Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 457/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.457
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în P- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 485 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Târgoviște str. profesor -B.1.2.9, jud.
Dezbaterile, susținerile și prezența părților au avut loc și s-au consemnat în încheierea de ședință din data de 16.04.2008, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 23.04.2008, când a fost pronunțată următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la udecătoria Moreni sub nr. 1441/2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să plătească reclamanților contravaloarea zidului demolat care reprezintă o latură a locuinței acestora, situată în comuna. Lungă, jud. D, contravaloarea degradărilor aduse întregii lor locuințe urmare a demolării abuzive a zidului casei, contravaloarea zidului pe latura dinspre nord a locuinței lor (zid dublu cu cel al magaziei pârâtei ce a fost demolată) și a degradărilor aduse locuinței lor prin demolarea și prin edificarea noii construcții la o distanță necorespunzătoare, contravaloarea părții de acoperiș a locuinței lor afectată de demolarea abuzivă menționată; obligarea pârâtei să modifice partea de acoperiș să modifice partea de acoperiș dinspre proprietatea reclamanților,astfel încât apele pluviale și zăpada să nu mai cadă pe zidul construcției reclamanților, iar apele să fie preluate prin jgheaburi și burlane cu scurgerea pe proprietatea pârâtei.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că în comuna Lungă, jud. D locuiesc părinții, respectiv socrii lor, iar în aproprierea locuinței lor
-2-
numitul a avut casă, care, apoi a lăsat-o ca moștenire numitei (fostă ) și că ei au cumpărat această locuință înainte de anul 1989, actul autentic fiind făcut în 1993 (contractul: de vânzare-cumpărare nr.3568/09.03.1993).
Se mai arată că lipit de locuința menționată se află locuința numitului -, care a lăsat-o moștenire numitei, care a vândut-o în 2005 pârâtei, că încă din anul 1980, printr-o înțelegere intervenită între părinții reclamanților, aceștia din urmă și numitul -, reclamanții au plătit acestuia contravaloarea zidului casei (comun cu zidul casei acestuia), dorind să se asigure de proprietatea acestei laturi a locuinței în viitor.
Reclamanții mai precizează că imobilul lor, pe latura dinspre nord a fost lipită de o magazie a pârâtei( fiecare construcție avea zidul său propriu), că după anul 1993, în baza autorizației de construcție nr. 17/27.06.1994 și-au extins locuința prin adăugarea a două camere și modificarea acoperișului care era legat cu acoperișul magaziei și a zidului comun cu locuința, ulterior, cumpărată de pârâtă.
Reclamanții mai susțin că după achiziționarea imobilelor pârâta a demolat, fără a avea acordul lor, construcțiile cumpărate (casa și magazia), că deși i s-a adus la cunoștință că locuința proprietatea sa are un zid care aparține locuinței lor și că nu trebuie demolat, pârâta a nesocotit această avertizare, casa reclamanților rămânând pe o latură fără zid și întreaga locuință fiind expusă degradărilor, în același fel procedând pârâta și cu magazia pe care a demolat-o, distrugând și zidul locuinței reclamanților care era lipit de zidul acestei magazii, rezultatul fiind degradarea părții de zid a casei lor și pe această latură împreună cu acoperișul edificat de către reclamanți.
Reclamanții mai învederează instanței că pârâta a început să edifice o construcție nouă, care se află la o distanță necorespunzătoare, iar acoperișul casei sale pătrunde pe proprietatea lor și toate apele pluviale, zăpezile se scurg pe proprietatea lor, motiv pentru care solicită ca pârâta să-și modifice această parte de acoperiș, cu restrângerea sa și montarea de jgheaburi și burlane pentru ca toate apele pluviale să fie colectate și să se scurgă pe proprietatea sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.998, 999, 590 și urm. Cod civil.
Prin cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă (fila 21 dosar fond) s-a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate caracterul absolut și exclusiv al dreptului de proprietate asupra imobilului "teren curți construcții" (teren 524 mp și construcții) situat în comuna Lungă, sat,-, județ D, drept dobândit prin contract de vânzare-cumpărare din 10.03.2003, autentificat sub nr.2268 al BNP, str. -.-, - M, să constate legalitatea demolării imobilului sus menționat și a construirii noului imobil conform autorizațiilor legale, să oblige pe reclamanții-pârâți și să-i respecte dreptul de proprietate și liniștită posesie a terenului și construcției edificate, să oblige reclamanții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă precizează în legătură cu cererea reclamanților-pârâți, următoarele:
În privința primului capăt de cerere, prin care reclamanții solicită obligarea sa la plata contravalorii zidului demolat, care reprezintă o latura a locuinței lor, situate in comuna Lunga, județul D, în susținerea acestei pretenții pârâții se contrazic, afirmând pe de o parte, că au cumpărat casa in anul 1989, actul autentic
-3-
fiind întocmit în 1993, iar pe de alta parte că, în anul 1980 ei și părinții lor au cumpărat de la -, fostul proprietar al locuinței cumpărate de pârâtă, zidul comun al locuinței pe care încă nu o cumpăraseră îl avea cu locuința acestora.
