Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 66/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.66/CM
Ședința publică din 17 februarie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚÂMÂNT PREUNIVERSITAR T, cu sediul în T,-, județ T și,
2. recurenții intervenienți în nume propriu, domiciliat în T,-,. 9,. B,. 15, județ T, domiciliată în T,-,. 9,. B,. 15, județ T, domiciliată în T,-, -.11,. A,. 16, domiciliat în T,-, județ T -împotriva sentinței civile nr. 2256/03.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, cu sediul în localitatea, județul T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII -, cu sediul în localitatea -, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII DE, cu sediul în localitatea de, județ T, GRUP ȘCOLAR " " B, cu sediul în oraș B,-, județ T, ȘCOALA NR. 2 B, cu sediul în oraș B,-, județ T,ȘCOALA " C " B, cu sediul în localitatea oraș B,-, județ T, COLEGIUL "B SEGAL", cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA " ", cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA NR. 14 T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA SPECIALĂ, cu sediul în oraș,-, județ T, ȘCOALA " " T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea Iazurile, județ T, COLEGIUL AGRICOL " ", cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA NR. 12 T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, GRĂDINIȚA NR. 17 T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA " ", cu sediul în localitatea, județ T, GRUP ȘCOLAR " " T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, SEMINARUL TEOLOGIC T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, GRUP ȘCOLAR AGRICOL, cu sediul în localitatea, județ T, COLEGIUL TEHNIC " " T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, COPIILOR T, cu sediul în municipiul T,--4, județ T, GRUP ȘCOLAR " ", cu sediul în oraș,-, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, LICEUL TEORETIC " " T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, GRUP ȘCOLAR, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea l, județ T, LICEUL PEDAGOGIC T, cu sediul în municipiul T,- C, județ T, GRUP ȘCOLAR T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, LICEUL " ", cu sediul în oraș, str. a --a nr. 338, județ T, GRĂDINIȚA NR. 18, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA NR. 2 T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea Iazurile, județ T, CASA CORPULUI DIDACTIC T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, CLUBUL COPIILOR B, cu sediul în oraș B,-, județ T, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII NR. 3, cu sediul în municipiul T,-, județ T, COLEGIUL " ", cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA " " B, cu sediul în oraș B,-, județ T, CLUBUL SPORTIV ȘCOLAR T, cu sediul în municipiul T,-, județ ȘCOALA " " T, cu sediul în municipiul T, str. - nr. 20, județ T, GRĂDINIȚA NR. 3 BY T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA " " T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII B, cu sediul în localitatea B, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T și GRĂDINIȚA NR. 14 T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, având ca obiect drepturi bănești -contravaloare tichete de masă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul reclamant Sindicatul Învățâmânt Preuniversitar T prin consilier juridic, potrivit delegației de reprezentare depusă la dosar și recurentul intervenient în interes propriu - personal, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează că Tribunalul Tulceaa depus la dosar paginile lipsă din sentința civilă nr. 2256/03.10.2008.
După referatul grefierului de ședință;
Față de declarația părților prezente că în cauză nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus, curtea declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.
Reprezentantul Sindicatului Învățământ Preuniversitar T, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, reținerea cauzei spre rejudecare și în urma rejudecării, admiterea cererii inițiale de chemare în judecată. În susținere depune și concluzii scrise.
Cu privire la recursul declarat de intervenienții în nume propriu, lasă la aprecierea instanței referitor la excepția tardivității.
Având cuvântul intervenientul în nume propriu, referitor la tardivitatea recursului declarat, susține că a fost în eroare cu privire la dată și lasă la aprecierea instanței.
