Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6183/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4898/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6183/
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul-pârât Grupul Școlar Tehnic împotriva sentinței civile nr.983 din data de 15.05.2008, pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, G, G, G, G, și și cu intimații-pârâți Consiliul Local al Municipiului A, Inspectoratul Școlar Județean T și Primarul Municipiului - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul-pârât Grupul Școlar Tehnic A, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, G, G, G, G, și și intimații-pârâți Consiliul Local al Municipiului A, Inspectoratul Școlar Județean T și Primarul Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 20.10.2009 de către intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar în numele și pentru membrii săi de sindicat, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat a solicitat soluționarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.983/15.05.2009 pronunțată de către Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, a fost admisă în parte, acțiunea formulată de către reclamanți prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, au fost obligații pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând de la data îndeplinirii condițiilor de acordare și până la zi, conform perioadei de timp cât reclamanții au calitatea de salariați, respectiv cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani anterior formulării prezentei cereri, drepturi bănești actualizate cu coeficientul de inflație până la plata efectivă a acestora, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Inspectoratul Școlar T și au fost obligați pârâții să plătească către reclamanți suma de 400 ron, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, se reține că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
Dispozițiile art.48 din Legea nr.128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
De asemenea art.41 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Conform art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare ce vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, în concluzie legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat " tranșă suplimentară" însoțit de " o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de activitate în învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu poate fi reținută.
Pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc iar pe de lată parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legale ulterioară, expresă sau tacită.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei unitatea școlară să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ conform acelorași dispoziții legale, instanța de fond l-a respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere că potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art.38 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 consiliile locale au ca atribuții aprobarea cugetului local, repartizarea fondurilor și asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege și nu unitatea școlară unde își desfășoară activitatea reclamanții.
Împotriva sentinței a declarat în termen legal recurs Grupul Școlar Tehnic A, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 22.07.2009.
Recurentul a criticat sentința civilă nr.983/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, arătând că prin efectul hotărârii mai sus identificate a fost obligat în mod netemeinic și nelegal,la plata tranșelor suplimentare pentru vechime în învățământ de 30, 35 și 40 ani, în condițiile în care plata drepturilor solicitate a fost efectuată în cadrul salariului funcției de bază, nejustificându-se o dublă plată a tranșelor de vechime.
În drept recurentul, nu a invocat nicio dispoziție legală.
Sindicatul Învățământului Preuniversitar Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Anterior promulgării Legii nr.128/1997, cadrele didactice erau salarizate potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime.
După adoptarea Legii nr.128/1997, prin HG nr.467/1997 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime, iar prin art.50 alin.1 și 2 au fost introduse tranșele de vechime suplimentară, ceea ce înseamnă de fapt un drept suplimentar, respectiv o creștere a coeficientului de multiplicare a valorii de referință cu 1/25 din coeficientul aferent tranșei de vechime anterioară, pentru acele cadre didactice cu o vechime în activitatea didactică de 30,35 și peste 40 de ani.
Din interpretarea corectă și legală a prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 modificată, coroborat cu prevederile HG nr.467/1997, rezultă fără echivoc modalitatea de aplicare a tranșelor suplimentare, după cum urmează:
- cadrele cu o vechime în învățământ de 30 de ani, beneficiază de coeficientul de multiplicare aferent segmentului de vechime (obișnuită) cuprins între 30-35 de ani, majorat cu 1/25 di coeficientul de multiplicare aferent segmentului de vechime 25-30 de ani;
- cadrele didactice cu o vechime în activitatea didactică de 35 de ani, beneficiază de o un coeficient de multiplicare aferent segmentului de vechime obișnuită cuprins între 35-40 de ani, majorat cu 1/25 di coeficientul de multiplicare aferent segmentului de vechime anterior prevăzut în anexă pentru 30-35 de ani;
- cadrele didactice cu o vechime de peste 40 de ani în activitatea didactică beneficiază de un coeficient de multiplicare prevăzut în anexă, ce urmează a fi majorat cu 1/25 din coeficientul de multiplicare aferent segmentului de vechime 35-40 de ani, prevăzut în anexele la actele normative ce reglementează creșterile salariale acordate cadrelor didactice.
Susținerea pârâtei că în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa 2 la OUG nr.15/2008 pentru ultimele 3 segmente de tranșe de vechime, este inclusă și creșterea de 1/25 prevăzută de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, este infirmată de prevederile art.1 lit.b din OUG nr.11/2007 și prevederile art.1 lit.c din OUG nr.15/2008.
Intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în calitate de reprezentant al reclamanților, cadre didactice, invocă în sensul celor susținute, art.1 lit.b din OUG nr.11/2007, art.1 lit.c din nr.15/2008, pentru a evidenția faptul că între coeficientul aferent lunii decembrie 2007 și cel din luna ianuarie 2008 nu există nici o diferență, valoarea sectorială fiind aceeași-259,593.
Acest fapt reiese și în conținutul OUG nr.11/2007, în care nu există nici o prevedere conform căreia la cele trei segmente de vechime este inclusă creșterea de 1/25 prevăzută de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 modificată.
Evidența vechimii în activitatea didactică, pentru aplicarea art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 o are unitatea școlară în calitate de angajator, și nu care doar supraveghează respectarea legalității de către unitățile școlare.
Asupra recursului, analizând cauza și sentința recurată prin prisma dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Sindicatul Învățământului Preuniversitar Taf ormulat o cerere în numele membrilor de sindicat pe care i reprezintă invocând dispozițiile legale care ar permite plata unor salarii într-un cuantum mai mare decât cel încasat de profesori la momentul judecății, ca urmare a recalculării sporului de vechime la care sunt îndreptățite cadrele didactice cu activitate profesională de 30, 35 și peste 40 ani.
