Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 7444/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7444
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC C SA, împotriva sentinței civile nr. 3046 din 06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC C SA, prin consilier juridic lipsind: intimatul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul arhivă, de către intimatul reclamant cerere de comunicarea actelor depuse de recurentă la termenul din data de 02.12.2009, în vederea observării și completării apărării în raport de co acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării.
Curtea se opune la cererea formulată de intimatul reclamant de comunicarea înscrisurilor arătând că acestea sunt cunoscute încă de la fond și respinge cererea.
Nemaifiind cererii de formulat, excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea completării probatoriului cu o expertiză, iar în subsidiar solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantul ca nefondată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 3046 din 06.07.2009 a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii, si excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de intimata.
A admis acțiunea formulată de petentul, împotriva pârâtului Energetic C
A obligat intimata la plata primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pentru perioada 24.11.2005-27.09.2007, si a drepturilor reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru aceeasi perioada in suma bruta de 2712 lei actualizata la data de 13.03.2009 si care urmeaza sa fie reactualizata la data platii efective.
A obligat intimata la plata catre petent a sumei de 50 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii este nefondată deoarece, pe de o parte reclamanta a îndeplinit obligația asumată prin art.5.30 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, dovadă fiind copia invitației în acest sens de pusă la fila nr.20 din dosar, iar pe de altă parte, conform art.241 pct.1 lit. c codul muncii, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură produce efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura respectivă,acordarea acestor drepturi neputând fi condiționată.
Este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că se invocă lipsa unor clauze care să prevadă aceste drepturi în contractul de muncă pe unitate în perioada 2006-2008, ieșirea din vigoare a acestor contracte, în condițiile în care contractul colectiv de muncă pe ramură reglementează aceste drepturi, iar conform art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996și art.238 codul muncii, contractul la nivel inferior nu poate cuprinde drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul de muncă la nivel superior.
Excepția prescripției dreptului la acțiune este de asemenea nefondată,pentru că drepturile solicitate sunt reglementate prin contractul colectiv de muncă pe ramură ca adaosuri la salarii,încadrându-se în art.155 codul muncii, iar conform art.282 lit. c, termenul de prescripție este de 3 ani.
Pe fond acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prima de vacanță de 75% din îndemnizația brută de concediu de odihnă a fost prevăzută pentru anii 2006-2008, în art.123 din contractul colectiv de muncă pe ramură, nefiind prevăzută în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Pârâta invocă art. 40 din la nivel de ramură pentru a justifica includerea primei de vacanță în salariu,însă art.41 din la nivel de ramură, prevede posibilitatea includerii în salariu a unor sporuri, în timp ce prima de vacanță și aprovizionarea pentru toamnă-iarnă, nu reprezintă sporuri ce se calculează la salarii în fiecare lună, ci adaosuri la salariu sau suplimentare salarială ce se acordă o singură dată pe an.
Nu există nici o dovadă pentru includerea acestor prime în salariu și nici o reglementare în contractul colectiv de muncă la nivel național sau pe ramură care să prevadă această posibilitate.
Referitor la aprovizionarea pentru toamnă-iarnă, acest adaos salarial, cum este reglementat de art.176 din pe ramură, putea fi inclus în salariul de bază al salariaților, conform art.176 pct.6 prin convenția părților, respectiv a pârâtei și reclamantului.
Nu s-a făcut dovada unei negocieri în acest sens, așa cum cere textul negociat la nivel superior, iar actele invocate de pârâtă se referă la alte drepturi decât cele în litigiu.
Astfel, din nota de negociere din 01.01.2003, rezultă că s-a inclus în salariu adaosul salarial pentru C; din procesul-verbal nr.15/2006 (filele nr.66-67), rezultă că s-au modificat salariile și s-a hotărât acordarea tichetelor de masă, iar în anul 2008, părțile au negociat mai multe drepturi (filele 77-80), drepturile în litigiu fiind considerate fără obiect, fără a se arăta motivele.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a stabilit că în anul 2005 prima de vacanță a fost prevăzută în pe unitate, în art.147, iar în anul 2006, acest drept nu mai este reglementat în contract, art.174 fiind eliminat prin actul adițional nr.830/27.10.2006 încheiat pe baza negocierilor din procesul-verbal nr.15/27.01.2006, negocieri care așa cum s-a arătat mai sus, nu s-au referit la includerea în salariu a drepturilor în litigiu.
Expertiza a constatat că în 2006 avut loc o majorare de salariu, care corespunde cu majorarea negociată prin procesul-verbal nr.15/2006.
În contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe 2005 (filele nr.123-124), art.14 secțiunea 4, s-a prevăzut că interpretarea contractului colectiv de muncă se face de o comisie mixtă, administrație-sindicate, care poate emite precizări și instrucțiuni.