În ce privește recursul declarat de Sindicatului Învățământ Preuniversitar T, solicită admiterea acestuia, întrucât hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică. Prin soluția pronunțată, s-a făcut o discriminare între diferite categorii de personal încadrate în sectorul bugetar. Susține că personalului din învățământ nu li se acordă tichete de masă, în timp ce altor categorii de personal din sectorul bugetar li se acordă. De asemenea, au fost încălcate atât dispozițiile constituționale, cât și cele ale Cartei Europene Revizuire și ale Convenției din 4.11.1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, Sindicatul Învățământ preuniversitar Tac hemat în judecată pârâții Școala de Arte și Meserii, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala de Arte și Meserii -, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII de, Grup Școlar " " B, Scoala nr. 2 B, Scoala "- cel " B, Colegiul "B Segal" T, Școala "- -" T, Școala nr. 14 T, Școala Specială, Școala " " T, Scoala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII Iazurile, Colegiul Agricol " " T, Școala nr. 12 T, Grădinița nr. 17 T, Școala " ", Grupul Școlar "- " T, Seminarul Teologic T, Grupul Școlar Agricol, Colegiul Tehnic " " T, Palatul Copiilor T, Grup Școlar " ", Școala cu clasele I-VIII, Liceul Teoretic " " T, Grup Școlar, Școala de Arte și Meserii, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Liceul Pedagogic T, Grup Școlar T, Liceul " ", Grădinița nr. 18 T, Școala Nr. 2 T, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Casa Corpului Didactic T, Clubul Copiilor B, Școala de Arte și Meserii nr. 3 T, Colegiul " " T, Școala " " B, Clubul Sportiv Școlar T, Școala " -" T, Grădinița nr. 3 by T, Școala " " T, Școala de Arte și Meserii B, Școala cu clasele I-VIII, Grădinița nr. 14 T, pentru ca prin hotărârea ce se vap ronunța să se dispună obligarea acestora către membrii de sindicat reprezentați la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, pentru o perioadă de 3 ani anterior depunerii prezentei cereri și până la soluționarea definitivă a cauzei, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevedea l art.1 (1) că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheiere de contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub formă de tichete de masă suportată integral, pe costuri, de angajator.
S-a precizat că, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005 - 2006, înregistrat la. cu nr. 20.01/31.01.2005 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a 1/22.02.2005. prevede la art. 41 (2): Alte venituri sunt: - b) tichete de masă acordate conform prevederilor legale și înțelegerii părților
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la. cu nr. 2895/21/29.12.2006 și publicat în Monitorul Oficial al României prevede la art. 42 (2): Alte venituri sunt: b) tichete de masă, tichete cadou, tichete de creșă și alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale și înțelegerii părților.
S-a precizat că, deși de la intrarea în vigoare a textului mai sus citat, o serie de categorii de salariați în sectorul bugetar au beneficiat de acordarea tichetelor de masă, salariații din învățământ - personal didactic de predare și pregătire/instruire practică, didactic auxiliar și nedidactic - nu au beneficiat niciodată de aceste tichete.
Față de dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituția României - care consacră dreptul tuturor salariaților la măsuri de protecție socială (ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională etc.), este evident că, prin neacordarea tichetelor de masă salariaților din învățământ s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială a membrilor săi de sindicat, fără a exista o dovadă în sensul că s-a impus luarea unei asemenea măsuri.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, ale art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 28 din Legea sindicatelor nr.54/2003, ale art. 2 alin. (1), art.3 alin. (1) lit. a), b) și art.41 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național pe Anii 2005 - 2006 ale art.2 alin. (1), art.3 alin. (1) lit. a), b) și art.42 alin. (2) din Contractul colectiv de Muncă la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, pe dispozițiile art. 11 și art. 30 din Legea n 139/1996 privind contractul colectiv de muncă, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 1 alin. (5), art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României, ale părții V, art. E din CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ REVIZUITĂ și ale art. 14 din CONVENȚIA din 4 noiembrie 1950 pentru organizarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În data de 27august 2008 pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 14 Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare.
La data de 17 septembrie 2008, și au formulat cerere de intervenție în nume propriu solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție în nume propriu și pe fond să se dispună plata către intervenienți a sumelor de bani reprezentând contra valoarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, pentru perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii de chemare în judecată și până la soluționarea definitivă a cauzei, sume care urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 2256/03.10.2008 s-a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a se pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol "tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori".
Rezultă deci, că Legea nr. 142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare să acorde sau nu această bonificație.
Art. 40 din Legea nr. 511/204 - legea bugetului de stat pe anul 2005 prevede că: "În bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
În art. 24 din Legea nr. 379/2005 legea bugetului de stat pe anul 2006 se p revede că: În bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă".
Art. 3 din G nr. 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal, statuează că "Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de sub ordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007".
Pentru anul 2008, nr.OUG 90/2007 privind unele măsuri financiar-fiscale în domeniul asigurărilor sociale de sănătate și reglementările în domeniul cheltuielilor de personal, la art. - prevede că: "Instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2008 personalului din cadrul acestora".
Inclusiv Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005 - 2006 la ar. 41 (2) și Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 la art. 42 (2) prevăd că tichetele de masă se acordă conform prevederilor legale și înțelegerii părților.
