Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 619/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 619
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarat de recurentul reclamant - și recurenta pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr.2827/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-,având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat - pentru recurent reclamantă - și avocat pentru
recurenta pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursurilor de față.
Avocat - pentru recurent reclamantă -, pune concluzii de admiterea recursului modificarea în parte a sentinței și pe fond admiterea în totalitate a acțiunii, iar cu privire la recursul declarat depârâta SC SA, solicită respingerea acestuia.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii, iar cu privire la recursul declarat de reclamantul -, solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Prin sentința civilă nr.2827/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârât SC SA.
A obligat pârâta să plătească reclamantului suma netă de 3035 lei reprezentând prima de Paște 2007 și C 2007 precum și suma netă de 2885 lei reprezentând diferențe salariale conform art. 128 - 129 din CCM aferente anului 2007 conform raportului de expertiză, sume ce au fost actualizate până la data întocmirii raportului de expertiză.
A obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei onorariu expert.
A respins celelalte capete de cerere, prima de Paște 2008, C 2008, cota gaze 2005 - 2007, aprovizionare toamnă iarnă 2005 - 2007, salariu de bază minim pentru anii 2005 - 2006.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la primele de Paști și C, potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Pasti si C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor."
Prin alin. 2 s-a menționat ca,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu.".
Conform art. 1 alin. I din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este convenția încheiata intre patron sau organizația patronala, pe de o parte, si salariați, reprezentați prin sindicate ori in alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de cate ori pârtile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunica, in scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioara, potrivit convenției parților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea parților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de munca (în egala măsura ca și contractele individuale de munca) voinței parților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează in sensul că dispozițiile contractului colectiv de munca refl ecta voința partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste întotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de chite ori partite convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări. "
Instanța a respins cererea pentru anul 2008 deoarece la 22.02.2008 s-a înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA nr. 8080/23.05.2000, act adițional prin care s-a prelungit aplicarea în continuare a pe o perioadă de minim 1 an de la data înregistrării, cu modificări și completări conform anexei 1 care face parte integrantă din respectivul act adițional.
Potrivit acestuia art. 168 alin. 1 și 2 s-a modificat, având următorul cuprins:
"In conformitate cu prevederile anterioare ale alin 1 al art. 168 din CCM, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de paște și C angajații SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime (prima de Paști și C) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul, calculat pe lunile anterioare celor in care se acorda prima.
Instanța constatat că pentru anul 2008 în contractul colectiv de muncă nu mai este prevăzută acordarea primelor de Paști și. Art. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul avut în contractele colective de muncă anterioare, nu mai cuprinde sintagma "vor beneficia", ci face doar o interpretare a situației primelor de Paști și C începând cu anul 2003. Instanța apreciază că nu mai există temei legal sau contractual pentru acordarea drepturilor solicitate.
Cu privire la prima de toamnă și cota de gaze instanța a reținut că n art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anii 2005 - 2008 s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă" în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Totodată, prin 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că " salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Prima pentru aprovizionare toamnă-iarnă, din luna octombrie ce este reglementată în art. 176 din CCM la nivel de ramură se acordă conform art. 176 alin. 6 din același CCM "în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea sa în salariul de bază".
Ori în art. 168 alin3 din CCM la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut expres că"începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă va fi introdusă în salariul de bază"
Ca urmare a acestei prevederi în anii următori, în contractele colective la nivel de unitate, nu s-a mai reglementat acest drept pentru salariați, nu a mai fost menționat deloc.
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamantei este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și prima de toamnă - iarnă, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Faptul că prima de toamnă iarnă a fost inclusă în salariu în 1997 rezultat și din expertizele judiciare întocmite în alte dosare cu obiect asemănător, confirmând astfel apărarea pârâtei.
Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiași articol alin.2 "în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.
În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."
În anii următori, inclusiv în anul 2005 s-a menționat expres în CCM la nivel de unitate că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997"
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamanților și sub acest aspect este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Pentru aceste considerente instanța va înlătura concluziile raportului de expertiză care nu a ținut seama de aceste prevederi și va respinge aceste capete de cerere ca neîntemeiate.
Cu privire la capătul de cerere referitor la salariul de bază instanța a reținut că în conformitate cu art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul 2005 "în cadrul SC SA, filialelor, sucursalelor și a subunităților nominalizate în Anexa 1, valoarea salariului de bază minim este:
(a) - pentru stabilirea drepturilor ce se acordă în funcție de salariul minim ( adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort), valoarea salariului de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat;
(b) - pentru anul 2005,salariile de bază minimese calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de 5.000.000 lei".