Se mai arată că o asemenea susținere ce cade sub obligația dovedirii ei de către reclamanții-pârâți, conf.art.1169 Cod civil, vrea sa acrediteze ideea că înainte cu 13 ani de a deveni proprietar ai unui imobil, aceștia au cumpărat un zid al unei case ce aparținea unei alte persoane, întrucât aveau de gând să cumpere un imobil vecin si tot astfel, că au extins locuința in 1993, încât s-au alipit de casa vecină, exact in locul unde se afla bucata de zid pe care o cumpărase anterior, că reclamanții pârâți nu s-au aflat niciodată în situația prevăzută de art.590 Cod civ. zidul la care fac referire, nefiind niciodată zid comun in sensul legii civile, mai mult vecine, alipindu-se la locuința acestora.
In legătură cu cel de-al doilea capăt de cerere si a următoarelor și ca o consecință a lipsei de temei a primului capăt de cerere, se susține de către pârâta reclamantă, că toate sunt nefondate în drept și în fapt, reclamanții pârâți nesuferind nici o degradare a vreunei părți de imobil aflata în proprietatea lor, pe terenul ce le aparține, astfel încât nu pot solicita nici plata ccontravaloarea degradărilor si nici contravaloarea eventualelor stricăciuni directe, produse din vina sau prin contribuția paratei.
Pârâta-reclamantă a precizat că a dobândit imobilul teren și construcții, situate în comuna Lungă, sat,-. județul D, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2268/10. 09.2003 de către BNP din M că după cum rezultă din
acesta, vânzătorii, moștenitori ai defunctului -, nu i-au comunicat
existenta valabila a vreunei obligații față de vreun terț și nici existența vreunei sarcini
sau servituti legal constituite asupra imobilului cumpărat și deoarece se considera
cumpărător de bună-credință și neavând cunoștință, în măsura în care ar fi existat
eventuala datorie sau obligație de orice fel legate de imobilul cumpărat, nu este ținută a răspunde față de terți, decât în măsura în care prezumția de bună-credința ar fi
răsturnată, sarcină ce revine reclamanților.
Mai arata pârâta-reclamantă, că în virtutea drepturilor conferite de calitatea de proprietar, a procedat ulterior cumpărării imobilului la obținerea autorizațiilor de demolare si respectiv construire, operațiuni care s-au derulat exclusiv cu privire la elementele constructive aflate pe terenul ei, astfel încât, dacă reclamanții pârâți afirmă o stricăciune suferită de imobilele ce le aparțin, recunosc implicit că imobilele nu se afla situate legal, în acord cu disp.art.597 cod civil care obligă pe vecinul care nu a contribuit la ridicarea zidului despărțitor, dacă dorește să aibă dreptul de comunitate, să plătească jumătatea terenului ocupat de acest zid.
Cu privire la admisibilitatea cererii sale reconvenționale, pârâta invocă doctrina și practica întemeiate pe disp.art.lll Cod procedură civilă, susținând că cererea sa este admisibilă, invocând și decizia civila nr.2140/ 1997 Tribunalului București -Secția a -a Civila, decizia nr. 1528/ 1978 fostului Tribunal Suprem, decizia nr.2705/ 1991 J,
De asemenea, pârâta solicită ca cererea reconvențională sa fie judecată odată cu cererea principală, invocând disp.art.119 Cod procedură civilă, care reglementează dreptul pârâtului de a formula cerere reconvențională dacă are pretenții în legătură cu cererea sau mijloacele de apărare ale reclamantului.
-4-
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art.l 11 Cod procedură civilă.