Ori, Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, dispozițiile art. 1 din prezenta lege nu instituie o obligație pentru angajator, ci lasă la aprecierea acestuia acordarea/neacordarea tichetelor de masă în funcție de posibilitățile economico-financiare reale de care dispune.
Pentru ca tichetele de masă să poată fi acordate trebuie ca în buget să fie prevăzute sume cu această destinație.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 14/18 februarie 2008 s-a pronunțat în recursul în interesul legii formulat de către Procurorul General referitor la acordarea acestor beneficii procurorilor, judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, funcționarilor publici, precum și personalului contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, în sensul că "Dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanței și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contracte colective de muncă".
Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamantul și intervenienții.
În motivarea recursului său, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Taa rătat următoarele: Legea nr. 142/1998 prevede că salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub formă de tichete de masă; această lege nu face nici o distincție între diferitele categorii de salariați din diferite ramuri ale sectorului bugetar; de vreme ce există salariați bugetari care beneficiază de tichete de masă, în mod absolut nejustificat salariații din învățământ sunt supuși unei discriminări prin neaplicarea acestei măsuri de protecție socială; în acest mod sunt în mod evident încălcate prevederile art. 41 al.2 din Constituție cât și cele ale Cartei Sociale Europene - partea V art. E și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care interzic orice discriminare între salariații din același sector de activitate din punct de vedere al protecției sociale.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 al.1 pct. 9 Cod.pr.civ.
În recursul formulat de intervenienți s-a arătat în esență că personalul din învățământ este supus unui tratament discriminatoriu prin neacordarea tichetelor de masă.
Prin întâmpinare, intimata Școala cu clasele I-VIII nr. 14 Tas olicitat respingerea recursului, arătând că prin legile bugetului din 2005 și 2006 nu s-au alocat sume pentru acordarea tichetelor de masă iar prin OUG nr. 88/2006, OUG nr. 90/2007 și OUG nr. 226/2008 s-a stabilit că în anii 2007, 2008 și 2009 nu se acordă tichete de masă. S-a mai arătat că nici în contractele colective de muncă nu se stabilește un astfel de drept în favoarea reclamanților. S-a susținut de asemenea că nu se poate reține existența unui tratament discriminatoriu, invocându-se în acest sens jurisprudența Curții Constituționale.
Analizând sentința recurată prin prisma susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la recursul formulat de Sindicatul Învățământ Preuniversitar T:
Potrivit art. 1(1) din Lege nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Așadar, legea nu instituie o obligație a angajatorului de a acorda această alocație de hrană.
Atunci când legiuitorul a intenționat să instituie o obligație în acest sens a angajatorului a enunțat-o în mod expres. De exemplu, HG nr. 185/1994 privind acordarea alocației de hrană zilnice pentru personalul navigant și auxiliar îmbarcat pe nave stabilește în art. 1 că personalului navigant și auxiliar îmbarcat pe navele aparținând instituțiilor publice și regiilor autonome beneficiază de alocație de hrană.
Pe de altă parte, art. 42 al.(3) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2006-2007 (publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 6 din 17.04.2006) prevede că "tichetele de masă sunt acordate conform prevederilor legale și înțelegerii părților".
Așadar, pentru perioada relevantă, nici legea și nici contractul colectiv de muncă aplicabil nu impuneau obligația angajatorului de a acorda alocația zilnică de hrană.
Având a se pronunța asupra unui recurs în interesul legii privind acordarea alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici personalului contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XIV din 18 februarie 2008 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 853 din -) a stabilit că acestea nu se pot acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor a stabilit că aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Deși este vorba de o altă categorie de personal, iar recursul în interesul legii nu a vizat acordarea tichetelor de masă personalului din sistemul de învățământ, această decizie enunță un principiu care își găsesc aplicabilitatea și în cauza de față respectiv acela că salariații nu un drept, ci o vocație de a primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, iar acest drept se poate realiza doar în condițiile în care acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă iar în cazul instituțiilor finanțate din fonduri bugetare sunt prevăzute în buget sume cu această destinație.