În art. 129 alin. 1 sunt prevăzuți coeficiențiiminimice se aplică la salariul de bază minim actualizat pe, conform art.128 din contract, iar în anexa 3 bis sunt prevăzute limitele minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor.
În art.129 alin. 4 se prevede că prevede că "valoarea salariului minim pe se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3".
Textele au fost preluate și în contractele colective de muncă aplicabile ulterior anului 2005, inclusiv pentru anul 2008, fiind negociate valori diferite ale sumei prevăzute la art.128 alin. 5 lit. b, pentru fiecare an în parte. Astfel, dacă pentru anul 2005 s-a prevăzut suma de 500 lei, pentru anul 2006 s-a negociat suma de 550 lei, pentru anul 2007 - 650 lei, iar pentru anul 2008 - 670 lei, începând cu luna februarie această ultimă valoare fiind plafonată la 700 lei.
Instanța constată că potrivit textelor din contractul colectiv de muncă enunțate anterior, salariul de bază în cadrul unității pârâte se stabilește prin înmulțirea salariului minim negociat în contractul colectiv, prevăzut în art. 128 alin. 5 lit. b, cu coeficientul de funcție prevăzut în anexa 3 bis la contract.
Modalitatea de calcul invocată de reclamanți se aplică, în conformitate cu art. 128 alin. 5 lit. a, doar pentru stabilirea celor 4 drepturi strict enunțate în text: adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort.
Mai mult, stabilirea salariului de bază se raportează la o valoare de referință negociată de partenerii sociali, aplicabilă la nivelul unității pârâte, filialelor, sucursalelor și a subunităților sale, prin contractul colectiv de muncă, în fiecare an.
Pentru anul 2008, se constată o particularitate, în sensul că valoarea de referință a fost stabilită la 670 lei, conform art. 128 alin. 5 lit. b și Începând cu luna februarie însă, dacă după aplicarea coeficientului corespunzător nivelului și funcției ( în cazul funcțiilor cu coeficient 1), rezultă un salariu de bază mai mic de 700 lei, salariul de bază se stabilește la această din urmă valoare.
Aplicând aceste dispoziții, instanța constată că salariul de bază al reclamanților trebuia calculat prin aplicarea coeficienților corespunzători nivelului și funcției (prevăzuți în anexa 3 bis), la valoarea de referință prevăzută de art. 128 alin. 5 lit. b din contractele colective de muncă 2005-2007, respectiv art.128 alin. 5 lit. b și c și, după caz, lit.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că unitatea pârâtă a respectat dispozițiile art. 128 - 129 din CCM în anii 2005, 2006, dar nu și în anul 2007 și că pentru perioada ianuarie 2007 - decembrie 2007 diferența între salariul cuvenit și cel încasat, actualizată până la momentul efectuării expertizei este de 2885 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâta SC SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică
Reclamanul critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie întrucât în mod greșit i-a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata contravalorii unei cote de gaze naturale precum și cererea privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea toamnă iarnă pentru anii 2005 - 2007, prima de Paști și C 2008.
Pârâta SC SA, în motivarea recursului a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât, potrivit art. 128 al.5 lit.a din CM, valoarea salariului de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat numai atunci când trebuie stabilite drepturile care se acordă în funcție de salariul minim: adaosul pentru condiții de șantiere, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort.
Reclamantul din cauza de față nu trebuia să beneficieze de drepturile prevăzute de art.128 al.5 lit.a din CCM.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză contabilă prin care expertul numit a calculat greșit diferențele dintre salariul minim de bază acordat și salariul minim de bază primit efectiv de intimații-reclamanți.
A mai susținut că în diferențele salariale găsite de expert a inclus o serie de sporuri de care salariații ar fi trebuit să beneficieze (prevăzute de art.134 și urm. CCM),deși prin acțiunea introductivă nu s-a solicitat decât salariul minim de bază prevăzut de art.128 și 129 din CCM.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007,m prin raportare la Legea 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Nota respectivă nu face decât să constate că sumele cerute de salariați au fost incluse în salariul de bază al acestora, edificatoare fiind în acest sens adresa nr. 2919/12.11.2007 care face dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
De asemenea, a mai arătat recurenta, dacă aceste drepturi nu ar mai fi fost acordate după 2003, acest fapt ar fi apărut în carnetul de muncă al salariaților.
Recursurile sunt nefondate.
Referitor la primul motiv de recurs, al pârâtei instanța a reținut că potrivit art.129 din CCM la nivel de unitate, salariile de bază minime pe funcții și meserii se stabilesc prin aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe SC SA-conform art.128 din CCM a coeficienților minimi pentru muncitori calificați în funcție de meseria fiecărui salariat, coeficienți prevăzuți în anexele 2 și 3 din CCM.
