Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 6162/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4954/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6162R
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții: CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI -INSTITUȚIA PRIMARULUI și ȘCOALA CU CLASELE I - VIII împotriva sentinței civile nr.1099 din data de 03.06.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, -, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta Școala cu clasele I-VIII, prin delegat, ce depune delegație la dosar, intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.302/19.10.2009, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 20.10.2009, de către intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, prin avocat, întâmpinare, în trei exemplare.
Curtea comunică reprezentantului recurentei Școala cu clasele I-VIII, un exemplar al întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul Școala cu clasele I-VIII prin delegat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, prin avocat, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Cheltuielile de judecată, le va solicita pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 27.02.2009 pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr- reclamanții, llie, și prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele l-VIII din comuna, Instituția Primarului comunei, județul T, Consiliul Local al comunei, județul T, Inspectoratul Școlar Județean T, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă de trei ani anterior formulării acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1099/3.06.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T și a respins acțiunea față de acesta; a respins ca nefondate excepțiile privind nulitatea cererii și lipsei calității de reprezentant a Sindicatului învățământului Preuniversitar T față de pretinșii membri de sindicat ce au calitatea de reclamanți, invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T; a admis în parte acțiunea reclamanților:, llie, și formulată prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în contradictoriu cu pârâții: Școala cu clasele l-VIII din comuna județul T, Primarul comunei, județul T și Consiliul Local al comunei, județul T; a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând cu data îndeplinirii condițiilor de acordare și până la zi, conform perioadei de timp cât fiecare are calitatea de salariat; respectând termenul de prescripție de 3 ani anterior formulării cererii, drepturi bănești ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data plății efective a acestor drepturi; a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei - unitatea școlară să asigure plata tranșelor suplimentare; a obligat pe pârâți să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Tas usținut că nu are calitate procesuală pasivă motivând că nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscale cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor al drepturilor salariale e personalului didactic, invocând dispozițiile art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 modificată și Legea nr.388/2008.
În apărare reclamanții au arătat că excepția este neîntemeiată, invocând disp. art.142 din Legea nr.84/1995 care prevăd că inspectoratele școlare sunt organe de specialitate subordonate Ministerului Învățământului, având printre atribuțiile principale și cele privind încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic cât și dispozițiile art.142 din Legea nr.84/1995 și a prevederilor Legii nr.128/1997, ce conferă calitate procesuală pasivă inspectoratelor.
Instanța de fond a apreciat că susținerile reclamanților sunt neîntemeiate în ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T având în vedere că potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a cărei rază își desfășoară activitatea.
Calitate de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T nu are, în concluzie, nici calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator.
Din considerentele arătate, instanța de fond a apreciat că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care a admis această excepție iar pe fond a respins acțiunea reclamanților împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepțiile privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului învățământului Preuniversitar T, acestea au fost respinse ca nefondate, instanța de fond având în vedere că potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii sindicatele pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții ce se găsesc reiterate și în Legea nr.168/1999 cât și în Legea nr.54/2003.
Cererea formulată de către reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă și din aceasta reiese că Sindicatul învățământului Preuniversitar T are calitatea de reprezentant al membrilor în numele cărora formulează cererea, fiind atașată anexă la cerere cu numele și calitatea reclamanților de membrii de sindicat.
Tot ca nefondate au fost respinse și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A având în vedere că actele normative ce reglementează finanțarea învățământului preuniversitar de stat conferă competențe celor doi pârâți.
Finanțarea învățământului preuniversitar se realizează conform OG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârii Consiliului local, conform art.167 alin. Din Legea nr.84/1995 modificată și art.38 lit. n din Legea nr.215/2001, modificată.