Nu a existat o interpretare a clauzelor contractuale, în sensul că s-au introdus în salariu drepturile solicitate, așa cum s-a stabilit pentru alte drepturi (exemplu: pentru C).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC C SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Învederează astfel, că instanța a respins greșit excepțiile invocate și a soluționat greșit fondul cauzei.
Astfel, prima de vacanță a fost introdusă în salariul de bază, aspect care rezultă din actul adițional nr. 830/27.01.2006 la CCM al SC C SA, și din procesul verbal nr.15/27.01.2006 încheiat cu ocazia ședinței de negociere a actului adițional, rezultând că aceste drepturi au fost acordate, tocmai prin includerea lor în salariul de bază.
În cauză fost efectuat un raport de expertiză, care a concluzionat că în anul 2006 avut loc o majorare a salariului de bază corespunzătoare negocierii din procesul verbal menționat la care s-au formulat obiecțiuni.
Sumele echivalente sporului de pricol, primei de vacanțe și primelor ocazionale s-au acordat lunar, iar datorită faptului că au fost cumulate și introduse în salariul de bază, salariații au beneficiat de aceștia și în anul următor, precum și de toate indexările și de toate creșterile ulterioare.
La dosarul cauzei a fost depusă o expertiză extrajudicxiară, dar instanța de fond în mod greșit susține că aceasta nu are conținut contradictoriu cu cea efectuată în cauză, motiv pentru care s-a solicitat efectuarea unei contraexpertize de către 3 experți, însă instanța a respins solicitarea sa.
În susținerea recursului anexează înscrisuri și depune la dosar concluzii scrise.
Intimatul reclamant depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Curtea constată a fi fondat recursul doar cu privire la modul de soluționare de către prima instanță a fondului cauzei, pentru următoarele considerente:
Reclamantul solicită prima de vacanță prevăzută de art. 123 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze, valabile pe anii 2005 - 2007 și drepturile salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă prevăzute de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze,valabile pe anii 2005 - 2007, drepturi aferente anilor 2005 - 2007.
Potrivit art. 123 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură " Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță de minimum 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă, astfel încât acest ajutor în valoare netă să nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu în valoare netă", iar potrivit art. 176 alin. (1) "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă".
Excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, a fost respinsă în mod corect de către prima instanță,deoarece chiar dacă contractul colectiv de muncă pentru anii 2005 - 2007 pe care își întemeiază reclamantul pretențiile nu mai este în vigoare, drepturile salariaților născute în baza acestora pot fi solicitate în temeiul disp.art.283 C muncii.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, determinată de faptul că nu s-a procedat mai întâi la încercarea de soluționare pe cale amiabilă în comisia mixtă patronat-sindicat, procedură prevăzută de art. 5 pct. 30 din CCM la nivel de unitate ca fiind obligatorie, instanța de fond reținut corect că este neântemeiată deoarece nu se poate îngrădi accesul reclamantului la justiție, nu se poate încălca dreptul acestuia de a se adresa instanței, drept garantat de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, procedura de conciliere nefiind un obstacol în promovarea unei cereri în fața instanțelor de judecată.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, întemeiată pe dispozițiile art. 283 lit. e din codul muncii, potrivit căruia cererile ce au ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia se pot formula în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, a fost soluționată de asemenea corect, deoarece drepturile solicitate de reclamant sunt drepturi salariale izvorând din raportul de muncă, termenul de prescripție aplicabil fiind de 3 ani în conformitate cu prevederile art. 283 alin.1 lit. c din codul muncii.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs constată că din probele administrate în cauză rezultă că pârâta a acordat reclamantului drepturile solicitate, prin includerea lor în salariul de bază și nu se face vinovată de încălcarea vreunei prevederi legale sau contractuale.
Astfel, introducerea acestor drepturi în salariul de baza avut ca suport legal art. 137 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura, care prevedea că " prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de baza".
De asemenea, în același contract încheiat la nivel de ramura se prevedea la art. 176 alin. (6) că fiecare din adaosurile de mai sus( de Pasti, Ziua, C și in luna octombrie) se acorda in conditiile in care prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de bază.
mixte administrație - sindicate nu pot fi trecute cu vederea chiar daca au fost facute pe perioada cand unitatea avea alta denumire, deoarece prin Hotărârile de Guvern prin care aceasta și-a schimbat denumirea s-a stipulat clar ca unitatile nou inființate prin reorganizarea celeilalte preiau toate drepturile și vor fi ținute de toate obligațiile fostei unitați, iar personalul angajat al fostei unitați se redistribuie noii societăți și se consideră transferat.
