Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 721/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.721/CM
Ședința publică din 07 Octombrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul - reclamant - PRIMARUL COMUNEI, cu domiciliul în comuna, județul T, împotriva sentinței civile nr.1369/18 iunie 2008, pronunțată de tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți: CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, județul T și PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul - reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.90/16.09.2008, pe care o depune la dosar, lipsind intimații - pârâți.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a evidențiat stadiul dosarului, părțile din prezenta cauză, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebată fiind parte prezentă, susține că în cauză numai are alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus.
Instanța având în vedere că partea prezentă susține că în cauză nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus, acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul apărătorul recurentului reclamant susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele de fapt și de drept, ci o simplă mențiune, fără nici o trimitere la lege. De asemeni, hotărârea nu respectă prevederile legii nr.138/1999 modificată și completată de dispozițiile Ordinului Ministerului Administrației Publice și Internelor nr.496/2003 prin care s-a extins acordarea indemnizației de dispozitiv și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, funcționari publici și personal contractual ( art.1 pct.9.2 și art.3.1. din ordonanță). Ordinul se referea la întreg personalul din administrația publică, fără să facă discriminare între administrația locală sau cea centrală, în acest sens pronunțându-se mai multe instanță din țară, chiar și tribunalul Tulcea.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii pronunțate și admiterea cererii pe fond cu obligarea intimaților pârâți la plata indemnizației de dispozitiv de 25%, pe ultimii trei ani, indexați cu rata inflației.
CURTEA:
Curtea cu privire la recursul civil de față;
a declarat recursul la 29 iulie 2008 împotriva sentinței civile nr.1369 din 18 iunie 2008, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamantul, a formulat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Local al Comunei, Județul și Primăriei Comunei, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada ultimilor 3 ani, calculați de la data înregistrării cererii, precum și pentru viitor pe perioada valabilității contractului său.
În motivare s-a arătat că în urma alegerilor locale din 20 iunie 2004 fost ales Primar al comunei, județul
S-a arătat că, în această calitate de persoană angajată pe bază de contract, solicită ca în baza prevederilor art.9.2 din Ordinul ministrului administrației publice și internelor nr.275/2002, modificat prin Ordinul aceluiași minister nr.496 din 28.07.2003, să i se plătească indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, pe perioada ultimilor trei ani, calculați de la data înregistrării cererii, precum și pentru viitor pe toată perioada valabilității contractului său.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispoz.art.II pct.1 din Ordinul Ministrului Administrației publice și internelor nr.496/2003.
În dovedire a depus în copie la dosarul cauzei: sentința civilă nr.1764/2004 pronunțată de Judecătoria Tulcea, și carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr.1369 din 18 iunie 2008 pronunțată de tribunalul Tulcea în dosarul nr-,s-a respins cererea formulată de reclamantul, domiciliat în comuna, județul T, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul T, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1764/2004, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în temeiul art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001 s-a validat alegerea candidatului în funcția de primar al comunei, județul
Sporul de dispozitiv solicitat de către reclamant are ca bază legală art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și Ordinul nr.496/2003 al ministrului administrației și internelor privind modificarea și completarea Ordinului ministrului de interne nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e interne, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din soldă, respectiv din salariul de bază conform art.1 din Legea nr.138/1999.
Dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului de Telecomunicații Speciale și MJ.
În temeiul art.9 din OUG nr.63/2003, MAI a emis Ordinul nr.496/28.07.2003 prin care a completat Ordinul MI nr.275/2002, în sensul introducerii pct.9.2 cu următorul conținut: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Prin această măsură s-au înlăturat discrepanțele în ceea ce privesc drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordinea și/sau coordonarea Ministerului Administrației și Internelor asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial pentru personalul din cadrul aceleași autorități.
Instanța a apreciat că această compensație nu îi revine și reclamantului care îndeplinește funcția de primar al Comunei, județul T, prin urmare, va respinge cererea ca nefondată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Sentința nu cuprinde motivele de fapt și de drept cu referire la actul normativ care constituie temeiul juridic al acțiunii.
2. Sentința criticată nu este legală, deoarece nu respectă prevederile Legii nr.138/1999, modificată și completată de dispozițiile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prin acest ordin înțelege să extindă acordarea indemnizației de dispozitiv și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, funcționari publici și personal contractual (art.1 pct.92 și art.3.1 din ordonanță).
Chiar dacă Primarul este ales local după validarea alegerilor el statutul de personal contractual, încheind în acest sens contract de muncă pe perioadă determinată.
Ordinul Ministrului se referă la întregul personal contractual ce-și desfășoară activitatea în administrația publică, fără să facă discriminare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
O primă critică a sentinței are drept temei dispozițiile art.261 pct.5 din Codul d e procedură civilă. Critica nu poate fi primită, întrucât așa cum se poate observa din lecturarea considerentelor, instanța a motivat amplu care au fost motivele ce au determinat adoptarea soluției pronunțate.
Celelalte critici sunt de asemenea neîntemeiate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:
Indemnizația de dispozitiv ca drept salariat a fost prevăzută în legislație prin art.13 din Legea nr.138/1999 al cărui obiect de reglementare îl constituie salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
În temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.496/28.07.2003, ordin care a modificat și completat Ordinul Ministrului de interne nr.275/2002.
Obiectul de reglementare al acestui act normativ îl constituie salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
Pentru a nu lăsa loc de interpretări Ordinul Ministerului mai sus arătat definește la pct.31.1 noțiunea de "personal civil", astfel:
"Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractul din Ministerul Administrației și internelor".
Drept urmare, indemnizația de dispozitiv se acordă numai acestei categorii de personal din Ministerul Administrației și Internelor, nu și celor din administrația publică ce nu au fost avute în vedere de legiuitor.
De altfel și art.47 din Legea nr.138/1999, se arată în mod explicit: "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prev. la art.1 (Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de telecomunicații speciale și Ministerului Justiției), beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege.
Or, personalul civil, salariați ai Primăriilor nu figurează printre categoriile de instituții indicate de legiuitor cu titlu enumerativ și nu exemplificativ în cuprinsul art.1 din lege al cărui obiect de reglementare l-am arătat la începutul considerentelor.
În aceste condiții extinderea aplicării acestor drepturi salariale unor categorii de persoane ce nu a fost avută în vedere de parlament prin adoptarea Legii nr.138/1999este de nepermis.
De altfel art.57(5) din Legea nr.215/2001 dispune că pe durata mandatului primarul primește o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției de primar și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul și viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege, drept urmare, nici de indemnizația de dispozitiv prev. de art.13 din Legea nr.138/1999 și de pct.9.2. din Ordinul Ministerului mai sus arătat.
În consecință, primarul în considerarea calității sale de organ ales al administrației publice locale nu poate fi beneficiarul acestui drept de natură salarială, cum de altfel judicios a concluzionat tribunalul Tulcea în hotărârea ce face obiectul analizei în prezentul recurs și ale cărei considerente ni le însușim în totalitate.
Prin urmare, în baza art.312 cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant - PRIMARUL COMUNEI, domiciliat în comuna, județul T, împotriva sentinței civile nr.1369/18 iunie 2008, pronunțată de tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimați pârâți: CONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, județul T și PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: Șt./
Red.Jud.-/24.10.2008
Tehnored.gref./03.11.2008/2ex.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Eleonora Spiridon