Dispoziții în acest sens se găsesc și în Normele Metodologice privind administrarea unităților din învățământul preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariate pentru cadrele didactice, fiind unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
Susținerile pârâților Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A că nu ar avea calitate procesuală pasivă și că de fapt ar fi fost chemată în judecată "primăria" au fost găsite lipsite de temei, din cererea de chemare în judecată reieșind că au fost chemați în judecată în calitate de pârâți Primarul Municipiului A și Consiliul Local al Municipiului
Tot lipsite de temei au fost găsite și susținerile că nu ar intra în atribuțiile lor să plătească drepturile salariale ale cadrelor didactice, din motivele arătate mai sus cu privire la rolul ce îl au în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997 privind Statutul cadrului didactic. Dispozițiile art.48 din Legea nr.128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
De asemenea, art.41 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Conform art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, în concluzie legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat " tranșă suplimentară" însoțit de " o crește a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din: Deficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu au putut fi reținute, deoarece, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legale ulterioară, expresă sau tacită.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei unitatea școlară să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ conform acelorași dispoziții legale, prima instanță l-a respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere că potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea plaților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art.38 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 consiliile locale au ca atribuții aprobarea bugetului local, repartizarea fondurilor și asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege și nu unitatea școlară unde își desfășoară activitatea reclamanții.
Pentru aceste considerente, prima instanță a admis în parte cererea reclamanților, și prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele l-VIII din comuna, Instituția Primarului comunei, Consiliul Local al comunei, Inspectoratul Școlar Județean T, obligând pârâții să plătească reclamanților, drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând de la data îndeplinirii condițiilor de acordare și până la zi, conform perioadei de timp cât reclamanții au calitatea de salariat, respectiv termenul de prescripție de trei ani anterior formulării cererii, drepturi bănești ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la plata efectivă a acestora.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă au fost obligați pârâții Școala cu clasele l-VIII din comuna, județul T, Instituția Primarului comunei, județul T, Consiliul Local al comunei, județul T, Inspectoratul Școlar Județean T, să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs comun motivat recurenții-pârâți Consiliul Local și Instituția Primarului Comunei, precum și recurenta-pârâtă Școala cu clasele I-VIII.
Prin recursul comun motivat, recurenții-pârâți Consiliul Local și Instituția Primarului Comunei, critică sentința civilă recurată pentru motivele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În preambulul cererii, recurenții au reluat în parte din considerentele sentinței atacate cu prezentul recurs, redând un istoric al cauzei, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii, deoarece nu au fost coroborate corect elementele probatorii aflate la dosarul cauzei.
În primul rând invocă excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu Consiliul Local sau Primarul Comunei sunt cei care trebuie să asigure pretențiile reclamanților.
În altă ordine de idei, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Tas usținut în fața instanței de fond că aceste drepturi au fost acordate, situație în care acțiunea nu ar mai fi avut obiect.
Consideră recurenții că se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive față de pârătul Inspectoratul Școlar Județean
Instanța de fond dacă nu era lămurită cu privire la achitarea acestor drepturi salariale trebuia sa dispună în cauza ca proba pertinenta concludenta și utilă, efectuarea unei expertize de specialitate, expertul urmând să aibe în vedere la efectuarea acesteia documentele depuse de pârâtul, Inspectoratul Școlar Județean
Astfel, solicită recurenții admiterea excepției invocate deoarece Inspectoratul Școlar Județean T este cel care are dispune repartizarea acestor fonduri si mai mult, in condițiile in care acest parat susține ca a achitat pretențiile solicitate de reclamanți.
Solicită să se aibă în vedere că instanța de judecată, în mod greșit, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratului Școlar Județean T deoarece acest pârât recunoaște și afirmă în fața instanței de judecată că a achitat pretențiile reclamanților, urmând a se constata că datorita raportului juridic care a luat naștere între reclamanți și acest pârât, acesta din urmă a procedat la achitarea pretențiilor lor, înainte de a fi promovată acțiunea în instanță.
Or, în aceste condiții instanța de judecata trebuia să ia act de plata debitului și, astfel, acțiunea introdusă de reclamanți ar fi rămas fără obiect.
Pe fond, solicită recurenții să se aibă în vedere că nu ei sunt cei care trebuie obligați la achitarea drepturilor salariate deoarece raportul juridic este creat între pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T și reclamanți.
