Obligație de a face. Decizia 646/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 646
Ședința publică de la 26 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta UNIVERSITATEA DIN C împotriva deciziei civile nr. 147 din 24 martie 208, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C și intimata reclamantă asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul recurentei pârâte a depus taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei consemnată prin chitanța nr. 629 din 11.08.2008 și timbru judiciar de 0.15 lei.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C, a susținut că hotărârea din apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că Judecătoria Craiova, la pronunțarea sentinței civile, a avut în vedere dispozițiile art. 7 din Legea 85/1992 și pe cale de consecință, cauza nu mai trebuie trimisă spre rejudecare la prima instanță.
A arătat că motivația instanței de apel este contradictorie.
A pus concluzii de admitere a recursului, modificare a deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Judecătoria Craiova.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a arătat că, având în vedere recursul în interesul legii pronunțat de Înalta Curte de Casația și Justiție, în baza Legii 85/1992 au dreptul de a cumpăra locuințele și chiriașii care nu au avut contract de închiriere la intrarea în vigoare a acestui act normativ.
A susținut că, în mod corect instanța de apel a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
A solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 25 aprilie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Universitatea din C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să-i vândă în temeiul Legii nr.85/1992 locuința situată în C,- A,. 3, pe care o deține în calitate de chiriaș încă din anul 1996, contractele de închiriere fiind reînnoite succesiv.
În fapt, reclamanta a motivat că împreună cu familia sa locuiește din anul 1996 în calitate de chiriaș, într-o locuință care este proprietatea pârâtei și că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/1992 republicată, a solicitat cumpărarea locuinței, însă pârâta nu a dat curs cererii reclamantei.
Reclamanta a mai precizat că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr.85/1992 republicată, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare pot fi vândute titularilor contractelor de închiriere la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, reclamanta considerând că aceste condiții sunt îndeplinite în cauză.
La data de 30 mai 2007 pârâta Universitatea din a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Prin sentința civilă nr. 13065 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimata pârâtă Universitatea din
S-a reținut că beneficiul facultății de a cumpăra și respectiv, al obligației imperative de a vinde la cerere, instituită în sarcina persoanelor juridice deținătoare ale locuințelor la care se referă dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992, aparține pârâtei, iar nu și celui devenit chiriaș ulterior acestei date.
Instanța a mai reținut că dreptul de a cumpăra și obligația corelativă imperativă de a vinde se pot materializa printr-un contract de vânzare-cumpărare "intuitu personae", adică numai în considerarea calității de chiriaș în momentul intrării legii în vigoare.
Având în vedere acest argument și observând că în speță, contractul de închiriere încheiat de părți este datat 01.08.2000, dată începând cu care reclamanta a dobândit calitatea de chiriaș, instanța de fond a apreciat că, neavând această calitate la data intrării în vigoare a Legii nr.85/1992, reclamanta nu putea beneficia de dispozițiile art.7 alin.1 din lege, astfel că pârâta nu poate fi obligată să-i vândă locuința.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a arătat că obligația de vânzare a locuințelor în temeiul art.7 din Legea nr.85/1992 este o obligație "in rem", în considerarea obiectului (locuința construită din fondurile unităților economice de stat, până la data intrării în vigoare a legii ), și nu o obligație " in personam", în considerarea calității de chiriaș la data intrării în vigoare a legii.
Apelanta a susținut că, față de aceste argumente, pentru a beneficia de dispozițiile legale anterior menționate, solicitantul trebuie să aibă calitatea de chiriaș la momentul formulării cererii de cumpărare, și nu la momentul intrării în vigoare a actului normativ.
A solicitat modificarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr.147 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 13065 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Universitatea din
A fost desființată sentința civilă atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
S-a reținut că prima instanță s-a limitat să analizeze cererea cu care a fost învestită, exclusiv din perspectiva aplicabilității în cauză a prevederilor Legii nr.85/1992, prin prisma datei la care reclamanta a dobândit calitatea de chiriaș.
În acest sens, instanța și-a motivat soluția de respingere pe argumentul că reclamanta dobândind calitatea de chiriaș ulterior intrării în vigoare a Legii nr.85/1992, nu poate beneficia de prevederile art.7 din acest act normativ ce reglementează posibilitatea cumpărării de către titularii contractelor de închiriere a locuințelor construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat.
Ca o consecință a aprecierii faptului că dispozițiile Legii nr.85/1992 nu sunt incidente în cazul dedus judecății, prima instanță nu a mai analizat alte aspecte legate de fondul cauzei, cum ar fi condițiile în care potrivit art.7 se poate realiza vânzarea-cumpărarea, destinația locuinței ce se cere fi vândută, măsura în care aceasta se încadrează în categoria locuințelor construite din fondul unităților economice sau bugetare, existența unei eventuale interdicții de înstrăinare pentru anumite categorii de locuințe, interdicție prevăzută în actul normativ menționat sau într-o altă lege specială.
În ceea ce privește motivarea cu care prima instanță a respins acțiunea reclamantei, tribunalul a apreciat că aceasta se bazează pe o interpretare greșită a prevederilor art.7 din Legea nr. 85/1992.
Potrivit acestui text de lege " locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractului de închiriere, la cerea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr.61/1990 și al prezentei legi."
