Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 7435/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5623/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7435/
Ședința Publică din data de 15 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Bodea Adela
GREFIER:
****************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă " " - - prin administrator judiciar, împotriva sentinței civile nr.1399 din data de 10.07.2009 și încheierii din data de 22.06.2009, ambele pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția de Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-pârâtă " " - - prin administrator judiciar, prin apărătorul ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 26 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 83606 din data de 06.04.2004, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă " " -, prin administratorul judiciar, prin avocat, depune la dosar dovezi privind procedura insolvenței.
Recurenta-pârâtă " " -, prin administratorul judiciar, prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă " " -, prin administratorul judiciar -, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii judecătorești recurate, iar, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1399 din data de 10.07.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în opinie majoritară, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - A, fiind obligată aceasta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C astfel:C 2004-596 lei, Paști 2005-581 lei, C 2005-694 lei, Paști 2006-834 lei, C 2006-849 lei și Paști 2007-892 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2006, cu aceeași formulare în toate contractele, prevede că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală, în cuantum, cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol:"cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocieri cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că:" pentru anul 2003 suplimentările de la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar pentru anii 2005 - 2006 același articol prevede că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la art. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Prima instanță a apreciat că, din cele mai sus expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte, doar pe anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că: "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003, primele de Paști și C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", nu confirmă susținerea pârâtei, în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform art. 969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractante, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Pe de altă parte, susținerea pârâtei, în sensul că s-ar fi acordat suplimentările salariale solicitate, nu poate fi primită deoarece în condițiile în care salariul mediu pe unitate, în perioada 2004 - 2007 cunoscut o creștere continuă, astfel cum rezultă din înscrisul intitulat "Notă", cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale ar fi fost diferit de la an la an și nu similar anului 2003.
În consecință, faptul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de C și de Paști în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază al reclamantului nu este de natură a susține apărarea din mențiunile carnetului de muncă rezultând că în perioada în discuție aceasta a beneficiat doar de creșterile salariale acordate anual.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și C, se constată că acestea se raportează, conform art. 168 alin. 1 la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant la calcului sumelor solicitate.
Ca atare, cum pârâta prin probele administrate n-a făcut dovada susținerilor, în sensul că suplimentările salariale aferenta sărbătorilor de Paște și C au fost incluse în salariile de bază și după anul 2003, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 Codul muncii instanța a constatat acțiunea întemeiată, însă numai în parte, întrucât cuantumul suplimentărilor salariale se raportează, după cum s-a arătat, la salariul de bază mediu pe unitate.
Împotriva sus-menționatei sentințe, cât și a încheierii din data de 22.06.2009, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă invocă, referitor la nelegalitatea hotărârii pronunțate, condițiile stipulate de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, coroborate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată și completată prin Legea nr. 277/2009.
Susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii, considerând că aceasta o îndreptățește să solicite admiterea cererii recurs, astfel cum a fost formulată și, în consecință, casarea hotărâri pronunțate.
Pentru a proceda astfel, recurenta solicită instanței de recurs să țină cont și de considerentele pe care le expune în cele ce urmează:
Astfel, arată că deși în timpul judecății fond, în ședința publică din data de 22.06.2009, -, prin reprezentantul său a cerut suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și a depus acte doveditoare din care rezultă că societatea se afla in insolvență începând cu data de 25.03.2009, în acest sens, instanța s-a pronunțat, pe fondul cauzei, în favoarea reclamanților, obligând-o pe pârâtă la plata unor drepturi salariale.
Mai arată că, potrivit Legii nr. 85/2006, după data deschiderii procedurii insolvenței, singura modalitate de recuperare a creanțelor împotriva averii debitorului pe care creditorii o au la dispoziție este formularea cererii de admitere a creanțelor împotriva averii debitorului.
Invocă și dispozițiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care prevăd un termen de decădere pentru formularea acestei cereri, respectiv termenul limită de depunere a creanțelor de înscriere la masa credală, ce este stabilit de judecătorul sindic prin sentința de deschidere a procedurii (conform dispozițiilor art. 62 alin. 1 lit. b), în speță, acesta fiind data de 22.05.2009.