Prin recursul formulat, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă Școala cu clasele I-VIII, solicită a se constata nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant legal al Sindicatului Învățământului Preuniversitar T, deoarece acțiunea nu este semnată de conducerea persoanei juridice a sindicatului în calitate de pretins reprezentant legal; nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridică - Sindicatul Învățământ Preuniversitar T; tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o dată cu aproximativ 1 an anterior; acțiunea nu este pornită de sindicatul persoană juridică din școală, de la nivelul angajatorului ci de un sindicat județean cu structura de federație care, în opinia recurentei nu poate formula în accepțiunea art. 28 din Legea 53/2003 acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de muncă, încheiate cu angajatorul unitate școlară; prin excepție federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, derivate din contracte colective încheiate la nivel național și de ramură.
Pe fond, arată recurenta că în mod neîntemeiat și nelegal a fost obligată la plata tranșelor suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, după caz, conform prevederilor art. 50 alin 1 si 2 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic. Obligarea recurentei s-a dispus, în condițiile în care plata drepturilor solicitate a fost efectuată, în cadrul salariului funcției de bază, astfel cum rezultă din actele administrate la dosarul cauzei.
În consecință, prin aplicarea sentinței se înfăptuiește dublă plată a tranșelor de vechime menționate și se vor crea prejudicii materiale fondurilor bugetare de salarizare ale învățământului.
Arată recurenta că, în conformitate art. 48 și urm. din Legea 128/1997, salariul funcției de bază al personalului didactic de predare, se stabilește ținând seama de nivelul de studii, grade didactice pe tranșe de vechime în învățământ, inclusiv transele suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, salariul de bază care include și anumite sporuri nominalizate în lege.
tranșe de vechime îi corespunde un cuantum bănesc, ce reprezintă o creștere față de tranșa anterioară. suplimentare de vechime în învățământ de peste 30, 35, 40 ani reprezintă în succesiune, o creștere cuprinsa în coeficienții de multiplicare de la o tranșă la alta, în grilele progresive de salarizare înscrise în actele normative din perioada revendicată, respectiv: Ordonanțele Guvernului României nr. 68/2004, 138/2005,4/2006,11/2007,15/2008.
În susținerea argumentelor sale, recurenta redă prin calcule matematice și aplicarea unor formule de calcul, o aplicație practică prin calcul pe o categorie de personal care consacră procedeul unic de determinare a cuantumului bănesc al tranșelor suplimentare pentru vechimea în învățământ de 30,35,40 ani.
Se poate constata că, în timp rotunjimea efectuată conform legii în avantajul persoanei a condus la o creștere mult mai mare a plații tranșelor suplimentare, incluse în salariul de baza, decât beneficiul prevederile art.50 alin 1 și 2 din Legea 128/1997, respectiv, s-a aplicat pe toată perioada revendicata în acțiune prevederile art. 50, al.1, care sunt aplicate constant de la intrarea in vigoare a Legii 128 / 97 și, în prezent.
În concluzie, cuantumul bănesc cuprins în grilele de salarizare, coeficienții de multiplicare ce corespund tranșelor de vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani a fost determinat prin aplicarea procedeului de calcul unic prevăzut la art. 50 alin 2 din Legea 128/1997, în sensul că s-a aplicat procentul de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare, sens în care recurenta citează art.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond a eludat prevederile legale, inclusiv valoarea de adevăr a cuantumului bănesc corect determinat prin calcul, cuprins în grile (anexe ale actului normativ) și a dispus plăți suplimentare necuvenite, nedatorate, cunoscând fiind că actele administrative normative și anume Ordonanțele aprobate prin lege, menționate la litera a, nu au fost anulate sau modificate pe calea procedurilor legale, în privința cuantumului grilelor corespunzătoare tranșelor de vechime. Nu s-au pronunțat decizii ale Curții Constituționale, privind nelegalitatea ordonanțelor sau legilor adoptate, care să vizeze greșita aplicare a legii în privința calculelor grilelor de salarizare. Din efectuarea unei simple operațiuni de înmulțire a coeficientului tranșei anterioare cu 1/25 rezulta un coeficient de multiplicare, înscris în lege și aplicat, care nu numai ca asigura minimul de 1/25, dar și o creștere superioară a acestui procent, sume suplimentare, rezultate prin rotunjire în beneficiul persoanei. Suplimentar, arată că nu s-a invocat excepția de nelegalitate a unor prevederi incidente în cauză.