Așadar, în privința recurenților nu există un temei legal sau contractual pentru acordarea acestor tichete de masă iar în lipsa acestuia tichetele de masă nu se pot acorda, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Pe de altă parte, alineatul (2) al articolului 1 din Legea nr. 142/1998 stabilește că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Or, așa cum s-a arătat în întâmpinarea depusă în cauză de intimata Școala cu clasele I-VIII nr. 14 T, în art. 40 din Legea nr. 511/2004 - Legea bugetului de stat pe anul 2005 s-a stabilit că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație. Aceeași prevedere se regăsește în art. 24 din Legea nr. 379/2005 - Legea bugetului de stat pe anul 2006. Apoi, în art. III din OUG nr. 88/2006 s-a stabilit că instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea privind finanțele publice locale nr. 273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007. Aceeași prevedere este cuprinsă în art.- din OUG nr. 90/2007 și în art. 8 din OUG nr.226/2008.
Din această perspectivă nici susținerile privind tratamentul discriminatoriu la care ar fi supus personalul din sistemul de învățământ nu se susțin.
Astfel, cu caracter general, trebuie reținute dispozițiile constituționale cuprinse în art. 20 și 53 din Constituția României.
Potrivit art.6(3) din Codul Muncii, pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare bazată pe criteriul de sex cu privire la toate elementele și condițiile de remunerare.
Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, statuează în art.1 al.2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitatea în garantarea și exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală. Astfel art.1(2) lit. e din OG nr. 137/2000, stabilește că principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturi enumerate de acest text, între care și drepturile economice, sociale și culturale, în special:
(i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;
(ii) dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate;
(iii) dreptul la locuință;
(iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială și la servicii sociale;
(v) dreptul la educație și la pregătire profesională;
(vi) dreptul de a lua parte, în condiții de egalitate, la activități culturale și sportive.
În conformitate cu art. 2 alin. (1) și (3) din OG nr. 137/2000, potrivit acestei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Sunt discriminatorii, potrivit acestei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru ca o faptă să fie calificată drept discriminatorie trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiții:
Mai întâi, trebuie să genereze un tratament diferențiat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, în cazul de față fiind vorba de o excludere a unei părți a personalului auxiliar de la acordarea unor drepturi bănești.
Apoi, trebuie să existe un criteriu de discriminare - în cazul de față este vorba de categoria profesională.
Tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege - în cauză efectul constă în obținerea unei indemnizații de serviciu mai mică.
Tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere ale scopului să nu fie adecvate și necesare.
Toate aceste criterii trebuie aplicate în referire la situația reclamanților raportat la situația altor persoane aflate în situații analoage și comparabile.
Un tratament diferențiat devine discriminatoriu prin prisma condițiilor enunțate anterior numai dacă determină distincții între persoane aflate în situații analoage și comparabile, astfel încât unele dintre acestea sunt tratate diferit din cauza apartenenței la o categorie care constituie și motivul tratamentului diferențiat.
În aceste condiții, regăsirea reclamanților în situații analoage și comparabile cu alte persoane care beneficiază de un tratament diferit, favorabil, devine o situație premisă a oricărui act de discriminare.
În consecință, dacă reclamanții nu se regăsesc în situații analoage și comparabile cu alte persoane care beneficiază de un tratament diferit, favorabil, nu se poate pune problema unei discriminări, condițiile enunțate anterior nemaigăsindu-și aplicabilitatea.
Trebuie avut în vedere că aceasta este o chestiune de fapt, în sensul că trebuie determinat de la caz la caz, în concret, dacă persoana care reclamă o discriminare se regăsește într-o situație analogă și comparabilă cu alte persoane la care se raportează și care beneficiază de un tratament diferențiat, favorabil.
Ca urmare, simpla includere recurenților în categoria personalului bugetar nu constituie un element care în sine să determine constatarea că toate sub categoriile de personal bugetar se regăsesc în aceeași situație sau în situații analoage și comparabile, fiind necesar a se verifica dacă activitatea desfășurată este una comparabilă.
Din această perspectivă este relevantă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în legătură cu art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, Curtea a stabilit că diferența de tratament devine discriminatorie în sensul acestui articol din Convenție, când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. În acest sens s-a decis că pentru ca o încălcare a art. 14 din Convenție să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Curtea a apreciat în jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (hotărîrea din 18.02.1991 în cauza Fredin contra Suediei, din 23.06.1993 în cauza Hoffman contra Austriei, din 28.09.1995 în cauza Spadea și Scalambrino contra Italiei, din 22.10.1996 în cauza Stubbings și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord). În Hotărârea din 06.04.2000, în cazul Thlimmenos contra Greciei, Curtea a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite.
Cu alte cuvinte, tratarea egală a unor persoane aflate în situații diferite poate constitui un tratament discriminatoriu pentru acele persoane care, urmare a situației deosebite în care se află, ar avea dreptul la un tratament diferit, favorabil.