După depunerea cererii reconvenționale, reclamanții pârâți si au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta reclamantă, pentru următoarele considerente:
În anul 1980 fost încheiat un act sub semnătura privată intitulat chitanță ( fila 81), depus la dosarul cauzei prin care ei au cumpărat de la si, locuința cu terenul aferent, că ulterior, în anul 1993, această convenție a fost autentificată la notariat sub nr.3568/ 09.03.1993 de Fostul Notariat de Stat D, că unul din zidurile locuinței, astfel cumpărate, era lipit de locuința vecinului -, iar moștenitorii acestuia au vândut pârâtei construcția lipita de zidul casei lor. De asemenea, reclamanții arătă că în momentul demolării casei, pârâta a fost avertizată să nu demoleze zidul construcției casei lor lipit de imobilul său, dar aceasta cu rea credință nu a ținut seama de această situație, mai mult decât atât, a acționat si contrar condițiilor imperative, impuse de certificatul de urbanism nr.34/ 11.05.2005, care stabilea că " prin acțiunea de demolare nu se vor afecta proprietățile vecine in nici un fel " și că pârâta, abia după declanșarea acțiunii judecătorești de față, a modificat partea de acoperiș în litigiu și a montat jgheaburi.
Având în vedere această situație, reclamanții solicită respingerea celor două capete ale cererii reconvenționale ca inadmisibile, iar cel de-al treilea capăt ca neîntemeiat, deoarece ei nu au încălcat dreptul de proprietate al pârâtei și nici nu au
posesia terenului și construcției edificate de aceasta.
In cauză, la cererea părților au fost administrate probe cu acte, martorii, interogatorii și au fost efectuate și expertize topo și construcții, iar pe baza acestor probe, Judecătoria Morenia pronunțat sentința civilă nr. 1311/15.XII.2006, prin care a admis acțiunea reclamanților, a obligat pârâta să achite acestora cu titlu de despăgubiri civile suma de 2506,95 lei conform raportului de expertiză tehnică construcții, a dispus ca pârâta să-și monteze la partea de acoperiș a casei sale pentru scurgerea apei, jgheaburi și burlane și a respins cererea reconvențională a pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta-reclamantă, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
1.In mod greșit i-a fost respinsă cererea reconvențională.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelanta a arătat că din probele administrate rezută că imobilul dobândit de ea, teren și construcții, situat în comuna Lungă, sat,-, jud. D, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2268/10.09.2003 nu a fost grevat de nici un fel de sarcini, fiindu-i transmisă proprietatea absolută și exclusivă, fără să i se comunice existența vreunei obligații rezultate din acte sau fapte juridice anterioare cumpărării, că la data vânzării, după cum a rezultat din proba testimonială, martor fiind unul dintre vânzători, nu există nici o obligație față de reclamanții-pârâți rezultată din starea de coproprietate asupra unei părți dintr-un zid al imobilului și că dimpotrivă, a rezultat că zidul menționat a existat fără nici o modificare, încă de la construcția imobilului cu zeci de ani înainte ca reclamanții să devină vecini și să-și extindă imobilul până la imobilul devenit proprietatea sa și, deși, sarcina probei revenea pârâților care nu au putut dovedi existența juridică
-5-
valabilă a unui "angajament" cu"autorul vânzătorilor, cu atât mai mult cu cât inițial au afirmat că "angajamentul" s-a produs în 1980, când autorul vânzătorilor nu mai era în viață acesta decedând în 1979.
Se mai susține că din expertiza topo efectuată în cauză rezultă că imobilul cumpărat de apelantă a fost construit pe proprietatea celui care i 1-a vândut, linia exterioară a zidului constituind linia de hotar, fiind evident că în temeiul art.591 Cod civil acest zid nu este zid comun, că în calitate de proprietar cu drepturi absolute și exclusive asupra imobilului proprietate a procedat la demolarea acestuia, cu toate aprobările legale, așa cum rezultă din actele depuse, că din actele depuse de eclamanții pârâți rezultă că aceștia ar fi încheiat o chitanță cu privire la cumpărarea unui anume imobil construcție în suprafață de 20 mp în anul 1980, dată ulterioară decesului autorului vânzătorilor, astfel încât orice susținere privind înțelegerea cu acesta referitoare la zidul ce urma să devină comun este neverosimilă (aberantă), imposibil de probat, că din răspunsurile reclamantului la interogatoriu a rezultat că la data când a extins imobilul proprietatea sa zidul acestuia se afla la 40 cm de hotarul cu proprietatea actuală, ceea ce înseamnă că prelungind zidurile laterale s-a lipit de zidul imobilului cumpărat de mine, demolându-și propriul zid și lipindu-se de imobilul vecin, fără acordul proprietarilor de la care eu am cumpărat ulterior, iar la data cumpărării de către mine a imobilului ulterior demolat, zidul dinspre proprietatea reclamanților pârâți se afla în starea inițială, așa cum a fost construit, inclusiv cu ferestre pe, care dădeau spre interiorul imobilului extins de reclamanții pârâți, așa după cum a confirmat și proba testimonială.