Sindicatul a invocat în cererea de chemare în judecată neacordarea acestor tranșe suplimentare la calcularea sporului de vechime, precum și calcularea eronată a acestor drepturi salariale.
Aceste pretenții au un vădit caracter pecuniar, fiind vorba despre sume de bani în legătură cu care se susține că nu au fost acordate ca efect al calculării eronate a salariului de bază pentru profesorii care îndeplinesc condițiile prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Din analiza dosarului de fond, instanța de recurs reține că a fost administrată doar proba cu înscrisuri, respectiv adeverințele din care rezultă că reclamanții, persoane fizice, îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele de vechime stabilite prin dispozițiile legale menționate. Nu au fost administrate alte mijloacele probatorii, eventual un înscris din care să rezulte că unitatea de învățământ nu a achitat sporurile de vechime aferente tranșelor de vechime 30-35-40 de ani.
Din nicio probă administrată în fața primei instanțe nu rezultă veniturile salariale ale reclamanților, persoane fizice, nici înainte de împlinirea condițiilor de vechime și nici după pentru a oferi posibilitatea instanței de fond de a verifica dacă au fost respectate dispozițiile legale privind acordarea tranșelor suplimentare în temeiul art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
Instanța de fond ar fi trebuit să administreze un minim de probatoriu pentru a pronunța o soluție temeinică
Prima instanță, în temeiul art.129 alin.5 din Codul d e Procedură Civilă, ar fi trebuit să dispună administrarea unei expertize contabile pentru a se stabili cu exactitate de către un specialist dacă reclamanții au beneficiat de acordarea tranșelor suplimentare în temeiul art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997.
În cauză, Curtea apreciază că era necesară administrarea probei cu expertiză, mijloc de probă care ar fi furnizat instanței de fond toate elementele necesare pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică.
Motivarea succintă a Tribunalului face referire la caracterul special al dreptului instituit de dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, concluzionând că acesta este datorat membrilor de sindicat, dar nu lămurește cum a ajuns la concluzia că acest drept nu a fost acordat prin includerea în salariile deja plătite.
Așa cum Curtea arăta în debutul prezentelor considerente, pretențiile membrilor de sindicat au un evident caracter pecuniar, diferența de opinie între recurentul-pârât și intimații-reclamanți, prin reprezentant, având ca suport modalitatea de calcul a salariului de bază. Astfel, în vreme ce recurentul susține că tranșele suplimentare de vechime au fost incluse în calculul salariilor de bază, intimații-reclamanți afirmă că s-au folosit alți coeficienți de salarizare decât cei prevăzuți de Legea nr.128/1997.
Lămurirea acestor aspecte, dincolo de orice dubiu, se poate realiza doar prin administrarea expertizei tehnice judiciare contabile. Prin această modalitatea se vor putea stabili următoarele împrejurări: dacă salariile de bază ale profesorilor cu o vechime de 30, 35 și peste 40 ani au fost calculate potrivit reglementărilor cuprinse în OG nr.11/2007, dacă în aceste salarii de bază au fost incluse sau nu sumele rezultate din aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1/25 în modalitatea reglementată de dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997; în acest din urmă caz, expertul va fi chemat să evidențieze distinct partea din salariul de bază calculat potrivit coeficienților prevăzuți de OG nr.11/2007 și partea din salariul de bază reprezentată de cele trei tranșe suplimentare de vechime calculată potrivit dispozițiilor art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997. Expertul va fi îndrumat să precizeze dacă aceste tranșe suplimentare de vechime au fost încasate de către membrii de sindicat și pentru ce perioade. În caz contrar expertul va arăta concret și distinct care sunt sumele datorate fiecăruia dintre profesorii pe care îi reprezintă intimatul-reclamant pentru perioada de 3 ani anterioară datei de 16.12.2008 și cuantumul salariului de bază la care este îndreptățit fiecare dintre membrii de sindicat reprezentați, precum și cuantumul tuturor celorlalte sporuri și indemnizații la care ar avea dreptul aceiași membrii de sindicat prin calcularea acestor drepturi prin raportarea la salariul de bază ce include tranșele suplimentare de vechime pentru perioada cuprinsă între 16.12.2008 și data efectuării expertizei.
În măsura în care instanța de fond găsește necesare sau utile și alte obiective ale expertizei, are posibilitatea de a-și exercita de această dată rolul activ în raport de prevederile art.129 alin.5 Cod pr.civilă, enumerarea de către Cae lementelor la care urmează să răspundă expertiza neavând un caracter exhaustiv.
Având în vedere considerentele menționate și necesitatea administrării probei cu expertiză, față de dispozițiile art.305 Cod pr.civilă, instanța de control judiciar neavând posibilitatea de a administra în faza recursului alte probe în afara înscrisurilor, Curtea, în baza art.312 alin.3 Cod pr.civilă, va admite recursul și va casa sentința recurată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul Teleorman.
La rejucarea cauzei după casarea în totalitate a sentinței recurate, instanța de fond va reanaliza excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar T, care este o structura sa teritorială a Ministerul Educației, Cercetării și Aceste două instituții sunt responsabile de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, de modul în care asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, de modul în care asigură calitatea învățământului și, că potrivit dispozițiilor din Legea nr.84/1995, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar, potrivit enumerării făcute de legiuitor.
Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, respectiv de dreptul fiecărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera, dar mai ales în spiritul lor.
Pe de altă parte, Ministerul Educației, Cercetării și T este semnatar al Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind responsabil așadar de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât GRUPUL ȘCOLAR TEHNIC împotriva sentinței civile nr.983/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, G, G, ȘI prin reprezentantul lor SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T și cu intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T ȘI PRIMARUL MUNICIPIULUI
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
- -
Red.:
Dact:
2 ex./17.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