În cauză, nu se indică în concret în raport cu ce categorie de personal ar exista un tratament discriminatoriu. În cererea de recurs se face referire generică la existența unor salariați bugetari care beneficiază de tichete de masă fără a se indica ce funcții ocupă aceștia și în cadrul căror unități bugetare, în contextul în care, prin diferite acte normative, astfel cum s-a arătat, instituțiile publice nu au acordat tichete de masă începând cu anul 2005.
Ca urmare nu se poate stabili dacă există alte persoane aflate în situații similare și comparabile care s-ar bucura de un tratament favorabil în sensul că ar beneficia de tichete de masă.
Pe de altă parte, nu se poate considera că toate categoriile de personal remunerat din fonduri provenind de la bugetul de stat se află în aceeași situație sau în situații comparabile și similare. Fiecare instituție publică are un buget propriu, este finanțată din surse diferite, inclusiv venituri proprii, are un cuantum diferit al veniturilor proprii, iar personalul care funcționează în cadrul acestora desfășoară activități diferite, în condiții diferite. În cazul învățământului preuniversitar, așa cum rezultă din prevederile art. 7 (3) și art. 19(2) din Legea nr. 84/1995 republicată, Legea învățământului, acesta este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale. Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat și în bugetele locale.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că, așa cum s-a arătat, fiecare angajator poate opta pentru acordarea sau nu a tichetelor de masă, având în vedere inclusiv fondurile de care dispune în bugetul propriu și destinația lor. Desigur, acesta nu poate abuza de acest drept de opțiune al său, în sensul că nu poate acorda tichetele de masă în mod discreționar unora dintre angajații din aceeași unitate iar altora nu, în lipsa unor criterii obiective și nediscriminatorii.
Recurenții nu au invocat și nu au probat însă că ar exista o astfel de situație la nivelul vreuneia din unitățile de învățământ chemate în judecată sau la nivelul Inspectoratului Județean Școlar Dimpotrivă, rezultă că tichetele de masă nu se acordă nici unui cadru didactic în Județul
Nu se poate reține nici încălcarea art. 41 al. 2 din Constituția României. Acest text constituțional prevede că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.
Acordarea unei alocații de hrană sub forma tichetelor de masă, în plus față de drepturile salariale cuvenite pentru activitatea desfășurată, nu constituie însă o măsură de protecție socială. Astfel, măsurile de protecție socială prevăzute de textul constituțional invocat și de prevederile Cartei Sociale Europene sunt măsuri menite să instituie un nivel minim de protecție și realizare a drepturilor salariaților, în timp ce alocația de hrană prevăzută de Legea nr. 142/1998 reprezintă un beneficiu suplimentar al salariatului, pe care angajatorul îl poate acorda pe baza negocierilor prealabile cu salariații sau organizațiile sindicale. Desigur, așa cum s-a arătat deja, angajatorul nu poate în principiu să acorde acest beneficiu în mod cu totul discreționar și raportat la criterii discriminatorii, dar o analiză în acest sens nu se poate face decât în concret potrivit principiilor enunțate anterior, iar în cazul de față nu s-au enunțat elemente de natură a conduce la concluzia că salariații reprezentați în cauză de Sindicatul Învățământ preuniversitar T ar fi fost în situația de a fi discriminați prin neacordarea tichetelor de masă.
De altfel, Curtea Constituțională a analizat prevederile art. 1(2) din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă care a fost criticat în sensul că ar fi contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) referitoare la protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat că reglementarea condiționării, prin textul legal criticat, a acordării tichetelor de masă de prevederea sumelor corespunzătoare în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori se înscrie în contextul reglementării art. 1 din Legea nr. 142/1998, care la alin. (1) prevede că salariații pot primi o alocație individuală de hrană. S-a arătat astfel că rezultă că art. 1 din Legea nr. 142/1998 instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor și ca urmare este neîntemeiată critica de neconstituționalitate prin invocarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție mai ales că prevederile constituționale vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor.
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că nu sunt încălcate nici prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție referitoare la protecția socială a muncii, deoarece acordarea tichetelor de masă nu constituie o măsură de protecție socială în sensul celor prevăzute de textul constituțional.
Cât privește dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, invocate de autorii excepției, Curtea Constituțională a constatat că acestea se referă la exercitarea unor drepturi și libertăți recunoscute de Convenție, astfel cum prevede chiar textul, și nicidecum la situații de felul celor ce fac obiectul criticii de neconstituționalitate.