Față de cele invocate mai sus, apelanta a concluzionat că prima instanță a nesocotit dreptul său legitim la consolidarea dreptului său de proprietate absolută și exclusivă asupra imobilului cumpărat cu forme legale, drept contestat prin acțiunea formulată de reclamanți, paradoxal instanța de fond, deși reclamanții îi recunosc dreptul de proprietate și apelanții dețin un titlu de proprietate, respingând cererea ca inadmisibilă.
2.Instanța de fond, în mod greșit, a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională.
In dezvoltarea acestui motiv de apel apelanta a susținut că și doctrina și practica sunt unanime în a considera că prevederile art.111 Cod procedură civilă sereferășilasituația în care reclamantul posesor al bunului cere să i se recunoască și să i se respecte dreptul de proprietate și liniștită posesie și că întrucât a devenit reclamantă cu privire la constatarea existenței dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în com. Lungă sat,-, drept dobândit prin contract de vânzare-cumpărare din 10.03.2003, prezenta cerere este admisibilă,așa cum a fost formulată.
3.In mod greșit instanța de fond a admis cererea reclamanților - pârâți, atât în raport de probațiunea administrată în,cauză, cât și în raport de temeiurile de drept invocate.
În dezvoltarea acestui motiv de apel, apelanta susține că, în mod greșit, s-a dispus obligarea sa la plata contravalorii zidului demolat care reprezintă o latură a locuinței reclamanților, întrucât din probe a rezultat că locuința proprietatea sa nu era grevată de nici un drept real al căror titulari să fie reclamanții - pârâți, astfel încât
-6-
contravaloarea întregii locuințe a fost plătită de ea la cumpărare, inclusiv zidul în litigiu, care era, înainte de demolare, în proprietatea sa absolută și exclusivă.
În acest sens se arată că înșiși reclamanții se contrazic în susținerea acestei pretenții atunci când afirmă că au cumpărat în 1980 un anumit imobil, extins în 1994, de vreme ce la data cumpărării se recunoaște că imobilul nu avea decât 20 mp, astfel încât la data extinderii imobilului inițial cumpărat de aceștia nu avea nici un zid comun cu imobilul proprietatea sa.
Apelanta mai arată că susținerea reclamanților a vrut să acrediteze ideea că înainte cu 13 ani de a deveni proprietari ai unui imobil aceștia au cumpărat un zid al unei case ce aparținea unei alte persoane, întrucât aveau de gând să cumpere un imobil vecin, gând tradus în practică cu 9 ani mai târziu, când au devenit proprietari fără forme legale.
Aceeași apelantă arată că locuința cumpărată de ea exista fără zid comun la data cumpărării casei vecine de către reclamanții pârâți, fiind evident că reclamanții pârâți nu s-au aflat niciodată în situația prevăzută de art. 590 Cod civil, zidul la care fac referire nefiind niciodată zid comun, în sensul legii civile și că și-au extins construcția fără acordul proprietarilor locuinței vecine, alipindu-se la locuința acestora, situație ce corespunde ipotezei prev.de art.591 Cod civil (este semn de necomunitate) și atrage și aplicațiunea art.597 și 599 Cod civil, neexistând nici o convenție care să-i autorizeze la alipirea de zidul locuinței vecine.
Cu privire la al doilea capăt de cerere și următoarele apelanta susține că reclamanții pârâți nu au suferit nici o degradare a vreunei părți de imobil aflat în proprietatea lor pe terenul ce le aparține, astfel că nu pot solicita nici plata contravalorii degradărilor și nici contravaloarea eventualelor stricăciuni directe produse din vina sau prin contribuția apelantei, căci în temeiul răspunderii civile delictuale invocate, reclamanții trebuiau să dovedească fapta delictuală comisă de apelantă și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, or apelanta respectând legea la demolarea imobilului care era proprietatea sa exclusivă și absolută construind un alt imobil, cu respectarea tuturor reglementărilor legal, inexistența faptului ilicit face nefondată orice cerere de dezdăunare.
