc.civilă.
Recurenta pârâtă criticat soluția fondului în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum și eronata admitere a cererii reclamantului prin însușirea raționamentului "per a contrario" care a fost așezat la temelia raționamentului primei instanțe.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, s-a învederat că temeiul juridic al excepției prescripției extinctive este art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii și nu disp.art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
De altfel, s-a apreciat că natura juridică a drepturilor bănești solicitate prin acțiune este aceea a unor prime, care nu se confundă cu salariul ce reprezintă contraprestațiunea muncii.
În sprijinul celor de mai sus, recurenta invocă " Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA" emisă de Comisia Paritară a SC și înregistrată sub nr.4209/06.11.2007.
Al doilea motiv de recurs s-a bazat pe dispozițiile art.168 CCM, recurenta motivând că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților atât în anul 2003 cât și ulterior, astfel încât dreptul subiectiv solicitat de către aceștia nu mai exista la data introducerii acțiunii.
În dovedirea recursului s-au depus înscrisuri.
Recurenții reclamanți au criticat sentința sub aspectul greșitei diminuări drepturilor salariale pentru perioada 2004 - 2007 în condițiile în care pârâta nu contestat sumele solicitate și la data soluționării cauzei reclamanții nu mai aveau calitate de salariați astfel încât nu mai datorau CASS și CAS conform art. 5 și 21 din Legea 19/2000 și art. 42 lit. din Codul fiscal. Au solicitat în acest sens admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum fost formulată.
Părțile au depus întâmpinare.
Recurenta pârâtă a depus la dosar un înscris intitulat " Memoriu" prin care învederează faptul că înțelege să renunțe la susținerea primului motiv de recurs, privind prescrierea dreptului la acțiune. Recurenții pârâți, la termenul din 18 aprilie 2008 au arătat că înțeleg să renunțe la recursul promovat.
Examinând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, dispozițiilor legale incidente în cauză precum și în conformitate cu disp. art. 3041Cod proc.civilă, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, Curtea urmează să ia act, conform art. 312 și 316 Cod proc.civilă de manifestarea acestora de voință în sensul retragerii acestuia.
Referitor la recursul pârâtei, Curtea constată că în conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.2 se stipulează ca pentru anul 2003 suplimentările de alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii următori prevede ca în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și se mențin drepturile salariale pentru anii următori.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse in salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003.
Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.l din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2005.
Din înscrisurile depuse în recurs, ce poartă semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum și semnătura președintelui, rezultă că salariul mediu brut la nivel de unitate era începând cu 01.02.2004, de 951,5 lei, începând cu 01.01.2005 - 1200 lei, începând cu 01.11.2005 1350 lei și începând cu 01.06.2006 - 1650 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că recurenta - pârâtă avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale suplimentare prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților-intimați pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.l din contractele colective de muncă pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul Muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul Muncii.
Adresa nr. 4209/06.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece vizează o reinterpretare a clauzei explicite cuprinsă în art. 168 (1) și (2) din contractul colectiv de muncă după încetarea efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamanți a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestuia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2007 încheiate între SC SA și salariați, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu.
Or, sumele reprezentând prime C și Paște avute în vedere de prima instanță, sume care au fost reactualizate cu indicele de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1931/2005 și 6857/2006 ale recurentei-pârâte către toate sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 01.04.2004, 01.01.2005, 01.01.2005, 01.01.2006 și 01.01.2007 noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004 și 2007.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 938/2008 a SC SA rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 618 lei pentru anul 2003, - 558 lei pentru anul 2004, - 624 lei pentru anul 2005, - 798 lei pentru anul 2006 și 932 lei pentru anul 2007.
În consecință, ținând cont de considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința și pe fond va admite în parte acțiunile, obligând pârâta la plata către reclamanți a următoarelor sume: către, pântece și la câte 2604 lei, reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paști 2005 - 2006, către, și la câte 1806 lei, reprezentând prime 2004 -2005 și primă Paște 2005, către la 4334 lei, reprezentând prime 2004 - 2006 și prime Paște 2005 - 200, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă, ia act de retragerea recursului declarat de către reclamanți, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Ia act de retragerea recursului formulat de reclamanții, domiciliat în - Scăieni,-, județul P, domiciliat în - Scăieni,-, județul P, domiciliat în - Scăieni,-, județul P, domiciliat în P,- A,.126,.16, județul P, domiciliat în - Scăieni,-, județul P, -, domiciliată în - Scăieni, Calea, nr.95, județul P, domiciliat în comuna, sat, județul P și, domiciliat în - Scăieni, județul P împotriva sentinței civile nr.140 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul formulat de pârâta SA. (fostă SC "" SA B), cu sediul în B, str.ral, nr.11 Bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales conform art.93 Cod procedură civilă la sediul profesional al Cabinetului de avocatură & Asociații din B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței sus-menționate.
Modifică în parte sentința în sensul că admite acțiunile conexe și obligă pârâta la plata către reclamanți următoarelor sume: către, și la câte 2604 lei, reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paște 2005 - 2006, către, și la câte 1806 lei, reprezentând prime 2004 - 2005 și primă Paște 2005, către la 4334 lei, reprezentând prime 2004 - 2006 și prime Paște 2005 - 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Simona Petruța Buzoianu Ioana
- - - - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
Semnează președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. /MD
3 ex/09.05.2008
Dosar fond - al Trib.
R -
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
11 iulie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.592 din data de 23 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 4 iulie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Simona Petruța Buzoianu Ioana