Din formularea textului de lege, care se referă la " locuințele construite până la data intrării în vigoare a legii " ca reprezentând obiect al vânzării, se desprinde concluzia că obligația de vânzare către chiriași prevăzută de Legea nr.85/1992 este o obligație "in rem",în considerarea obiectului, iar nu o obligație "in personam", critica apelantei fiind sub acest aspect întemeiată.
Dat fiind caracterul acestei obligații, momentul dobândirii de către reclamantă a calității de chiriaș, în raport cu data intrării în vigoare a Legii nr.85/1992 nu prezintă relevanță, atâta timp cât avea această calitate la data la care a invocat beneficiul legii, respectiv la data formulării cererii de cumpărare a locuinței.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii declarat cu privire la ipotezele în care își găsește aplicarea Legea nr.85/1992 contractelor de închiriere încheiate ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, prin decizia nr.5 din 21.01.2008 statuând că " dispozițiile Legii nr.85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice și bugetare de stat, republicată, sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ."
Prin urmare, prima instanță a apreciat în mod greșit că Legea nr. 85/1992 nu este aplicabilă în cauză și a respins pe acest considerent acțiunea reclamantei, fără a intra în cercetarea aspectelor de fond ale cauzei privind condițiile prevăzute de art.7 pentru realizarea vânzării locuințelor construite din fondurile unităților bugetare sau economice de stat.
Aspectele invocate de către pârâtă în apărare privind destinația imobilului în care se află locuința închiriată, aceea de cămin studențesc, privind încadrarea acesteia în categoria locuințelor de serviciu, privind interdicția de înstrăinare a acestor locuințe din perspectiva prevederilor nr.HG123/1993 sunt toate aspecte legate de fondul cauzei, de verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.7 din Legea nr.85/1992, pe care prima instanță nu le-a mai analizat, ca urmare a nereținerii incidenței acestui text de lege.
Cum aceste împrejurări nu ar putea fi examinate pentru prima dată în apel, întrucât părțile ar fi lipsite de un grad de jurisdicție, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.297 alin.1 Cod pr. civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta Universitatea din C, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă.
A susținut că hotărârea pronunțată de Tribunalul Doljs -a adoptat cu aplicarea greșită a legii și prin urmare, în mod greșit cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că Judecătoria Craiova nu a intrat în cercetarea fondului.
Că motivarea deciziei dată în apel este eronată, deoarece din considerentele sentinței rezultă cu certitudine că prima instanță s-a raportat la prevederile art. 7 din Legea nr.85/1991, examinând astfel fondul litigiului dedus judecății.
A mai susținut că motivația instanței de apel este contradictorie, câtă vreme după ce instanța face referire la inexistența analizei unor aspecte ce vizează fondul cauzei, ulterior ajunge la concluzia că judecătoria a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 7 din Legea nr.85/1992.
Totodată, recurenta pârâtă a învederat că probele existente la dosarul cauzei susțineau pe deplin pronunțarea unei soluții de respingere a apelului și pe cale de consecință și a acțiunii promovată de reclamantă, având în vedere argumentele de ordin juridic privind imposibilitatea vânzării către chiriași a imobilului în litigiu.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Soluția adoptată de Tribunalul Dolj prin decizia recurată, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă.
Potrivit acestor prevederi legale, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul de lege menționat prevede expres și limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării cu trimitere doar în cele două ipoteze, a fost impusă de asigurarea triplului grad de jurisdicție și ține de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecință ce decurge din principiul constituțional al judecării într-un termen rezonabil consacrat în alin. 3 al art. 21 din Constituție, în acord cu dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță, Tribunalul Dolja aplicat în mod greșit prevederile art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, deoarece din considerentele sentinței pronunțată de Judecătoria Craiova, rezultă cu certitudine că litigiul dedus judecății a fost examinat pe fond, câtă vreme prima instanță a analizat susținerile părților implicate în proces prin prisma prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr.85/1991.
Faptul că prima instanță nu a făcut referire la întreg materialul probator existent la dosar, astfel ca în raport de acest probatoriu să examineze toate susținerile reclamantei cu privire la îndreptățirea acesteia de a cumpăra imobilul în litigiu, nu echivalează cu o necercetare a fondului procesului.
Instanța de fond a concluzionat în mod expres că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.7 alin. 1 din Legea nr.85/1992 și a arătat în mod argumentat considerentele pentru care prevederile legale menționate nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză.
Prin urmare, este incontestabil că fondul litigiului a fost examinat, astfel că în speță, nu se regăsește prima ipoteză prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, așa cu greșit a concluzionat Tribunalul Dolj.
În situația în care Tribunalul Dolj aprecia că nu au fost lămurite toate aspecte ce țin de fondul procesului, avea posibilitatea să lămurească aceste aspecte, dat fiind faptul că această instanță are caracter devolutiv.
Aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, a împiedicat examinarea criticilor aduse prin motivele de apel și a determinat o necercetare a fondului căii de atac, situație în care devin incidente prevederile art. 312 pct.5 Cod pr. civilă.
Așa fiind, recursul declarat de pârâtă este fondat și va fi admis.
Se va casa decizia Tribunalului Dolj, urmând a se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, tribunalul va răspunde motivelor de apel formulate de către reclamanta, având în vedere și apărările invocate de către pârâta Universitatea din
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă UNIVERSITATEA DIN C împotriva deciziei civile nr. 147 din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
01.09.2008
Jud.apel
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Oana Ghiță, Maria Cumpănașu
