Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6738/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4165/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6738R
Ședința publică de la 20 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - SA - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.485 din data de 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin avocat R cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat solicită, admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii,cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă civile nr.485 din data de 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost dmisă, în parte, acțiunea,
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 927 lei reprezentând primă de C pe anul 2005 actualizată cu indicele de inflație la data de 13.08.2008 și,
S-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului în ce privește plata primelor de Paști pe anul 2005 și pe cale de consecință a fost respinsă cererea cu privire la aceasta, respinge ca nefondată cererea privind plata primei de Paște și de C pe anul 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantul a fost salariatul pârâtei - "" SA B, în perioada 01.07.1996 - 16.01.2006, la, în funcție de șofer.
Prin acțiune acesta a solicitat obligarea pârâtei la plata primelor de Paște 2005-2006 și C 2005-2006, invocând ca temei de drept, dispozițiile art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006 și art. 166 din Codul Muncii.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul Colectiv de muncă pe anul 2004, dispoziție menționata și în contractele pe anii 2005-2007, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariate, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii creanței, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
La al.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că "Pentru anul 2003 suplimentările de la al. (1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Acest alineat a fost modificat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2007, având următoarea formular: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Din interpretarea prevederilor contractuale menționate mai sus, conform art. 977 și următoarele Cod civil, art. 1 și 31 din Legea nr. 130/1999, rezultă că suplimentările salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al angajaților pentru anul 2003, dispoziția înscrisă la al.2 al art. 168 în ambele formulări se referă doar la anul 2003.
În același timp, în cazul în care părțile semnatare ale contractului nu ar fi intenționat să convină acordarea suplimentărilor salariale și ulterior anului 2003, nu l-ar mai fi prevăzut în art. 168 al.1 din contract.
Susținerea pârâtei, în sensul că respectivele suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază ale reclamantului (și a celorlalți salariați ) începând cu anul 2003 și achitate integral nu este probată prin state de plată, expertiză sau orice alt înscris care să demonstreze executarea obligației asumate în contracte, conform art. 243 din Codul Muncii și art. 162 al. 1 din contractul colectiv de muncă.
De asemenea, adresele Comisiei Paritare aflate la dosar și invocate de pârâtă în apărare, conform căreia s-a convenit ca primele să fie incluse în salariul de bază al salariaților începând cu anul 2003, nu fac dovada executării obligației.
Prin urmare, constatând că pârâta nu a dovedit în temeiul art. 287 Codul Muncii că a respectat prevederile art. 168 al. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006, prin achitarea către reclamant a unor suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pe anii 2005-2006 instanța, în temeiul art. 161 și următoarele din Codul Muncii, art. 243 Codul Muncii, art- 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, urmează să admită acțiunea în parte.
Cât privește cuantumul sumelor datorate, având în vedere că prevederile art. 168 al. 1 din Contract se referă la o suplimentare salarială în cuantum de câte un salariu de bază mediu la nivel de iar din adresele comunicate de pârâtă rezultă care a fost salariul de bază mediu pentru perioada în discuție, urmează să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 927 lei reprezentând prima de C pe anul 2005, actualizată cu rata inflației la data introducerii acțiunii, respectiv 13.08.2008, conform art. 161 al.4 Codul Muncii și în raport de petitul acțiunii (reclamantul a solicitat daune materiale într-o sumă determinată și calculată până la introducerea acțiunii).
În temeiul art. 283 lit.c din Codul Muncii, a fost respinsă pretenția pentru perioada Paște 2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune, fiind solicitat peste termenul de 3 ani de la data nașterii acestuia, respectiv producerea evenimentului care a generat obligația de plată.
În temeiul art.1169 cod civil și art.287 Codul Munciia fost respinsă pretenția constând în plata primei de C pentru anul 2006 întrucât din contractul de muncă al reclamantului rezultă că acestuia i-au încetat raporturile de muncă cu pârâta la 16.01.2006 și prin urmare, nemaifiind salariatul pârâtei la data sărbătorii Cului 2006 nup oate beneficia de drepturile rezultate din această calitate.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta - SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Examinând sentința prin prisma întregului material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul Muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De subliniat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin urmare, acțiunea dedusă judecății greșit a fost admisă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paște și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de recurenta - SA, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, cererea privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 927 lei, reprezentând primă de C pe anul 2005, actualizată cu indicele de inflație, și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimata - SA - membru Grup, împotriva sentinței civile nr.485 din data de 09.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 927 lei, reprezentând primă de C pe anul 2005, actualizată cu indicele de inflație, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
08.12.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
