Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6019/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4186/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6019/
Ședința publică de la 28 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - " " -, împotriva sentinței civile nr.609 din data de 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"drepturi bănești."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -" "-, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.516 din data de 19.10.2009 depusă la dosar-fila 9, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta -" "-, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să depună la dosar un set de înscrisuri în fotocopie, respectiv, certificatul de grefă emis de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr-, privind soluția pronunțată de instanța mai sus menționată prin sentința comercială nr.1786 din 25.03.2009 și decizia nr.2 din 31.03.2009 emisă de lichidatorul judiciar "INSOLVENCY SPECIALISTS".
Curtea, în temeiul art.305 cod proc. civilă, încuviințează pentru recurentă proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acesteia la termenul de azi.
Totodată, recurenta, prin avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -" "-, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.609 din data de 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei - " " - B, și, pe cale de consecință s-a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4928 lei, reprezentând valoarea actualizată la 31.12.2008 a drepturilor bănești constând în suplimentări salariale aferente sărbătorilor C 2005, 2006, 2007 și Paște 2006, 2007, cu actualizare la data plății și s-a respins, ca prescris dreptul material la acțiune pentru sărbătoarea de Paște 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anii 2003-2007, are aceeași formulare, în toate contractele prevăzând că salariații SNP -, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate și că potrivit aceluiași articol "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, s-a constatat că art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că "pentru anii 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
S-a apreciat că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societăți pârâte, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
S-a considerat că împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare nr.4209/06.11.2007 s-a statuat că începând cu anul 2003, prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate ar fi fost acordate.
Astfel, s-a arătat că acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanta își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform art.969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Ca atare, acestea trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Pe de altă parte, susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat suplimentările salariale solicitate nu poate fi primită, deoarece, în condițiile în care salariul de bază mediu pe unitate, în perioada 2005-2007 cunoscut o creștere continuă, astfel cum rezultă din înscrisurile comunicate de pârâtă cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale, ar fi fost diferit de la an la an și nu similar anului 2003.
În consecință, s-a reținut că faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al reclamantului, nu este de natură a susține apărarea pârâtei, aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora pentru anul 2005, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, nu au fost acordate reclamantului suplimentările salariale, acesta beneficiind doar de creșterile salariale din cadrul societății.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de C 2005, s-a constatat că acestea se raportează la salariul mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate, așa încât sub aspectul cuantumului instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză.
S-a respins cererea privind plata suplimentării aferente sărbătorii de paști 2005 ca fiind prescrisă, în raport de data introducerii cereri de chemare în judecată și de dispozițiile art.283 lit.c muncii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta - - B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că n martie 2003, sumele reprezentând primele pentru Paste si C au fost incluse în salariile de bază ale tuturor angajaților - - și au rămas incorporate în salarii.
S-a menționat că pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 nu au mai fost acordate prime, având în vedere că salariile angajaților (majorate în martie 2003) nu au fost diminuate, menținându-se în continuare sumele reprezentând primele pentru Paști și C ce au fost introduse în martie 2003.
S-a susținut că prin operațiunea de includere a primelor în salarii, a operat o abrogare implicită a dispozițiilor art. 168 (1) din Contractul colectiv de muncă, reclamanții neavând dreptul la primirea primelor, atât timp cât acestea au fost incluse în salariile de bază.
S-a învederat că existenta sumelor/primelor în salariile angajaților și după includerea din 2003, mai exact în perioada 2004-2008, este atestată și de rapoartele de expertiză contabilă efectuate în alte dosare similare.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP - cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP -, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bazăal fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De evidențiat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în fața primei instanțe s-a constatat că prin actul adițional la Contractul de muncă al - - înregistrat la DGMPS B sub nr.1602/2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariile de bază ale angajaților, iar reașezarea, în medie 14%, a avut loc începând cu data de 1.03.2003 - Decizia Consiliului de Administrație nr.14/31.03.2003 și Nota de fundamentare care poartă și girul sindicatului salariaților.
Din verificarea carnetului de muncă al reclamantului, expertul a reținut că această reașezare, care include și cuantumul primelor de Paști și C pe anul 2003, fost operată și acordată efectiv, potrivit deciziei nr.14/31.03.2003.
Expertul a arătat în raportul de expertiză că începând cu 1.03.2003, ambele prime au fost transformate în componenta fixă a salariului de bază, care s-a menținut permanent în sensul că pârâta, în anii următori, nu a mai revenit asupra acestei decizii luate la 1.03.2003.
De asemenea, expertul a ținut seama de adresa nr.743/2.04.2008 a ministerului Muncii, prin care se precizează că "includerea la un moment dat a tuturor acestor elemente ale salariului în salariul de bază poate transforma salariul de bază în salariu. Odată cu introducerea în salariul de bază a acestor elemente componente ale salariului se exclude posibilitatea acordării lor în continuare." și a apreciat că nu mai trebuie evidențiate pe coloane separate în statele de salarii ale anilor următori primele în discuție.
S-a mai reținut că următoarele modificări salariale, de altfel numai în creștere, au menținut în bază reașezarea de la 1.03.2003.
Raportul de expertiză a mai evidențiat că în carnetul de muncă, la 1.03.2003, nu s-a înscris textual "prime de paște și C incluse, ci numai numărul și data deciziei de reașezare, care are la bază Nota de fundamentare în funcție de volumul fondului de salarii care a stat la baza reașezării din 1.03.2003.
S-a adăugat că nu mai era cazul cu ocazia majorărilor ulterioare de salariu să se facă mențiune, deoarece s-a făcut la 1.03.2003, când primele au fost incluse în componența salariului de bază, excluzându-se acordarea lor în continuare.
Prima instanță greșit a admis acțiunea dedusă judecății, fără a ține seama de aceste constatări ale expertului contabil și de celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, din care a rezultat că pe de o parte că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar pe de altă parte că în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. va modifica în sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Curtea va menține dispozițiile sentinței recurate în privința excepției prescripției dreptului la acțiune pentru prima de Paști 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - " " -, împotriva sentinței civile nr.609 din data de 20 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei - " " -.
Menține dispozițiile sentinței recurate în privința excepției prescripției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
16.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
