Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6161/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5439/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6161R
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de recurenții: INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.118 " ", CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1, PRIMARUL SECTORULUI 1 împotriva sentinței civile nr.5124 din data de 12.04.2009 pronunțate în dosarul nr- de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimații: SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 1, A, -, -, A, -, IA, A, A, IA, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR. 3 " ", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.6, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.12 HERĂSTRĂU, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.17 " ", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.45 " ", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR. 152 "", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.162, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.170 " ",având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererile de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. De asemenea, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 22.10.2009, de către intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 1, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererile de recurs, cât și prin cuprinsul întâmpinării, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, invocă din oficiu excepția tardivității declarării recursurilor de către recurenții: ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.118 " ", CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1 și PRIMARUL SECTORULUI 1 - INSTITUȚIA PRIMARULUI și reține cauza în pronunțare pe acest aspect, cât și pe cererea de recurs formulată de INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5124/12.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată reclamanții HG, a, a, iea, ia, a, a, ia, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 1 în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele I-VIII nr. 3, Școala cu Clasele I-VIII nr. 6, Școala cu Clasele I-VIII nr. 12 Herăstrău, Școala cu Clasele I-VIII, nr. 17, Școala cu Clasele I-VIII nr. 45, Școala cu Clasele I-VIII nr. 118, Școala cu Clasele I-VIII, Școala cu Clasele I-VIII nr. 162, Școala cu Clasele I-VIII nr. 170, Consiliul Local al Sectorului I, Primarul Sectorului I - Instituția Primarului, Inspectoratul Școlar al Municipiului
A obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei de vechime anterioare pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică pentru perioada 16.03.2006 - 16.03.2009, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la zi.
În considerente a reținut că potrivit art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare".
Fiecare tranșă suplimentară constă în acordarea unei majorări a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, conform alin 2 al art. 50.
Din adeverințele ce atestă vechimea în învățământ eliberate de pârâtele-unități de învățământ depuse la dosarul cauzei, reiese că reclamanții au o vechime în învățământ de peste 30 ani.
Prin urmare, instanța a constatat că reclamanții îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de tranșa suplimentara de vechime conform textului mai sus citat. Cu toate acestea, angajatorul nu a făcut aplicare dispozițiilor legale, reclamanții fiind privați de un drept recunoscut de lege.
Deși sarcina probei în litigiile de dreptul muncii incumbă angajatorului, în temeiul art. 287 Codul muncii, pârâții nu s-au conformat acestei dispoziții legale imperative și nu au depus înscrisuri din care să rezulte dacă reclamanților li s-a acordat tranșa suplimentară de vechime.
Or, prin neefectuarea acestei probe, instanța poate considera că pârâții au recunoscut pretențiile reclamanților.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei de vechime anterioară pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică pentru perioada 16.03.2006 - 16.03.2009, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la zi.
la timp a acestor drepturi bănești a produs reclamanților un prejudiciu rezultat din diminuarea valorii reale a sumelor ce ar urma sa fie achitate reclamanților, astfel încât apare ca întemeiata cererea acestora de actualizare cu indicele de inflație.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Inspectoratul Școlar al Municipiului B, Consiliul Local Sector 1 și Primarul Sectorului 1 și Școala cu Clasele I-VIII nr. 118 " ", înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului, Inspectoratul Școlar al Municipiului Școala cu clasele I-VIII au arătat că reclamanții reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Sector 1 au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâții la recalcularea drepturilor salariale privind transele de vechime pentru perioada 16.03.2006 -16.03.2009, sumele urmând a fi actualizate în raport cu rata inflației de la scadență până la data plății.
Instanța judecând fondul în mod greșit, a admis cererea reclamanților, obligând pârâții la plata către aceștia a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acorda la 30, 35, 40 de ani de activitate în învățământ, conform prevederilor, art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada ianuarie 16.03.2006 - 16.03.2009, sume ce vor fi actualizate până la plata efectivă.
Salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se face conform prevederilor Capitolului 4, Secțiunea a-II-a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Astfel, art. 48 din legea mai sus menționata dispune: " de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
- valoarea coeficientului de multiplicare 1,000;
- coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexele nr. 1 și 2 care fac parte integrantă din prezenta lege.
Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de stat, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite."
Așa cum se poate observa, modul de calcul al salariilor personalului din învățământ este stabilit de lege, în speță, Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, în conformitate cu art. 7 din Legea 84/1995 (Legea învățământului), unitățile de învățământ au personalitate juridică și pot sta în instanță în nume propriu, iar art. 23 litera f) din Ed. nr. 4925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar prevede: "Directorul unității de învățământ răspunde de corectitudinea încadrării personalului și de întocmirea la termen a statelor lunare de plata a drepturilor salariale".
Drept urmare, competența calculului drepturilor salariale o are unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea persoana în cauză, și nu. Aceasta (unitatea) ar putea fi trașă la răspundere doar în cazul în care ar calcula aceste drepturi salariale cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, ceea ce nu este cazul.
Prin nr.OG 4/2006, nr.OG11/2007 și nr.OG 15/2008 s-au stabilit valorile coeficienților de multiplicare aplicabili perioadelor respective.
În calculul acestor coeficienți s-a ținut cont și de prevederile art.50 alin. (2) din Legea nr.128/1997 așa cum se observă din anexele Ia aceste ordonanțe, în care sunt trecute ca trepte de vechime și treptele de la 30-35 de ani, de 35- 40 de ani și peste 40 de ani, cu modificări ale coeficientului de multiplicare după fiecare treaptă. Recurentul consideră că nu era necesar ca în textul ordonanțelor respective să se precizeze în mod expres că în coeficientul de multiplicare sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, câtă vreme acest lucru rezultă din anexele la respectivele acte normative, în care au loc creșteri salariale la trecerea la următoarea tranșă de vechime în învățământ. Dacă art. 50 alin. (2) nu s-ar fi pus în aplicare, atunci nu ar mai fi avut creșteri ale coeficientului de multiplicare după tranșa de vechime de 30 de ani.
Mai mult decât atât, aceste acte normative au fost în vigoare în perioadele respective, reclamanții nesolicitând nici până în prezent constatarea nelegalitatii acestora la instanțele competente. Ca instituții publice bugetare, și unitățile de învățământ sunt obligate să respecte actele normative în vigoare care le reglementează salarizarea.
Ca urmare a celor expuse mai sus, recurentul a învederat instanței că nu au fost încălcate prevederile legale ci, din contră, ele au fost aplicate așa cum au fost reglementate prin lege.
Se poate observa că pârâta este obligată de reglementările speciale din domeniul învățământului să respecte ordinele Mai mult, nu unitatea calculează salariile după propriile reguli, ci urmează reglementările legale elaborate de. Instanța, prin greșita aplicare a legii, a obligat pârâta să calculeze salariile și să plătească diferențele astfel rezultate, neținând cont că nu are această calitate; nici nu dispun de fondurile necesare, deoarece plata salariilor se face de către primăriile de sector pe baza sumelor defalcate din bugetul de stat.
În plus, pentru perioada 1.01.2008 - 16. 03.2009, sunt aplicabile prevederile art.15 alin.2) din nr.l OG5/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și în anul 2009 personalului din învățământ conform cărora: "În coeficienții de multiplicare cuprinși în anexele nr. 2, 2a și în anexele nr. 1. 1b și 1.2b prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare ".
Drept urmare, recurentul consideră că reclamanții în mod greșit solicită plata drepturilor bănești reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei de vechime anterioare, pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime ce se acorda la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate didactică pentru perioada 01.01.2008 - 16.03.2009, întrucât acestea, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, au fost incluse în salariul de bază.
Recurentul solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacata, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În susținerea recursului lor recurenții Consiliul Local al Sectorului 1 și Primarul Sectorului 1 arată că în concepția doctrinară și în jurisprudența actuală, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În speța de față, nici Consiliul Sectorului 1 și nici Primarul Sectorului 1 nu au competența legală de a administra și gestiona sumele destinate plății drepturilor salariale reprezentând contravaloarea unor tranșe suplimentare pentru 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ pentru cadrele didactice, iar în bugetul local nu sunt prevăzute și nici nu au fost aprobate cheltuieli privind fonduri cu destinație specială, respectiv sume reprezentând drepturi salariale pentru cadre didactice. Consiliul Local al Sectorului 1 nu are calitatea de ordonator principal de credite pentru plata cheltuielilor de salarizare a personalului de învățământ, sume care sunt prevăzute în bugetul local al Consiliului General al Municipiului B pentru fiecare unitate de învățământ în parte, unități care au calitatea de ordonator de credite și personalitate juridică.
