Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 7530/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7530
Ședința publică de la 25 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, G și împotriva sentinței civile nr. 302/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți și, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și depunerea întâmpinării de către recurenți și de intimat pârât.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii.
Recurenții reclamanți, și G având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea sentinței Tribunalului O l
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 302/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de către reclamanții:, în contradictoriu cu pârâții Consiliul local și primarul comunei, ca neîntemeiată.
S-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de intervenție formulată de către intervenienții G și, domiciliați în comuna, jud.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Personalul din cadrul autorităților publice locale poate beneficia de prevederile Ordin MAI 496/2003, în sensul acordării sporului de dispozitiv în măsura în care autoritatea dispune de fondurile financiare corespunzătoare.
Ordinul nr. 496/2003, care reglementează sporul de dispozitiv a fost emis în aplicarea prevederile OUG nr. 63/2003, și legii nr. l38/l999.
În conformitate cu prevederile art. alin. din OUG 63/2003, are competențe în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizate a persoanei, așa cum rezultă din prevederile art.5 alin.2. din OUG 63/2003, în cadru, funcționează ministrul delegat pentru administrația publică. În conformitate cu prevederile art. 9 alin.4. din OUG 63/2003, în aplicarea prevederilor legale MAI emite ordine și instrucțiuni, iar pentru domeniul administrației publice, acestea se contrasemnează de Ministrul delegat pentru administrația publică.
Activitatea de evidență a populației prev. prin OUG nr. 63/2003, ca aparținând MAI a fost preluată în cadrul autorităților publice respectiv în aparatul Consiliilor Locale și al Consiliilor Județene, iar personalul care exercită atribuțiile de evidență a populației, primesc spor de dispozitiv. În speță reclamanții nu au dovedit că au astfel de atribuții de serviciu, aspect care să-i îndreptățească la acest spor. Mai mult decât atât acordarea acestui spor este condiționată de existența fondurilor necesare astfel că față de susținerea pârâtei în sensul că aceste fonduri au fost incluse în bugetul pentru anul 2008 se apreciază că aceasta are posibilitatea de a emite o hotărâre în acest sens, potrivit prerogativelor conferite prin legea nr.215/2001. Se are în vedere și că gestiunea sistemului de salarizare se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii astfel că sporul solicitat nu poate fi acordat decât dacă și de la data la care ordonatorul principal de credite în încuviințează, iar instanța nu se poate substitui ordonatorului de credite.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de către G și, urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
In conformitate cu dispoz. art. 49 alin. 1 civ. oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.
Alineatul 2 stipulează că intervenția este în interes propriu cînd cel care intervine invocă un drept al său.
Intervenția principală se poate face de către un terț care urmărește realizarea sau conservarea unui drept al său.
Această trebuie îndreptă împotriva ambelor părți din proces( reclamant și pârât) terțul tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, condiție care nu este îndeplinită.
Pentru a putea hotărâri asupra încuviințării în principiu a cererii de intervenție principală în conformitate cu dispoz. art. 52 civ. instanța de judecată să verifice, printre altele dacă aceasta este admisibilă, ori, dacă are legătură cu cererea principală, astfel încât să justifice judecarea lor împreună.
In materia litigiilor de muncă, o terță persoană nu poate solicita stabilirea unor drepturi decurgând dintr-un raport de muncă în care subiect este persoana care figurează ca parte în cererea principală, caracterul personal al raportului de muncă impunând o astfel de soluție.
Practica judiciară și literatura de specialitate s-au pronunțat în sensul inadmisibilității intervenției voluntare principale în materia conflictelor individuale de drepturi ori de interese, cererea de intervenție în interes propriu nu este admisibilă în principiu.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții, G și apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 7,8 și 9.pr.civilă.
Legea specială de salarizare a sectorului bugetar nu contravine și nu înlătură aplicabilitatea Ordinului Ministerului d e Interne Nr. 496/2003 și. 275/2002, precum și Legea 138/1999, ce prevăd sporul de dispozitiv.
