Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 7007/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4784/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7007R
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Adela
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenții: CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 4 și PRIMARUL SECTORULUI 4 - INSTITUȚIA PRIMARULUI împotriva sentinței civile nr.3438 din data de 24.04.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: - și ȘCOALA CU I - VIII NR. 129 " ", având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata personal, legitimată în fața instanței, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 20.11.2009 de către intimata, întâmpinare, în dublu exemplar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Intimata solicită respingerea recursului formulat de recurenții: CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 4 și PRIMARUL SECTORULUI 4 - INSTITUȚIA PRIMARULUI, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3438/24.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulata de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Scoală cu clasele I-VIII nr. 129, Consiliul Local Sector 4 și Primarul sectorului 4; a obligat pârâții la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei ce se acordă la 30,35 și peste 40 de ani de activitate didactică pentru perioada 09.02.2006-01.09.2007, sume ce se vor actualiza cu rata de inflație la data plății efective.
În conformitate cu dispozițiile art. 137C.pr. civ instanța de fond a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local Sector 4 și Instituția Primarului Sector 4 la termenul de judecată din data de 24.04.2009, respingând apărările acestor pârâți.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut că reclamanta are calitatea de profesor în cadrul pârâtei Școală cu clasele I-VIII nr. 129 din
Potrivit art. 50 alin 1 din Legea nr. 128/1997, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ".
Fiecare tranșă suplimentară constă în acordarea unei majorări a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, cf. alin 2 al art. 50. Din adeverințele eliberate de pârâtele - unități de învățământ și depuse la dosarul cauzei, reiese că reclamanții au o vechime în învățământ de peste 30 de ani.
Instanța constată ca reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de tranșa suplimentară de vechime conform textului mai sus citat. Cu toate acestea, angajatorul nu a făcut aplicarea dispozițiilor legale, reclamanta fiind privată de un drept recunoscut de lege.
Deși sarcina probei în litigiile de dreptul muncii incumbă angajatorului, în temeiul art. 287 Codul muncii, pârâții nu s-au conformat acestei dispoziții legale imperative și nu au depus înscrisuri din care să rezulte dacă reclamantei i s-a acordat tranșa suplimentară de vechime.
Or, prin neefectuarea acestei probe, putem considera că pârâții au recunoscut pretențiile reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții la plata către reclamanta a drepturilor bănești reprezentând creșterea coeficientului de ierarhizare cu 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei de vechime anterioară, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani, pentru perioada 9.02.2006-1.09.2007, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la scadență și la plata efectivă.
la timp a acestor drepturi bănești a produs reclamantei un prejudiciu rezultat din diminuarea valorii reale a sumelor ce ar urma să fie achitate reclamantei, astfel încât apare ca întemeiată cererea acesteia de actualizare cu indicele de inflație.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs comun motivat recurenții-pârâți Consiliul Local al Sectorului 4 B și Instituția Primarului Sectorului 4
Prin recursul comun motivat, recurenții-pârâți Consiliul Local al Sectorului 4 B și Instituția Primarului Sectorului 4 B, critică sentința civilă recurată pentru motivele prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În preambulul cererii, recurenții au reluat în parte din considerentele sentinței atacate cu prezentul recurs, redând un istoric al cauzei, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșita a legii, deoarece nu au fost coroborate corect elementele probatorii aflate la dosarul cauzei.
În primul rând invocă excepția lipsei calității procesuale pasive deoarece nu Consiliul Local al Sectorului 4 B și Instituția Primarului Sectorului 4 B sunt cei care trebuie să asigure pretențiile reclamantei. Recurenții precizează că fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic precum și a personalului administrativ din cadrul unităților și instituțiilor de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale.
În conformitate cu dispozițiilor Legii nr.215/2001, republicată, consiliul local are ca atribuție numai aprobarea bugetului local, nefiind ordonator de credite și nici unitate angajatoare, neavând calitatea de a plăti drepturile salariale datorate cadrelor didactice în baza Legii nr. 128/1997.
