Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/CM
Ședința publică din data de 6 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 925/13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în C,-, județul C, domiciliat în C,-, - 62,. A,. 13, județul C și, domiciliat în M,-, - 5,. B,. 24, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, în baza delegației de substituire din 2.12.2008, depusă la dosar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar concluzii scrise și având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii. Solicită admiterea excepției prematurității formulării cererii de chemare în judecată, care a fost invocată și la prima instanță, fiind respinsă ca nefondată. Solicită admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune. Pe fond solicită respingerea cererii, motivat de faptul că reclamanții și-au primit drepturile salariale solicitate, situație în care pretențiile acestora sunt nefondate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanții, și au chemat în judecată pârâta "" B, solicitând obligarea pârâtei la plata câtre fiecare reclamant, de la 20.06.2005 până la data încetării raporturilor de muncă, a suplimentelor salariale de Paști și C, calculate la salariul mediu pe, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt salariați ai societății pârâte și, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Astfel, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea, la art. 168 alin. 1, că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu le-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști aferente perioadei 2005-2008.
Pentru neacordarea la termen a acestor drepturi salariale, reclamanții consideră că se impune o corecție a sumelor neacordate, cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 166 Codul muncii, art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin întâmpinare, "" a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, pârâtă a solicitat să se constate că, în speță, este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai sindicatelor au convenit ca, pentru toți salariații, drepturile salariale suplimentare de C și de Paști, menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și alin. 2 al acestui articol.
Includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară și limitată la nivelul anului 2003, ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
De altfel, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat și procedura prevăzută de contractul colectiv de muncă și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare.
Prin Decizia nr. 3793 din 18 iunie 2007, s-a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31 august 2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al " și prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare.
Pârâta a mai arătat că promovarea acțiuniieste prematură, întrucât, chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Mai mult decât atât, sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
De asemenea, a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune arătând că drepturile ce fac obiectul cererii sunt supuse termenului de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 925/13.08.2008 Tribunalul Constanțaa respins, ca neîntemeiată, excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâta ""
A fost obligată societatea pârâtă la plata către reclamanții și a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anul 2006 și celor de C pentru anul 2005 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective, corespunzător perioadei lucrate.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta "" B, prin care se solicită obligarea societății pârâte la plata drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anul precum și celor de C pentru anul 2005.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune s-a apreciat că aceasta este nefondată deoarece, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 283 lit. "e" Codul muncii care se referă la neexecutarea unor clauze din CCM ci, dispozițiile art. 283 litera "c" din același cod.
Apărările pârâtei referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocate de pârâtă, au fost respinse de instanța de fond cu motivarea că, angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Actul adițional la contractul colectiv de muncă al A nr. 8080 din 23 mai 2000, înregistrat la. B sub nr. 2643 din 11 mai 2005 conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18 iunie 2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor, prevăzute de art. 168 alin. 1, s-a apreciat ca acesta se raportează la salariul de bază mediu pe, iar nu la salariul brut pe unitate, în baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Cu aceasta motivare a fost admisă în parte acțiunea, în sensul că societatea pârâtă a fost obligată la plata către fiecare reclamant a drepturilor reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C pentru perioada lucrată, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății.
S-a apreciat că și cererea privind acordarea de daune este întemeiată și că reclamanții sunt îndreptățiți la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
În privința reclamantului, instanța a apreciat că pretențiile acestuia sunt nejustificate deoarece contractul său de muncă a încetat la 25.11.2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, "" invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6-9 Cod procedură civilă:
- Recurenta apreciază că excepția prematurității formulării cererii a fost în mod nelegal soluționată deoarece singura în măsură să aprecieze asupra momentului nașterii dreptului la acțiune este instanța.
- În mod greșit a fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune întrucât sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. "e" Codul muncii, potrivit cu care cererile în vedere soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
- Pe fondul cauzei, recurenta apreciază că nu datorează sumele pretinse de reclamant deoarece au fost incluse în salariul de baza și au fost încasate.
În acest sens, recurenta consideră că a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că în urma negocierii contractului colectiv de muncă s-a decis încă din anul 2003 să fie incluse in salariul de bază suplimentele pentru Paști și
Faptul că dispozițiile art. 168 pot fi interpretate, nu înseamnă că salariații nu și-au primit drepturile.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În subsidiar, recurenta solicită să se rețină faptul că sumele solicitate de reclamanți sunt sume brute urmând ca aceștia să primească la executarea hotărârii sumele nete care li se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este fondat numai sub aspectul cererii subsidiare.
- Cu privire la prima critică:
xcepția prematurității formulării cererii fost în mod corect soluționată, instanța de fond apreciind că lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu dreptul reclamanților de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamanții erau in drept să solicite plata sumelor de bani datorare de pârâtă, pe o perioadă atât de îndelungată, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din CCM cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
Mai mult decât atât, recurenta nu a făcut dovada existenței unei proceduri prealabile, obligatorie pentru reclamant, astfel că dreptul acestuia de a formula acțiunea, nu poate fi restricționat.
- Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, în mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. "e" Codul muncii.
Astfel, reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004-2007, reclamantul era în termen să solicite plata.
- Recursul este nefondat și în ce privește fondul cauzei.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel, care arată:
"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe ".
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților".
Articolul 30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că art. 168 din contractul colectiv de muncă a fost respectat pentru că în urma negocierii părțile semnatare au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
În sprijinul afirmațiilor sale a depus contractul colectiv de muncă pe anul 2003 unde apare, la art. 168 alin. 2, mențiunea că pentru anul 2003, suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2005-2006 iar instanța nu poate reține apărările recurentei în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, fost valabilă și în perioada următoare, deoarece mențiunea apare doar pentru 2003.
Ori, așa cum rezultă din dispozițiile art. 25 alin 1 și 3 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării.
Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, convenită de părți, conform art. 31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003 dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate și materialul probator administrat, Curtea constată ca soluția instanței de fond este legală și temeinică, atât în ce privește excepțiile cât și fondul cauzei astfel că, vor fi respinse ca nefondate criticile care vizează aceste aspecte.
Însă, recursul este întemeiat în ce privește cererea subsidiară formulată de recurentă, deoarece societatea recurentă nu poate pune în executare sentința fără să rețină și să vireze la bugetul statului impozitul și contribuțiile datorate bugetului asigurărilor sociale.
Prin urmare, sumele datorate reclamanților, conform dispozițiilor sentinței, sunt sume brute astfel că, vor fi achitate efectiv reclamanților doar acele sume rezultate în urma scăderii acestor contribuții la buget.
În temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a fi admis recursul iar sentința va fi reformată conform considerentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 925/13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în C,-, județul C, domiciliat în C,-, - 62,. A,. 13, județul C și, domiciliat în M,-, - 5,. B,. 24, județul
Modifică în parte sentința în sensul că sumele datorate de pârâtă sunt sume brute din care urmează a se reține impozitul și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
4 ex./ 22.01.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
