Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 759/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 759
Ședința publică din data de 8 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții-recurenți, a, și, reprezentați prin Sindicatul Democratic Învățământ A, împotriva sentinței civile nr. 171/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta Școala Generală Bârsa, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 6 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi.
.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 171 pronunțată la 29 ianuarie 2009, Tribunalului Arads -a admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 2004-decembrie 2005. S-a respins acțiunea reclamanților, a, și, reprezentați prin Sindicatul Democratic Învățământ A, împotriva pârâtei Școala Generală Bârsa pentru plata primelor de vacanță actualizate la rata inflației și consemnarea acestora în carnetele de muncă și celelalte evidențe salariale ale reclamanților pentru perioada 2004-2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar conform art. 35 alin. 1 lit. g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ la nivelul județului A, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, această dispoziție fiind reluată și în cuprinsul art. 36 lit. g din contractul colectiv de muncă la nivelul județului A - ramură învățământ.
Or, prevederea contractuală invocată de reclamanți (ce se regăsește identic și la art. 37 lit. g) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură Învățământ stabilește fără nici un echivoc că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, cu alte cuvinte aceasta poate fi plătită în măsura în care fiecare angajator în parte identifică și dispune de atare resurse fără ca în acest scop, să poată fi grevate fondurile alocate special de la bugetul de stat, în principal, și de la bugetul local destinate pentru plata salariilor și altor drepturi bănești ale personalului din învățământ care sunt prevăzute de lege.
În cauză, însă, reclamanții nu au invocat și nici nu au dovedit că angajatorul lor ar dispune de atare venituri proprii care să poată acoperi plata primelor de vacanță și nici reprezentantul lor nu a făcut vreo atare susținere în fața instanței, după cum nici pârâtul angajator nu a făcut vreo apărare sub acest aspect, iar din lucrările dosarului și, îndeosebi, documentația depusă la dosar de sindicatul reprezentativ nu a rezultat nici un element în acest sens, astfel încât se impune cu necesitate concluzia că pretențiile reclamanților sunt nefondate, inclusiv ca o consecință, și în ceea ce privește petitele subsidiare ale acțiunii.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții reprezentați prin Sindicatul Democratic Învățământ A, solicitând modificarea în tot a sentinței civile pronunțate, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la calcularea și acordarea primelor de vacanță aferente concediului de odihnă, cuvenite și neacordate, în perioada 2004 - 2008, actualizate, cu consemnarea în carnetele de muncă și în celelalte evidențe salariale și de muncă a modificărilor salariale solicitate și acordate de către instanța de judecată, în vederea luării lor în seamă la recalcularea punctelor de pensie.
În motivarea cererii de recurs au arătat că în perioada 2004 - 2008 le-au fost acordate numai indemnizațiile de concediu, nu și primele de vacanță prevăzute la art. 35 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul județului A, deși art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 prevede că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de Contractul Colectiv de Muncă.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că este întemeiat, pentru considerentele ce se vor expune:
Curtea constată că obiectul litigiului pendinte îl reprezintă obligarea pârâților la plata către salariații reprezentați de sindicat a primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2004-2008, sume actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data nașterii dreptului și până la data efectivă a plății.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006 și respectiv pe anii 2007 - 2010 prevăd, la art. 59 alin. 3 că se poate, stabilirea, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească și o primă de vacanță.
Potrivit art. 30 alin. 1, raportat la art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996, dar și la art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul muncii, aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ, și pentru toți salariații din învățământ este obligatoriu.
Într-adevăr Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea acestui drept, însă potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel la nivel național dar și cel la nivel de ramură învățământ.
De asemenea, art. 241 alin. 1 din Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Prin urmare, motivele vizând lipsa fondurilor sau faptul că acestea nu au fost prevăzute în proiectul de buget, sarcină ce revine de altfel angajatorului, nu pot fi reținute, dimpotrivă instanța constatând legalitatea acestor drepturi, potrivit cadrului legislativ invocat.
Văzând și prevederile art. 30 alin. 1, 2 Cap. V din Legea nr. nr. 130/1996 a contractului colectiv de muncă în care se arată că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin.1-3 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamanților, va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea reclamanților, va obliga pârâta să plătească reclamanților primele de vacanță aferente concediului de odihnă, cuvenite și neacordate pentru perioada 5 decembrie 2005 - 31 2008, actualizate cu rata inflației la data plății efective acestora și va obliga pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, menținând dispoziția referitoare la excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 2004-5 decembrie 2005, față de împrejurarea introducerii acțiunii cu depășirea termenului de 3 ani, reglementat de dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamanților, a, și, reprezentați prin Sindicatul Democratic Învățământ A, declarat împotriva sentinței civile nr. 171/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Școala Generală Bârsa.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților.
Obligă pârâta să plătească reclamanților din acțiune, membrii ai Sindicatului Democratic Învățământ A, primele de vacanță, aferente concediului de odihnă, cuvenite și neacordate pentru perioada 5 decembrie 2005 - 31 actualizate cu rata inflației la data plății efective a acestora.
Dispune efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 600 lei cheltuieli de judecată din ambele instanțe.
Menține dispoziția referitoare la excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune pentru perioada 2004-5 decembrie 2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /1.06.2009
Tehnored.: /2 ex./1.06. 2009
Prim inst.:,
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
