Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6761/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6761
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
- - - Judecător
-- - -- Judecător
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr. 2536/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA prin consilier juridic, a lipsit intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă SC SA, solicită admiterea recursului, conform motivelor de recurs.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința 2536/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocată de intimata Complexul Energetic.
S-a dispus admis acțiunea formulată de petentul cu domiciliul în comuna, județul G, în contradictoriu cu intimatul Complexul Energetic
S-a dispus obligarea intimatei la plata către petent a contravalorii primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art.123 din la nivel de ramură, pentru anii 2005, sume ce va fi actualizată la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cu privire la excepția prescripției parțiale, invocată de intimată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 124 din la nivelul ramurii pentru anul 2005, care prevede că indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătesc de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu, sens în care, se apreciază că raportat la această prevedere se dă posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu de odihnă, cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, situație față de care se va respinge excepția invocată.
Cât privește fondul cauzei, instanța a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 238 din Codul Muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin. 2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiate cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prevăzute de art.186 alin.1 și art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art.236 din Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul Muncii privind salarizarea, respectiv art.154, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că intimata face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând, intimata, pentru anii 2005, 2006, încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate, precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legii nr.193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2007, conform art.142 alin.4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art.123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996.
Având în vedere că drepturile bănești solicitate de petent sunt drepturi câștigate prin încheiat la nivel de ramură, orice convenție a părților negociată cu încălcarea respectivelor prevederi este nulă, sens în care se va admite acțiunea și va fi obligată intimata la plata către petent a contravalorii primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din la nivel de ramură pe anii 2005, 2006, pentru perioada 2005, sume actualizate la data plății.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta invocând excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la plata primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru perioada 2005.
S-a invocat de asemenea excepția autorității de lucru judecat, deoarece prin sentința 1662/12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost obligată recurenta-pârâtă să plătească Uniunii Sindicale Mine- Energie pentru membrii săi, prima de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru anii 2005-2007, reclamantul făcând parte din tabelul anexă.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Curtea găsește întemeiată prima critică privind excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la plata primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru perioada 2005.
Față de data formulării acțiunii, anul 2009 pentru pretinsele drepturi din anul 2005 acțiunea reclamanților este prescrisă.
Astfel, potrivit dispoz. art.1 din decr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având ca obiect patrimoniul se stinge prin prescripție dacă nu fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3, termenul prescripției este de trei ani.
De asemenea, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, potrivit dispoz. art.7 din Decr. 167/1958.
Cum dreptul petentului s-a născut începând cu anul 2005, iar solicitarea s-a făcut în anul 2009, se constată că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
Cea de-a doua critică privind excepția autorității de lucru judecat nu poate fi primită, deoarece verificând dosarul - în care s-a pronunțat sentința nr. 1662/12 martie 2009 se constată că, acest dosar se află în faza de recurs, nefiind pronunțată o hotărâre irevocabilă.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat dedusă intr-un procxes din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, potrivit art.1201 Civil, trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text.
Este însă necesar ca prima hotărâre să fie rezolvat în fond procesul între părți și hotărârea să fie irevocabilă.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.301 al.2 pr.civilă se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul că se va respinge acțiunea ca prescrisă pentru anul 2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr. 2536/13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiune ca prescrisă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Marin Covei - - | JUDECĂTOR 3: Sorina Lucia - - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.3
.04 2009
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Marin Covei, Sorina Lucia