Susține că în cazul în care nu sunt respectate dispozițiile imperative ale art. 36 din Legea nr. 85/2006, care prevăd că: "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor", o soluționare ulterioară a unei cereri formulate pentru realizarea creanțelor asupra debitorului pe calea dreptului comun ar da posibilitatea încălcării prevederilor Legii nr. 85/2006, orice creditor putând acoperi lipsa de vigilență pentru depunerea cererii de înscriere la masă în termenul stabilit de lege, pe această cale.
Mai invocă și dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, potrivit cărora: "Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", precum și dispozițiile art.3041, care prevăd că: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.".
Pe fond, invocă inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C, după ce, în anul 2003, părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Astfel, susține recurenta, nemodificarea textului art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă după anul 2003, când, rațional, s-ar fi impus reformularea textului se datorează unei simple erori umane, care nu produce efecte împotriva voinței juridice a părților, exprimate în sensul includerii adaosurilor în salariul de bază, devenind elemente constitutive ale acestuia; efectul imediat este unul extinctiv pentru sporul acordat anterior operațiunii includerii, aflându-ne în drept pe tărâmul novației consacrate de art. 1128 pct. 1 din Codul civil.
Arată că prevederi similare, în sensul acordării sporului numai acolo unde acesta nu a fost inclus în salariul de bază, cuprind și dispozițiile art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei cu nr. 288/02/5.02.2006, respectiv dispozițiile art. 41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006.
Mai susține, de asemenea, că textul neclar și nesusceptibil de interpretare al art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, a fost clarificat prin documentul intitulat"Notă asupra situației primelor de Paști și C", respectiv prin hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare, adoptată în baza art. 10 din Contractul colectiv de muncă, cu efecte obligatorii pentru părțile participante, astfel cum dispune pct. 4 al anexei 2 din același contract, în sensul că înțelegerea a fost ca primele de Paști și C să nu mai fie individualizate distinct, ci incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; or, înțelegerea a fost respectată de angajator, ceea ce a făcut să rămână fără obiect textul art. 168 alin. 1, dar este nesocotită de salariații care pretind în justiție primele în mod separat.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă, precum și dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, modificată și completată prin Legea nr. 277/2009.
Deși legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la instanța de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate prin cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței:
"În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile: -".
Conform dispozițiilor art. 36 din aceeași lege:
"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.".
Având în vedere deschiderea procedurii insolvenței împotriva recurentei-pârâte " " -, în calitate de debitoare și față de dispozițiile legale sus-citate, Curtea reține că, în prezenta cauză, se impunea suspendarea judecății fondului cauzei, fără a se mai intra în cercetarea acestuia.
Or, în speță, prima instanță, prin încheierea din data de 22.06.2009, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecății și a dezlegat fondul pricinii, fără a ține seama de motivele întemeiate invocate de societatea pârâtă.
În motivarea soluției dată cererii de suspendare a judecății, instanța de fond a reținut că reclamantul urmărește obținerea unui titlu, ci nu valorificarea creanței, așa cum impun dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Curtea apreciază că prin încheierea sus-menționată, ce se atacă în speță (aflată la fila 20 din dosarul de fond nr. - al Tribunalului Teleorman ), instanța de fond a respins, în mod nejustificat, cererea de suspendare a judecății pricinii formulată de pârâta " " - în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, deși aceasta făcuse, în mod indubitabil, dovada deschiderii procedurii insolvenței în ceea ce o privește, cu înscrisurile depuse la filele 13 și, respectiv 11 din dosarul de fond și anume cu Certificatul de grefă eliberat la data de 26.03.2009 de Tribunalul București - Secția a VII-a - Comercială în dosarul nr- și cu Decizia nr. 2/31.03.2009 a
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că recursul declarat de recurenta-pârâtă " " - este fondat, astfel că îl va admite ca atare.
Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 teza 1 Cod proc. civilă, Curtea va casa atât încheierea din data de 22.06.2009, cât și sentința civilă nr. 1399 din data de 10.07.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, va dispune suspendarea judecării cauzei în fața instanței de fond,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - (fostă " - ) - prin administratorul judiciar, cu sediul în B --, -7,.4,.3 și cu sediul în B- bis, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1399 din data de 10.07.2009 și încheierii din data de 22.06.2009, ambele pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în com., jud..
Casează sentința recurată și încheierea din data de 22.06.2009.
Dispune suspendarea judecării cauzei în fața instanței de fond.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
red: / tehnored:
2 EX. / 13.01.2010
Jud. fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Bodea Adela