Astfel, potrivit Legii nr. 84/1995 a învățământului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale.
Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În acest sens, recurenții au învederat instanței că, în conformitate cu art. 1 alin. 2, lit. i) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, Municipiul B este unitatea administrativ-teritorială și potrivit art. 1 alin. 2, lit. h) din același act normativ, sectoarele sunt subdiviziuni administrativ-teritoriale.
Consiliile locale, pe baza sumelor repartizate de la bugetul de stat prin consiliile județene, respectiv Consiliul General al Municipiului B, după adăugarea sumelor necesare pentru finanțarea complementară - cheltuielile de personal fiind încadrate în categoria finanțării de bază - comunică bugetele aprobate conform legii către instituțiile de învățământ preuniversitar de stat și trezoreriile la care acestea sunt arondate.
Potrivit art. 3 din Norma Metodologică privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite, fiecare unitate de învățământ având obligația de a-și întocmi bugetul propriu.
Recurenții consideră că sus-numiții pârâți și-au îndeplinit în totalitate obligațiile instituite în sarcina lor.
În opinia recurenților, reclamanții nu au înțeles să arate în concret, în ce mod aceștia au refuzat să-și îndeplinească obligațiile ce-i reveneau în conformitate cu legislația în vigoare.
Având în vedere motivele invocate, recurenții solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii excepției calității procesuale pasive a Consiliului Local Sector 1 și a Primarului Sectorului 1, precum și respingerea acțiunii în contradictoriu cu recurenții ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Cercetând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
La termenul de judecată din 02.11.2009, a fost invocată din oficiu excepția tardivității declarării recursurilor de către Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al Sectorului 1 și Primarul Sectorului 1.
Într-adevăr, potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 139-141 ale dosarului de fond, cei trei recurenți au primit sentința atacată la data de 31.07.2009, față de care termenul de recurs de 10 zile prevăzut în materia litigiilor de muncă de art. 80 din Legea nr. 168/1999, a expirat la data de 11.08.2009, zi lucrătoare, prin raportare la care recursurile introduse la 21.08.2009, respectiv 08.09.2009, data poștei, au fost formulate tardiv și vor fi respinse ca atare.
Cât privește recursul Inspectoratului Școlar al Municipiului B, prin care s-au dedus judecății motive legate de fondul cauzei, Curtea cu opinie majoritară, reține că:
În mod legal și temeinic față de redactarea expresă a art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, a statuat prima instanță că reclamantelor li se cuvine creșterea cu 1/25 a coeficientului de ierarhizare, corespunzător tranșelor suplimentare ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ.
Având în vedere această dispoziție de excepție, nu se poate susține în mod valabil că tranșele de creștere a salariilor, potrivit grilelor prevăzute de lege includ și procentul de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, de vreme ce art. 50 alin. 2 îl menționează distinct, cu titlu de tranșă "suplimentară", înțelegând prin aceasta, "suplimentar" față de salariile prevăzute în grile.
În caz contrar, ar însemna să se considere că textul art. 50 alin. 1 și 2 nu constituie izvorul unui drept salarial de sine-stătător, de aplicație nemijlocită, ci o normă cu aplicație mijlocită, care dă o reglementare de principiu și care, pentru a fi pusă în aplicare, este dezvoltată prin dispoziții cuprinse în alte acte normative, eventual subsecvente.
Or, legea nr. 128/1997 nu este o lege superioară juridic, cum ar fi Constituția sau o lege organică, care să fixeze reguli de adoptare pentru alte acte normative, cu valoare juridică inferioară, ci este o lege ordinară, de ale cărei prescripții legiuitorul (în sens restrâns) ori Guvernul, când acționează ca legiuitor delegat, nu sunt ținuți, putând s-o modifice sau s-o abroge printr- manifestare contrară de voință, valabilă sub aspect formal.