Se arată de asemenea, că Ordinul 496/2003 nu face o diferențiere - căror anume categorii de persoane se acordă acest drept și cărora nu -, spre deosebire de legea 137/2000, OUG 63/2003 prin care erau prevăzute expres categoriile de persoane ce făceau parte din comandamentul de urgență și primeau aceste sporuri.
Se arată totodată că sarcinile de serviciu între cele două categorii de personal sunt identice, ceea ce nu face posibilă discriminarea în acordarea drepturilor salariale.
Pârâtul Consiliul Local și pârâtul Consiliul Local nu au formulat întâmpinare
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 312.pr.civilă urmează a-l respinge.
Reclamanții fac parte din categoria persoanelor încadrate cu contract individual de muncă, personal contractual în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei, Jud.
Făcând parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar se constată că drepturile salariale ale acestuia sunt reglementate de dispozițiile OUG 24/2000, dispoziții legale care prevăd că pentru activitatea desfășurată, personalul contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază, în condițiile legii precum și alte drepturi salariale prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate.
Din categoria drepturilor incluse în salariu, astfel cum este prevăzută de OUG 24/2000 nu face parte sporul de dispozitiv.
Potrivit art.8 din OUG 24/2000 gestiunea sistemului de salarizare a personalului contractual este asigurată de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual și în raport de numărul de posturi aprobate prin actele normative.
Ori, în cadrul autorității administrative locale, autoritate inclusă în sectorul bugetar, primarul este cel care are calitatea de ordonator principal de credite, cel care gestionează sistemul de salarizare a personalului contractual.
Dacă drepturile salariale cuvenite personalului contractual din cadrul autorității administrației publice locale sunt reglementate în modalitatea arătată, în ceea ce privește dreptul de dispozitiv se constată că, acesta este guvernat în legea specială, Legea 138/1999 și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003, care au prevăzut indemnizația de dispozitiv pentru cadrele medicale din activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili, precum și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, personal ce este preluat odată cu înființarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor.
În raport de dispozițiile stricte ale legii ce privesc acordarea sporului de dispozitiv, pe de o parte iar pe de altă parte, în raport de regimul juridic al salariului personalului contractual din cadrul autorităților administrative locale se constată că dispozițiile legii privind acordarea sporului de dispozitiv nu pot fi extinse în afara cerințelor impuse de lege.
Sporul de dispozitiv nu poate fi acordat personalului contractual din cadrul administrației publice, în condițiile în care Legea 138/1999 și OUG 496/2003 nu-l prevede pentru această categorie de personal și totodată același spor nu poate fi acordat de către intimat atâta timp cât ordonatorul principal de credite nu a alocat fondurile necesare în acest scop iar acest spor nu este inclus în categoria drepturilor salariale reglementate de OUG 24/2000 și legile speciale privind salarizarea personalului contractual din sectorul bugetar.
Practica unor autorități ale administrației publice locale de a acorda sporul de dispozitiv nu fundamentează cererea reclamantului, în condițiile în care, acesta nu se află într-o situație identică cu salariații ce au beneficiat de aceste sporuri.
Diferența de tratament juridic pentru salariații din cadrul autorităților administrației publice locale este asigurată de libertatea acordată de lege, ordonatorului principal de credite, de a gestiona veniturile ce reprezintă drepturi salariale ale personalului contractual, de posibilitatea finanțării unui astfel de spor, iar această libertate excede controlului autorității instanței litigiilor de muncă, atâta timp cât sporul de dispozitiv, așa cum am arătat nu face parte din categoria drepturilor salariale specifice contractului de muncă.
În cazul de față sporul de dispozitiv nefiind prevăzut de către autoritatea angajatoare ca element al contractului de muncă, nu poate fi acordat reclamanților, față de dispoz.art.154 și urm.codul muncii potrivit căruia salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă.
Pentru considerentele arătate, instanța urmează a înlătura motivele de recurs invocate ca neîntemeiate, menținând hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, G și împotriva sentinței civile nr. 302/10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 August 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/29.08.2008
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Lucian Bunea, Manuela Preda