Referitor la critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile art. 53 din Constituție, Curtea Constituțională a observat că acestea nu sunt relevante în cauză, deoarece prevederile legale criticate nu privesc restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, ci instituie doar posibilitatea luării de către angajatori, în anumite limite, a unor măsuri specifice.
În consecință recursul este nefondat și va fi respins în temeiul art. 312(1) Cod.pr.civ.
2. Cu privire la recursul formulat de intervenienții, și:
Potrivit art.137 Cod.proc.civ. Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art.290 din Codul Muncii, procedura de soluționare a conflictelor de muncă se reglementează prin lege specială. Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, în această materie, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond. Aceste prevederi au un caracter special și sunt derogatorii de la prevederile art. 301 Cod.proc.civ..
Se constată că sentința recurată a fost comunicată recurenților la data de 14.11.2008 așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la filele 302, 307, 308 și 320 din dosarul de fond, prin afișare la domiciliul acestora întrucât nici o persoană nu a fost găsită, în conformitate cu art. 921Cod.pr.civ.
Cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Tulcea la 04.12.2008 (data rezoluției de primire).
Raportând data depunerii cererii de recurs la Tribunalul Tulcea - 04.12.2008 - la data comunicării sentinței recurate - 14.11.2008, se constată că termenul de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 și calculat conform art.101 și următoarele Cod.proc.civ., a fost depășit.
Recurenții nu au probat nici o împrejurare mai presus de voința lor în sensul art.103(1) Cod.proc.civ. așa încât potrivit aceluiași articol intervine sancțiunea decăderii.
Ca urmare recursul formulat de aceștia va fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv recursul formulat de intervenienții în nume propriu, domiciliat în T,-,. 9,. B,. 15, județ T, domiciliată în T,-,. 9,. B,. 15, județ T, domiciliată în T,-, -.11,. A,. 16, domiciliat în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr. 2256/03.10.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, cu sediul în localitatea, județul T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII -, cu sediul în localitatea -, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII DE, cu sediul în localitatea de, județ T, GRUP ȘCOLAR " " B, cu sediul în oraș B,-, județ T, ȘCOALA NR. 2 B, cu sediul în oraș B,-, județ T,ȘCOALA " C " B, cu sediul în localitatea oraș B,-, județ T, COLEGIUL "B SEGAL", cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA " ", cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA NR. 14 T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA SPECIALĂ, cu sediul în oraș,-, județ T, ȘCOALA " " T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea Iazurile, județ T, COLEGIUL AGRICOL " ", cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA NR. 12 T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, GRĂDINIȚA NR. 17 T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA " ", cu sediul în localitatea, județ T, GRUP ȘCOLAR " " T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, SEMINARUL TEOLOGIC T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, GRUP ȘCOLAR AGRICOL, cu sediul în localitatea, județ T, COLEGIUL TEHNIC " " T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, COPIILOR T, cu sediul în municipiul T,--4, județ T, GRUP ȘCOLAR " ", cu sediul în oraș,-, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, LICEUL TEORETIC " " T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, GRUP ȘCOLAR, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea l, județ T, LICEUL PEDAGOGIC T, cu sediul în municipiul T,- C, județ T, GRUP ȘCOLAR T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, LICEUL " ", cu sediul în oraș, str. a --a nr. 338, județ T, GRĂDINIȚA NR. 18, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA NR. 2 T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea Iazurile, județ T, CASA CORPULUI DIDACTIC T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, CLUBUL COPIILOR B, cu sediul în oraș B,-, județ T, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII NR. 3, cu sediul în municipiul T,-, județ T, COLEGIUL " ", cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA " " B, cu sediul în oraș B,-, județ T, CLUBUL SPORTIV ȘCOLAR T, cu sediul în municipiul T,-, județ ȘCOALA " " T, cu sediul în municipiul T, str. - nr. 20, județ T, GRĂDINIȚA NR. 3 BY T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA " " T, cu sediul în municipiul T,-, județ T, ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII B, cu sediul în localitatea B, județ T, ȘCOALA CU CLASE I-VIII, cu sediul în localitatea, județ T și GRĂDINIȚA NR. 14 T, cu sediul în municipiul T,-, județ T și recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚÂMÂNT PREUNIVERSITAR T, cu sediul în T,-, județ
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR, cu sediul în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr. 2256/03.10.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17.02.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Tehnored.Jud.- /13.03.2009
RD/16.03.2009/2ex.
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