Drepturile prevazute de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă, respectiv suplimentarea drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixă in luna octombrie au fost introduse in salariul de bază incepând cu 01.05.1994 când unitatea purta titulatura de RENEL, în urma negocierii mixte administratie - sindicat.
Astfel, în Contractul Colectiv de Munca pe anul 1992-1993 la art. 57 era prevăzut că Pentru asigurarea aprovizionarii de toamna- iarna se va acorda fiecarui salariat un ajutor material echivalent clasei 4 de salarizare din grila RENEL din luna in care se platește. Ajutorul se va acorda in prima jumatate a lunii octombrie, iar începand cu anul 1994 in Contractul Colectiv de munca incheiat la nivel de unitate la art. (7.20) nu mai este menționat acest drept.
Prin nr.HG 365/1998, RENEL s-a transformat in prin reorganizare. In urma acestei hotarari toate drepturile castigate de personal au fost pastrate la noua unitate. In carțile de munca ale angajatilor apar aceste negocieri salariale care se pastrează in continuare, salariul de baza nemaifiind modificat de atunci decât în sensul creșterii.
In anul 2000, prin HG nr.627, s-a transformat în SC SA Prin această restructurare toate drepturile salariale castigate anterior s-au pastrat in continuare conform art. 36 alin (1) și a art. 43 alin (1).
In anul 2002 cu procesul verbal nr. 11/20.12.2002 privind negocierea la nivel de unitate pe anul 2003 dintre administrație si organizațiile sindicale ale unitații Federația energetica si Federația termoF. au stabilit introducerea in salariile de baza a urmatoarelor adaosuri in sumă fixă existente in contractul colectiv de munca al SC SA începând cu 01.01.2003: contravaloarea unei cote de energie conform. Art. 4.90 din CCM; adaosul pentru Paste conform. Art. 4.88 (1) lit. a; adaosul pentru ziua energeticianului conform. Art. 4.88 (1) lit. b; adaosul pentru C conform. Art. 4.88 (1) lit. c; prima de vacanta.
In anul 2003 s-a negociat CCM care este valabil doi ani, adica 2003 si 2004.
HG. nr. 103/2004 a prevăzut desființarea SC SA și înființarea noii unităti SC Energetic C SA, căreia i s-a aplicat contractul colectiv de muncă al aprobat prin act adițional la CCM din anul 2003 înregistrat la Direcția Generală de Munca si Protectie Sociala cu numarul 4442/06.07.2004. Prin aceasta prelungire cu act adițional a CCM 2003 al SC SA cele doua confederații sindicale care au semnat impreuna cu administrația acest act adițional au recunoscut continuitatea ințelegerilor avute impreuna sub o altă denumire a unității.
In anul 2005 avut loc o noua negociere a Contractului Colectiv de Munca. La art. 1.2 s-a prevăzut " Contractul colectiv de munca SC Energetic C SA are la baza: CCM la nivel national, CCM la nivel de ramura, CCM la nivel SC SA și legislatia in vigoare". La art. 4.86 s-a stabilit că reprezintă vechime neintrerupta in SC Energetic C, inclusiv vechimea în fostele unitați, RENEL, SC SA. ceea ce înseamna ca și negocierile salariale obținute sub diverse titulaturi s-au pastrat.
În carțile de munca ale salariaților sunt evidențiate aceste negocieri salariale care s-au pastrat până in prezent, singurele modificari fiind cele de indexare a grilei de salarizare cu coeficientul de crestere salariala negociat. Daca aceste drepturi salariale nu ar fi fost păstrate ar fi trebuit să se micșoreze aceste salarii de baza ceea ce nu s-a intamplat de la înfiintarea RENEL și până in prezent, întrucât salariile angajaților nu au mai fost diminuate cu sumele ce ar reprezenta prima de vacanță și primele de Paști, C, Ziua Meseriei și aprovizionare toamnă-iarnă.
Susținerea reclamantului în sensul că pârâta a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură este nefondată, deoarece potrivit art. 137 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază", iar potrivit art. 176 alin. 6 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură se prevede că "fiecare din adaosurile prevăzute de acest articol se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Având în vedere că drepturile bănești sub forma unui adaos în sumă fixă reprezentând prima din luna octombrie au fost introduse in salariul de bază începând cu 01.05.1994, iar drepturilor bănești reprezentând prima de vacantă au fost introduse in salariul de bază incepand cu 01.01.2003, instanța de recurs constatată că nu mai pot fi acordate încă o dată,motiv pentru care apreciază că se impunea respingerea acțiunii.
Sunt argumentele pentru care Curtea în temeiul art.312 pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC C SA, împotriva sentinței civile nr. 3046 din 06.07.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică sentința civilă.
Respinge acțiunea pe fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Red.jud.- /25.01.2010 . 4ex / | Grefier, - - |
Judecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Ligia Epure