Potrivit legii administrației publice locale, primarul este ordonator principal de credite, iar unitățile de învățământ sunt ordonatori terțiari de credite și prin urmare plata salariilor se repartizează prin alocarea de credite bugetare din bugetul local al sectorului 4, în baza solicitării fundamentate a contabilului unității de învățământ care, în fapt, calculează drepturile bănești cuvenite pentru persoanele din cadrul unității de învățământ preuniversitar, ca unitate angajatoare.
Astfel, obligația de plată a drepturilor salariale revine unității angajatoare, iar în cazul de față, Consiliul Local al Sectorului 4 și Primarul Sectorului 4 nu au calitatea de angajatori.
Este adevărat faptul că potrivit Legii nr.215/2001, republicată, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului, însă acest aspect nu poate duce la obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale neacordate.
De asemenea, potrivit prevederilor art.142 din Legea 84/1995, inspectoratele școlare sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Ministerului Educației și Cercetării, iar una din atribuțiile acestora este de a asigura aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, atribuție ce nu incumbă Consiliului Local al Sectorului 4 sau Primarului Sectorului 4.
Față de motivele invocate recurenții solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii față de Consiliul Local al Sectorului 4 și față de Primarul Sectorului 4 ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În drept, recurenții își întemeiază recursul pe dispozițiile art.304 Cod procedură civilă și Legea nr.215/2001, republicată.
La data de 20.10.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare intimata răspunzând criticilor din cererile de recurs și aducând argumente în combaterea motivelor de recurs invocate de recurenți.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o sentință corectă și legală.
Critica referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Local al Sectorului 4 B și a Instituției Primarului Sectorului 4 B nu poate fi reținută, întrucât între părți există raporturi juridice derivate din lege (art. 167 alin. 1-3 din Legea nr. 84/1995), în baza cărora plata drepturilor salariale ale persoanelor din unitățile școlare se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale, din această perspectivă fiind irelevantă inexistența raporturilor juridice de muncă cu reclamanta.
În același sens, art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001 dispune că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv cheltuieli de personal incluse în finanțarea de bază se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În alin. 5 al aceluiași articol se stipulează că în termen de 60 de zile de la publicarea actului normativ, guvernul va aproba norme metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, norme aprobate prin HG nr. 538/2001.
Într-adevăr, Consiliul Local nu are atribuția de a calcula salariile personalului didactic din unitățile de învățământ însă, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30,35 și peste 40 de ani de învățământ - pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii prezentei acțiuni de chemare în judecată, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății. În aceste condiții, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciem că și Consiliul Local are calitatea procesuală pasivă în cauză.
Pentru considerentele menționate mai sus și având în vedere obiectul cererii introductive la instanță, se apreciază că sentința trebuie să fie opozabilă și Consiliului Local, acesta având calitatea procesuală pasivă în cauză datorită atribuțiilor sale clare reglementate de legiuitor în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Actul normativ menționat mai sus reiterează ideea potrivit căreia cheltuielile învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, precum și obligația autorităților administrației publice locale și județene, înțelegând prin aceasta consiliile locale și primarii aleși, de a dispune măsurile necesare pentru ca finanțarea acestor cheltuieli să se efectueze potrivit prevederilor OUG nr. 32/2001, legilor anuale ale bugetului de stat și principiilor înscrise în Legea nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate in învățământ".
În conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) lit. e) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului propriu și, deci, repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ de la nivelul sectorului.
Într-adevăr recurenții nu au prerogative legale de a calcula sau recalcula drepturile salariale ale personalului didactic din învățământ și nici nu au obligația de plată a drepturilor bănești. În schimb, Consiliul Local are ca atribuție finanțarea unităților de învățământ de pe raza Sectorului 4 B, ori plata drepturilor salariale pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unității, astfel cum rezultă și din prevederile legale invocate.
Instanța de fond a obligat Consiliul Local al Sectorului 4 B la plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de finanțator al unităților de învățământ.
Mai concret, plata drepturilor legale școlilor nu se poate realiza decât prin intermediul recurenților.