În cursul judecății apelului, prin cererea aflată la fila 42 din dosarul de apel, intimații și au solicitat, în baza art.108/3 raportat la art.108 lit. b din Codul d e procedură civilă obligarea apelantei la plata unei despăgubiri civile de 2.000 lei pentru amânarea repetată, cu rea-credință a cauzei, care întârzie nejustificat punerea în executare silită a hotărârii judecătorești.
In motivarea cererii, s-a arătat că apelanta a refuzat constant să se supună obligației de plată a taxei judiciare de timbru dispusa de către instanța de apel, scop în care a formulat cereri repetate de recuzare a completului.
Cu privire la această cerere, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 1083din Codul d e procedură civilă raportat la dispozițiile art. 108 lit.b din Codul d e procedură civilă cel care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit prin
formularea cu rea credință a unei cereri de recuzare, la cererea părții interesate, va putea fi obligat de către instanța de judecată la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare.
Într-adevăr, instanța de apel a pus în vedere apelantei să completeze taxa de timbru, atât pentru fond, cât și pentru apel, având în vedere că pentru cererea reconvențională aceasta nu a achitat nici o taxă de timbru, precum și cele contestate
-7-
prin motivele de apel.
Apelanta, însă, nu a înțeles să achite taxa stabilită de către Tribunal, recuzând completul de judecată de 2 ori, fiind nemulțumită de cuantumul taxei de timbru fixat de către instanța de apel, necontestându-1, deși, avea posibilitatea legală să o facă potrivit art. 20 din Legea nr. 147/1996 privind taxele judiciare de timbru.
Prin urmare, cauza a suferit două amânări nejustificate (la 7.06.2007, respectiv la data de 21.06.2007).
Având în vedere, însă, că petiționarii au solicitat despăgubiri de 2.000 lei, însă, nu au arătat nici ce reprezintă și nici nu au făcut vreo dovadă cu privire la prejudiciul încercat prin amânarea cauzei la două termene, Tribunalul a apreciat că se impune respingerea cererii de despăgubiri.
În ședința publică din data de 5.07.2007 apărătorul apelantei a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Tot în aceeași ședință publică, s-a solicitat de către apărătorul apelantei, să se ia act că renunță la judecarea motivelor 1 și 2 de apel, ce privesc cererea reconvențională.
Față de susținerile și cererile părților, actele și lucrările dosarului, precum și prevederile art.292, 295 și 201 din Codul d e procedură civilă Tribunalul a dispus efectuarea unei expertize în construcții, expertul urmând să precizeze starea în care se aflau construcțiile la momentul la care părțile în litigiu au cumpărat imobilele, să stabilească dacă la acea dată construcțiile părților erau distanțate, dacă ulterior cumpărării intimații reclamanți au extins construcțiile și s-au alipit de zidul imobilului apelantei așa cum se reflectă în fotografia de la fila 52 dosar apel din colțul superior drept, iar în caz afirmativ dacă reclamanții au avut autorizație de construcție pentru extinderea acestor construcții, să stabilească dacă apelanta a respectat autorizația de demolare, dacă noua construcție edificată respectă certificatul de urbanism, autorizația de construcție.
Împotriva raportului de expertiză (aflat la filele 76-86) întocmit de către expert părțile nu au formulat obiecțiuni.
Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia civilă nr. 485 din 1 noiembrie 2007, prin care a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins cererea de obligare a acesteia la plata despăgubirilor, menținând restul dispozițiilor sentinței. De asemenea, prin aceeași decizie a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelantă și a respins cererea intimaților privind obligarea apelantei la despăgubirile prevăzute de art. 723 cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct.9 cod procedură civilă în sensul că s-a demonstrat cu probe ce s-au efectuat în cauză, că în anul 1980 au încheiat cu vecinii de locuință a părinților lor din comuna Lungă, sat, un înscris intitulat " chitanță", prin care au achiziționat o locuință cu terenul aferent, iar ulterior, în anul 1993, această convenție de înstrăinare a fost autentificată notarial sub nr.3568, iar în urma acestei înțelegeri încheiate, unul din zidurile casei cumpărarea fost lipsit de construcția vecinului - în anul 1980.
Precizează recurenții, că în perioada de timp cuprinsă între anii 1980-1995, nu au fost discuții cu privire la faptul că zidul dintre cele două proprietăți era comun, dar
-8-
conflictele au apărut în 2003 când moștenitorii lui nu au informat-o pe intimata pârâtă (cumpărătoarea cotei) despre situația existentă.