A avut loc o creștere progresivă de la un coeficient de multiplicare la altul, de la o tranșa la alta, care a asigurat plata salariului reclamanților din acțiune în concordanță cu prevederile legale asigurând creșterea de 1/25.
Instanța nu-și poate întemeia deducția neplății drepturilor bănești solicitate cu titlu de tranșe de vechime în învățământ de 30, 35, 40 ani, pe mențiunea ca în Ordonanța Guvernului României nr. 5/2008, art. 5 alin 2 "în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2,prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscuta de 30-35 de ani,35-40 de ani si peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de
multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin.(2) din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Aceasta mențiune este o normă precizatoare, clarificatoare, lămuritoare și nu trebuie înțeleasă că în anii precedenți nu s-a aplicat același mod de calcul.
precizarea art. 5 alin. 2 din Ordonanța 15/2008, în sensul că s-a asigurat creșterea de 1/25 în privința plății cuantumului bănesc al tranșelor de vechime în învățământ de peste 30, 35, 40 ani instanța de fond, ignorând, a obligat recurenta și pentru acest an calendaristic la plata dublă a părții de salariu reprezentând tranșele menționate.
Norma juridica înscrisă la art. 50 alin 2, nu poate întemeia convingerea instanței în sensul că procentul de 1/25 se aplica de două ori și nici că reprezintă un adaos special salariat, neacordat peste suma cuprinsă în grile, rezultată prin procedeul de calcul unic de aplicare a procentului de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare, procedeu care aplicat, asigură o creștere a plații tranșei față de cea anterioară cuprinsă în grile.
În consecință, în mod greșit reține instanța că nu se regăsește în coeficienții de multiplicare ai actelor normative din perioada revendicată, creșterea de 1/ 25 față de coeficientul de ierarhizare al tranșei anterioare.
Se poate reține de instanța de control, pe lângă aplicarea greșită a legii, lipsa de obiect a acțiunii și faptul că prima instanța nu a deslușit înțelesul corect al obiectului acțiunii,al modului de plată, nu a înțeles că grila de salarizare pentru tranșele premenționate reprezintă o suma de bani care se include în salariul funcției de baza,ci un adaos special, cum greșit reține, în afara sumelor cuprinse în grile, calculate conform art. 50 alin 2
din Legea 128/1997 și incluse în anexele ordonanțelor precitate.
Acest procedeu s-a aplicat de la intrarea in vigoare a Legii 128/1997 achitându-se, întocmai, drepturile bănești.
Cheltuielile de judecată s-au acordat reclamanților folosindu-se în completare sintagma greșită prin reprezentantul lor legal, cunoscând că Sindicatul nu are calitatea de parte procesuala în cauza și nu își poate recupera cheltuielile făcute în numele membrilor săi de
sindicat. Pe de alta parte, nu s-a făcut dovada ca reclamanții au efectuat cheltuieli personale privind plata avocatului, alte cheltuieli.
La data de 20.10.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare Sindicatul Învățământului Preuniversitar T,în numele și pentru membrii de sindicat din tabelul anexat în dosarul de fond, răspunzând criticilor din cererile de recurs și aducând argumente în combaterea motivelor de recurs invocate de recurenți.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o sentință corectă și legală.
Critica referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local și a Primarului Comunei nu poate fi reținută, întrucât între părți există raporturi juridice derivate din lege (art. 167 alin. 1-3 din Legea nr. 84/1995), în baza cărora plata drepturilor salariale ale persoanelor din unitățile școlare se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale, din această perspectivă fiind irelevantă inexistența raporturilor juridice de muncă cu reclamanta.
În același sens, art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001 dispune că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv cheltuieli de personal incluse în finanțarea de bază se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În alin. 5 al aceluiași articol se stipulează că în termen de 60 de zile de la publicarea actului normativ, guvernul va aproba norme metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, norme aprobate prin HG nr. 538/2001.