Pârâții în cauză urmează a răspunde față de reclamantă, în calitatea lor de partener contractual în contractul de muncă al membrilor de sindicat, potrivit dispozițiilor art. 58 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - învățământ; angajator, care stabilește în concret drepturile salariale cuvenite fiecărui cadru didactic și întocmește statele de plată, precum și în calitatea de finanțator a acestor drepturi, deoarece potrivit OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 38 alin.2 lit. d din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, care reglementează atribuția consiliului local de a aproba bugetul local și de a repartiza fondurile pe unități de învățământ preuniversitar, iar potrivit art. 68 alin.1 lit. "f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale, primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite.
Critica în sensul că, Consiliul Local nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu subzistă pentru că legitimarea procesuală a Consiliilor Locale este dată de atribuțiile lor de ordonatori principali de credite privind instituțiile de învățământ preuniversitar, finanțarea acestora realizându-se în conformitate cu dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea acestor fonduri se realizează pe baza hotărârilor Consiliilor Locale conform art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995- Legea Învățământului, că este așa rezultă și din art.38 lit. n al Legii nr.215/2001.
Cât privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, instanța a constatat că în speță ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de cadrele didactice ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natura salarială.
Repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de cadrele didactice este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate, și data plății efective, pe cale de consecință, măsura reparatorie adecvată fiind, actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, la data plății efective.
Consecința celor reținute în precedent este că, față de recursul formulat, sentința este în acord cu legea, iar motivele de nelegalitate nu subzistă, motiv pentru care conform art.312 Cod procedură civilă, recursul vor fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 4 ȘI PRIMARUL SECTORULUI 4, cu sediul în B,--16, sector 4 împotriva sentinței civile nr.3438/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - domiciliată în B,-, -.F, 52, sector 4 și intimata-pârâtă SCOALA CU CLASELE I-VIII NR.129 " ", cu sediul în B,-, sector 4.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red/Dact FD/14.12.2009, 2 ex
Jud.fond: Dalina
Cu opinia separată a d-lui Judecător A - Președintele Completului, în sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței atacate și respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
OPINIE SEPARATĂ
În sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței recurate și respingerii acțiunii, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Intimații reclamanți au calitatea de cadre didactice, conform adeverințelor depuse la dosarul de fond, îndeplinind condițiile de vechime pentru aplicarea anumitor coeficienți de ierarhizare.
Prima instanța a reținut în mod corect că, potrivit art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Însă, așa cum se poate constata din evoluția valorilor coeficienților de multiplicare în raport cu treptele de vechime în învățământ, astfel cum sunt evidențiați in grilele cuprinse in anexele Legii nr. 128/1997, in vigoare in perioada ce face obiectul judecații, și anume ianuarie 2005 - decembrie 2007, existat o creștere a valorii acestui coeficient după fiecare treapta de vechime. Astfel, pentru anul 2005, pentru un profesor cu gradul didactic, coeficientul de multiplicare pentru transa de vechime 25-30 de ani era de 5,193, pentru transa de vechime 30-35 de ani era de 5,478, pentru transa 35-40 coeficientul era de 5,792 și pentru o vechime de peste 40 de ani coeficientul era de 6,106. O situație similară o regăsim și în grilele aferente anilor 2006 si 2007.
În carnetele de munca ale cadrelor didactice din județul T au fost efectuate mențiuni privitoare la acordarea acestor coeficienți.
În consecință, apreciem că această creștere a valorilor coeficienților de multiplicare a fost determinată și de includerea coeficientului de 1/25 invocat de intimații reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
Prevederea art. 5 alin. 2 din OG nr. 15/2008, la care intimații au făcut referire în cererea de chemare în judecată nu face decât să constate în mod expres o situație care exista în fapt, și anume includerea în coeficienții de multiplicare și a creșterii de 1/25, prevăzută de art. 50 alin 2 din Legea nr. 128/1997.
Pentru aceste considerente, apreciem că prima instanță a procedat o interpretare și aplicare greșite ale legii, devenind aplicabil motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
JUDECĂTOR,
Red./tehn./14.12.2009
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Florentina Dragomir, Adela