În cauză, s-a efectuat o expertiză contabilă de specialitate care a verificat și calculat salariul minim de bază pentru muncitorii calificați conform art.128 al.5 lit. b și art.129 din CCM, precum și plata pentru orele prestate pe timp de noapte conform art.71 din CCM.
Se reține că expertiza contabilă a avut în vedere prev. art.128 al.5 lit. b și art.129 din CCM și nu dispoz. art.128 al.5 lit. a, așa cum se invocă de către recurentă prin motivele de recurs.
Potrivit art.128 din CCM/2006, încheiat între angajator și salariații reprezentați de, fiecare salariat are dreptul la salariul convenit prin contractul individual de muncă, pentru munca prestată primind lunar /val. în bani convenită prin ultima negociere și consemnată în
În conformitate cu art. 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anul 2005 "în cadrul SC SA, filialelor, sucursalelor și a subunităților nominalizate în Anexa 1, valoarea salariului de bază minim este:
(a) - pentru stabilirea drepturilor ce se acordă în funcție de salariul minim ( adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort), valoarea salariului de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat;
(b) - pentru anul 2005,salariile de bază minimese calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de 5.000.000 lei".
În art. 129 alin. 1 sunt prevăzuți coeficiențiiminimice se aplică la salariul de bază minim actualizat pe, conform art.128 din contract, iar în anexa 3 bis sunt prevăzute limitele minime corespunzătoare nivelurilor, funcțiilor și meseriilor.
În art.129 alin. 4 se prevede că prevede că "valoarea salariului minim pe se stabilește prin negociere cu pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3".
Textele au fost preluate și în contractele colective de muncă aplicabile ulterior anului 2005, inclusiv pentru anul 2008, fiind negociate valori diferite ale sumei prevăzute la art.128 alin. 5 lit. b, pentru fiecare an în parte. Astfel, dacă pentru anul 2005 s-a prevăzut suma de 500 lei, pentru anul 2006 s-a negociat suma de 550 lei, pentru anul 2007 - 650 lei, iar pentru anul 2008 - 670 lei, începând cu luna februarie această ultimă valoare fiind plafonată la 700 lei.
Instanța a constatat că potrivit textelor din contractul colectiv de muncă enunțate anterior, salariul de bază în cadrul unității pârâte se stabilește prin înmulțirea salariului minim negociat în contractul colectiv, prevăzut în art. 128 alin. 5 lit. b, cu coeficientul de funcție prevăzut în anexa 3 bis la contract.
Din verificările efectuate de către expertul desemnat în dosarul de fond a rezultat că drepturile salariale au fost stabilite cu respectarea dispoz. art.128 al.5 lit.b și respectiv art.129 din CCM.
Cu privire la motivul de recurs referitor la primele de Paști și C, se reține că La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
2 al art. 168 fost însă modificat în formă " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003, nefiind stipulată o clauză în acest sens în CCM.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. art. 1 al. 1 din Legea 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Legea 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel de unitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Faptul că salariile au avut o evoluție crescătoare nu constituie o dovadă a faptului că acea creștere reprezintă suplimentările salariale respective sau doar creșterea salariului de bază urmare a negocierii, fără acele suplimentări care ar fi trebuit adăugate la creșterea respectivă.
Nici faptul că în carnetul de muncă nu se putea trece includerea respectivelor drepturi în salariul de bază, nu conduce la concluzia că acele suplimentări ar fi fost acordate, așa cum susține recurenta.
Cât privește recursul reclamanților, acesta se va respinge pentru următoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs ce vizează ajutorul material constând în cota de gaze se reține că, potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de A, rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între A și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe A, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Referitor la capătul de cerere ce vizează drepturile salariale reprezentând aprovizionarea toamnă iarnă Curtea reține că potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze: " Cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C și luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
Prin alin.6 se prevede:"Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Dispoziții similare există și în art.170 din contractul colectiv de muncă la nivelul grupurilor de unități din industria petrolieră.
Recurenta pârâtă a preluat prin transfer în 2002-2003 personalul de la fosta sucursală " " Ba S NP, iar anterior acestei perioade în contractul colectiv de muncă la nivelul SC 1998 s- prevăzut prin art.168 alin.2 " Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază", conform telexului 2412/1998.
In cuprinsul acestuia s-a menționat că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art.168 alin.3 din contractul colectiv de muncă.
În condițiile în care dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților, în modalitatea menționată, cu începere din 1998, se constată că a fost îndeplinită condiția de la art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea vor respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE
Respinge recursurile declarate de reclamantul - și pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.2827/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. - -
Tehn. 2 ex.//26.02.2010
Red./ /
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Marian Lungu