Într-adevăr, Consiliul Local nu are atribuția de a calcula salariile personalului didactic din unitățile de învățământ însă, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30,35 și peste 40 de ani de învățământ - pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii prezentei acțiuni de chemare în judecată, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății. În aceste condiții, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciem că și Consiliul Local are calitatea procesuală pasivă în cauză.
Pentru considerentele menționate,mai sus și având în vedere obiectul cererii introductive la instanță, se apreciază că sentința trebuie să fie opozabilă și Consiliului Local, acesta având calitatea procesuală pasivă în cauză datorită atribuțiilor sale clare reglementate de legiuitor în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Actul normativ menționat mai sus reiterează ideea potrivit căreia cheltuielile învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, precum și obligația autorităților administrației publice locale și județene, înțelegând prin aceasta consiliile locale și primarii aleși, de a dispune măsurile necesare pentru ca finanțarea acestor cheltuieli să se efectueze potrivit prevederilor OUG nr. 32/2001, legilor anuale ale bugetului de stat și principiilor înscrise în Legea nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate in învățământ".
În conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) lit. e) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului propriu și, deci, repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ de la nivelul sectorului.
Într-adevăr recurenții nu au prerogative legale de a calcula sau recalcula drepturile salariale ale personalului didactic din învățământ și nici nu au obligația de plată a drepturilor bănești. În schimb, Consiliul Local are ca atribuție finanțarea unităților de învățământ de pe raza comunei, ori plata drepturilor salariale pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unității, astfel cum rezultă și din prevederile legale invocate.
Instanța de fond a obligat Consiliul Local al la plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de finanțator al unităților de învățământ.
Mai concret, plata drepturilor legale școlilor nu se poate realiza decât prin intermediul recurenților.
Pârâții în cauză urmează a răspunde față de reclamanți, în calitatea lor de partener contractual în contractul de muncă al membrilor de sindicat, potrivit dispozițiilor art. 58 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - învățământ; angajator, care stabilește în concret drepturile salariale cuvenite fiecărui cadru didactic și întocmește statele de plată, precum și în calitatea de finanțator a acestor drepturi, deoarece potrivit OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 38 alin.2 lit. d din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, care reglementează atribuția consiliului local de a aproba bugetul local și de a repartiza fondurile pe unități de învățământ preuniversitar, iar potrivit art. 68 alin.1 lit. "f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale, primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite.
Critica în sensul că, Consiliul Local nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu subzistă pentru că legitimarea procesuală a Consiliilor Locale este dată de atribuțiile lor de ordonatori principali de credite privind instituțiile de învățământ preuniversitar, finanțarea acestora realizându-se în conformitate cu dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea acestor fonduri se realizează pe baza hotărârilor Consiliilor Locale conform art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995- Legea Învățământului, că este așa rezultă și din art.38 lit. n al Legii nr.215/2001.
Cât privește critica pe fondul cauzei aceasta de asemenea va fi înlăturată deoarece instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și de drept, a făcut o corectă aplicare a legii.
Pentru aceleași considerente pentru care au fost respinse criticile pe fondul cauzei formulate de Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei, se va respinge și recursul formulat de Școala cu Clasele I-VIII, întrucât ele vizează pe fond aceleași aspecte iar reluarea motivării ar fi nejustificat.
Cât privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, instanța a constatat că în speță ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de cadrele didactice ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natura salarială.
Repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de cadrele didactice este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate, și data plății efective, pe cale de consecință, măsura reparatorie adecvată fiind, actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, la data plății efective.
Consecința celor reținute în precedent este că, față de recursurile formulate, sentința este în acord cu legea, iar motivele de nelegalitate nu subzistă, motiv pentru care conform art.312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL ȘI INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI și recurenta-pârâtă ȘCOALA CU CLASELE I-VIII împotriva sentinței civile nr.1099/3.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și prin reprezentantul lor SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, și intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./9.11.2009
Jud.fond:
Cu opinia separatăa d-lui Judecător A - Președintele Completului, în sensul admiterii recursurilor, modificării în tot a sentinței civile recurate și respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Nadia Raluca Ilie