Din acest punct de vedere, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia, în aplicarea sus-menționatei reglementări, legiuitorul drepturilor salariale ale personalului didactic a prevăzut grile care respectă creșterea cu cel puțin 1/25 a coeficientului de ierarhizare la fiecare tranșă de vechime, ceea ce asigură o suficientă aplicare a art. 50 alin. 1 și 2, întrucât acest din urmă text a rămas în vigoare ca atare, circumscriind un drept salarial suplimentar față de salariul prevăzut în grile și susceptibil a fi acordat ca atare.
În sens contrar, nu se pot reține nici prevederile art. 5 din OG nr. 15/2008, ca explicitând prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, pe de o parte pentru că ordonanța în discuție nu are caracter interpretativ față de lege, dar mai ales față de declararea neconstituționalității acestui text. Astfel, prin Decizia nr. 983/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 531/31.07.2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a art. 5 din OG nr. 15/2008, reținând că, modificând structura de calcul al salariului, guvernul a depășit limitele abilitării acordate prin Legea nr. 373/2007, viciile de neconstituționalitate ale ordonanței nefiind acoperite de faptul că aceasta a fost aprobată prin lege, dimpotrivă, s-au transmis, intrinsec, acesteia.
Rezultă, pe baza celor expuse, că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii, iar recursul declarat, analizat prin prisma criticilor deduse judecății, este nefondat, impunându-se să fie respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge recursul declarat de recurenții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII nr. 118 " ", CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1 și PRIMARUL SECTORULUI 1 împotriva sentinței civile nr.5124 din data de 12.04.2009 pronunțate în dosarul nr- de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimații: SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 1, A, -, -, A, -, IA, A, A, IA, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR. 3 " ", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.6, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.12 HERĂSTRĂU, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.17 " ", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.45 " ", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR. 152 "", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.162, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.170 " ",ca tardiv declarate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5124 din data de 12.04.2009 pronunțate în dosarul nr- de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimații: SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SECTOR 1, A, -, -, A, INITA -, IA, A, A, IA, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR. 3 " ", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.6, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.12 HERĂSTRĂU, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.17 " ", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.45 " ", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR. 152 "", ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.162, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII NR.170 " ".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.11.2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./13.11.2009
Jud. fond:
O
Cu opinia separată a d-lui judecător, în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Intimații reclamanți au calitatea de cadre didactice, conform adeverințelor depuse la dosarul de fond, îndeplinind condițiile de vechime pentru aplicarea anumitor coeficienți de ierarhizare.
Prima instanța a reținut în mod corect că, potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Însă, așa cum se poate constata din evoluția valorilor coeficienților de multiplicare în raport cu treptele de vechime în învățământ, astfel cum sunt evidențiați in grilele cuprinse in anexele Legii nr. 128/1997, in vigoare in perioada ce face obiectul judecații, și anume ianuarie 2005 - decembrie 2007, existat o creștere a valorii acestui coeficient după fiecare treapta de vechime. Astfel, pentru anul 2005, pentru un profesor cu gradul didactic, coeficientul de multiplicare pentru transa de vechime 25-30 de ani era de 5,193, pentru transa de vechime 30-35 de ani era de 5,478, pentru transa 35-40 coeficientul era de 5,792 și pentru o vechime de peste 40 de ani coeficientul era de 6,106. O situație similară o regăsim și în grilele aferente anilor 2006 si 2007.
În carnetele de munca ale cadrelor didactice au fost efectuate mențiuni privitoare la acordarea acestor coeficienți.
În consecință, apreciem că această creștere a valorilor coeficienților de multiplicare a fost determinată și de includerea coeficientului de 1/25 invocat de intimații reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
Prevederea art. 5 alin. 2 din OG nr. 15/2008, la care intimații au făcut referire în cererea de chemare în judecată nu face decât să constate în mod expres o situație care exista în fapt, și anume includerea în coeficienții de multiplicare și a creșterii de 1/25, prevăzută de art. 50 alin 2 din Legea nr. 128/1997.
Pentru aceste considerente, apreciem că prima instanță a procedat o interpretare și aplicare greșite ale legii, devenind aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
JUDECĂTOR,
Red./tehn./12.11.2009
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