De fapt conflictele au debutat când pârâta intimată a demolat construcția în vederea edificării unei noi case, cu această ocazie nesocotind obligațiile ce reveneau din acțiunile de demolare, în sensul că zidul de la casa recurenților, comun cu cel al pârâtei, din anul 1980 nu trebuia demolat, cu atât mai mult, cu cât în același mod a procedat pârâta intimată și cu magazia aflată lângă construcția demolată. Prin demolarea zidului și a magaziei a fost afectată casa recurenților pentru că a rămas fără perete.
Precizează recurenții că situația de fapt a fost dovedită prin depoziția martorilor, recunoașterea la interogatoriu a pârâtei și că greșit a apreciat instanța de apel că în cauză nu sunt întrunite condițiile pentru răspunderea civilă delictuală a pârâtei-intimate de a nesocoti avertismentele rudelor meseriașilor participanți la demolare care i-au adus la cunoștință consecințele demolării zidului, iar aceasta a acționat cu încălcarea dispoz.art.599 cod civil precum și cu încălcarea dispozițiilor impuse de certificatul de urbanism nr. 34/11.05.2005
Prin cele mai sus arătate s-a dovedit caracterul ilicit al faptei pârâtei, între această faptă și prejudiciul ce le-a fost produs există un raport de cauzalitate constatat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și pe fond menținerea sentinței.
Examinând decizia prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele si lucrărilor dosarului și de dispozițiile legale, ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că în cauză, nu sunt întrunite dispozițiile art. 998-999 cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei intimate, neexistând fapta ilicită.
Se constată că intimata pârâtă în mod legal a procedat la demolarea zidului ce este proprietatea sa exclusivă, cu atât mai mult cu cât aceasta a acționat în baza unei autorizații de demolare.
Recurenți reclamanți s-au lipit de zidul imobilului intimatei fără autorizație și fără a avea acordul cuiva.
In esență, în anul 1980 a cumpărat de la și, un imobil situat în comuna Lungă,sat, județul D, în acest sens fiind încheiat un înscris sub semnătură privată ( fila 81 dosar fond) intitulat " chitanță" din acest înscris nerezultând existența vreunei convenții între părți, prin care recurenții aveau permisiunea să lipească unul din zidurile casei cumpărate de construcția vecină aparținând lui -.
La data de 9 martie 1993 între numita (fostă ), în calitate de vânzătoare și fiul lui (recurentul-reclamant) s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3568 din aceeași dată la Notariatul de Stat D (fila 6 dosar fond), pentru imobilul ce a făcut obiectul chitanței mai sus arătate, iar la data de 27 iunie 2004 reclamantul recurent a obținut autorizația pentru extinderea locuinței ( fila 76 dosar fond).
Ulterior în anul 2003, pârâta intimată a cumpărat tot prin act autentic (nr.2668/10.09.2003, fila 26 dosar fond) pârâta intimată a dobândit același imobil mai
-9-
sus arătat și terenul respectiv, obținând autorizație pentru demolarea lui și anexelor, autorizație pentru construirea altui imobil.
In cauză s-a efectuat și o expertiză tehnică de către expert inginer și din care rezultă că la data cumpărării construcției ce a făcut obiectul contractului autentic de vânzare - cumpărare era distanțată de casa ce aparținea recurenților reclamanți.
Din raportul de expertiză tehnică ce a fost întocmit de expert (fila 119-123 dosar fond ) rezultă faptul că reclamanții în anul 1994 s-au lipit de casa ce a aparținut autorilor pârâtei și s-au folosit de zidul acesteia ca de un, acest zid fiind demolat de pârâta intimată odată cu casa veche din 1935, în baza autorizației de demolare, iar zidul ce acoperea casa reclamanților făcea parte din casa pârâtei.
Iată deci că locuința proprietatea pârâtei-intimate, nu era grevată de nici un drept real al cărui titular să fie reclamanții-recurenți, iar aceștia nu au dovedit fapta delictuală comisă de pârâtă și nici legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul pe care îl afirmă.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este nefondat și în temeiul art. 312 cod procedură civilă îl va respinge.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în P,-, judetul P împotriva deciziei civile nr. 485 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Târgoviște str. profesor -B.1.2.9, jud.
Ia act ca nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
C
GREFIER,
Red.EC
Tehnored.VA
2ex.
08.05.2008
1441/2006 Judecătoria Moreni
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal / Notificare nr.3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană, Adriana Maria
