Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 620/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 620
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2960/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SA B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenta reclamantă și avocat pentru intimat pârât SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta reclamantă, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimat pârât, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală asentinței pronunțată de Tribunalul Dolj.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.2960/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârât SC SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, reclamanta a fost salariata unității pârâte Sucursala D până la data de 20 03 2006, așa cum rezultă din Carnetul de muncă și decizia de încetare a contractului de muncă.
Prin Decizia nr 115/20 03 2006 încetat contractului individual de muncă al reclamantei cu pârâta in baza art 55 lit b Codul muncii și art 59 din Contractul Colectiv de Muncă
Încetarea contractului de muncă a fost determinată de faptul că Stației de distribuție în care reclamanta își desfășura activitatea, a fost preluată de societatea SC SRL C și urma să se încheie un nou contract de muncă între reclamantă și noua societate SC SRL C, societate cu care a încheiat un contract în care a stabilit expres condițiile în care se realiza transferul întreprinderii, măsurile de protecție a salariaților, condițiile în care noua societate prelua administrarea Stației de distribuție.
La încetarea contractului individual de muncă al reclamantei cu între cele două părți s-a încheiat un Acord privind încetarea contractului de muncă.
Potrivit art. 2 din Acordul nr 115/20 03 2006 încheiat între reclamantă și, s-a stabilit că " va plăti salariatului o sumă netă de 7974 RON, reprezentând 50% din pachetul salarial corespunzător vechimii în a salariatului și acordat cu respectarea prevederilor Planului Social", sumă pe care pârâta a plătit-o efectiv, așa cum rezultă din documentul contabil depus la dosar la fila 37.
Potrivit art.3 din același Acord " în situația în care, datorită manifestării exprese a voinței salariatului, noul contract individual de muncă cu Partenerul (SC SRL C ) încetează în primele 6 luni de la data încheierii, se obligă să plătească salariatului o sumă egală cu cea acordată potrivit art.2 al prezentului Acord."
De asemenea potrivit art.4 din același Acord " în cazul în care salariatul va fi concediat de către partener (SC SRL C) din motive neamputabile salariatului într-un interval de 3 ani de la data încheierii unui nou contract individual de muncă cu partenerul (SC SRL C), va acorda salariatului, la momentul concedierii, o sumă netă de 7974 lei, numai în cazul în care partenerul (SC SRL C) nu va plăti el însuși această sumă".
Din carnetul de muncă reiese că reclamanta lucrează în continuare la SC SRL.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
----------------------------------------------------------
.
In motivele de recurs susține că instanța de fond greșit a respins acțiunea cu motivarea că Planul Social a fost completat de părțile contractante prin amendamente, din care reiese că voința comună a părților a fost de modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM și nu de cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din CCM aplicabil.
Recurentul susține că Amendamentul la Planul social din 2006 nu poate face parte integrantă din Planul social pe anii 2005,2007,2008. Atât Amendamentul cât și Planul social au natura juridică a unor convenții, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții societății și cei ai sindicatului.
Mai invocă recurentul dispozițiile art. 55 lit.b din Codul muncii și art. 59 din CCM.
Examinând recursul, Curtea îl găsește nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Art. 50 alin. 1 din CCM /2005, menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale planului social însușit de părți.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale planului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în planul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că, în Amendamentul la planul social și anume la platasumei cuvenite conform art. 2 din Acord/Decizie nr. 115 din 20. 03. 2006, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în, vor primi pachete financiare cu titlu de indemnizații de concediere, iar salariul brut pe care va fi luat în calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili ca medie a tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi în anul anterior celui în care se acordă respectiva indemnizație de concediere.
Părțile au înțeles să lămurească acest aspect și prin Amendamentul la Planul social din 2006, făcând precizările corespunzătoare, în sensul că voința comună a părților la redactarea pct. 4 din Planul social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă
Potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, deplin aplicabil și în materia interpretării contractelor colective de muncă, "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante".
În condițiile în care, prin prevederile Planului social, care completează contractul colectiv de muncă, nivelul indemnizațiilor de concediere a fost majorat în favoarea salariaților sunt nefondate argumentele recurentului în sensul că ar fi încălcate dispozițiile art. 38 din Codul muncii. Plata unei indemnizații de concediere majorate la nivelul prevăzut de dispozițiile din Planul social nu poate reprezenta o diminuare a drepturilor negociate prin contractul colectiv de muncă, iar clauzele Planului social sunt în mod evident mai favorabile salariaților concediați.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.2960/08.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehn. 2 ex./
Red./ /
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Marian Lungu
