Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 769/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR 769/CM
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul - pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în T,--4, județul T, împotriva sentinței civile nr.1173/04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în T,-, -.B,.1, județul T, și intimații - pârâți: CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, județul T și ȘCOALA /, cu sediul în, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal, motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Totodată aduce la cunoștința completului de judecată faptul că intimata - reclamantă a depus întâmpinare, ce a fost comunicată recurentului - pârât la data de 20 octombrie 2008.
Instanța, având în vedere că recurentul - pârât a solicitat judecata cauzei și în lipsă, în conformitatea cu dispozițiile art. 150.pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Curtea cu privire la recursul civil de față:
Inspectoratul Școlar Județean Tad eclarat recurs la 22.08.2008 împotriva sentinței civile nr. 1173/4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar Județean T și pârâții Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local și Școala -, solicitând obligarea pârâtelor la a-i calcula și plăti 2 ore suplimentar efectuate săptămânal, pentru întreaga perioadă lucrată în anul școlar 2005 - 2006, cu sume reactualizate cu indicele de inflație.
În motivare reclamanta a arătat că art.45 alin.1 din Legea 128/1997, privind statutul personalului didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de o reducere a normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului".
A arătat reclamanta că, până în momentul de față, prevederile art.45 (1) se aplică, practic, doar profesorilor și maiștrilor instructori, nu și educatorilor/institutorilor/învățătorilor, creându-le un evident prejudiciu și o situație de inferioritate față de celelalte cadre didactice de predare din învățământul preuniversitar.
S-a arătat că din interpretarea textelor de mai sus, reiese fără nici un dubiu că art. 45 (1) se referă la toate cadrele didactice de predare, deci și la învățători/educatori/institutori.
În drept și- întemeiat cererea pe dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/197 modificată și completată, art. 5 alin 1 și art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii.
În apărare, a formulat întâmpinare pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T, prin care a arătat că art. 43 din statutul personalului didactic, norma didactică pentru educatoare, învățători sau institutori, nu se stabilește la un număr de ore pe săptămână, ca în cazul profesorilor, ci la nivelul unui post. Prevederea își găsește corespondent în art. 42 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 128/1997, care face trimitere la Planul cadru de învățământ. ./ institutorul desfășoară activitate cu întreaga clasă, de pregătirea căreia răspunde pe parcursul unui ciclu (cls. I - IV) și pentru care trebuie să asigure o pregătire unitară. Activitățile prevăzute în planul cadru de învățământ sunt obligatorii pentru învățător/institutor, reprezentând numărul minim de ore din pregătirea elevilor.
S-a menționat că în conformitate cu prevederile art. 45(1) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
S-a învederat că analizând acest text de lege, se constată ca un prim aspect că, pentru a se putea realiza reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână este necesar ca norma didactică a beneficiarilor să fie stabilită de lege printr-un număr determinat de ore.
Norma didactică a reclamanților este stabilită pe posturi și este compusă dintr-un număr de ore care însă nu este determinat potrivit legii. Este imposibil a se realiza reducerea cu două ore a unei norme didactice despre care nu se cunoaște câte ore cuprinde.
Totodată a arătat că potrivit Legii nr. 128/1997, art. 44 alin. 1) Norma didactică cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau specializărilor înscrise pe diploma de licență sau de absolvire.
S-a mai arătat că din interpretarea prevederilor art. 44 alin.(3), alin. (4) rezultă faptul că orele de limbi străine nu intră în norma învățătorului/educatoarei/institutorului, fiind efectuate de către profesori (prin cumul, plata cu ora sa cu norma didactică), efectuarea de învățător sau educatoare a acestor ore se poate face prin plata cu ora, dacă aceștia au atestat în acest sens, fapt care întărește convingerea că norma lor didactică nu cuprinde ore la disciplinele care necesită o specializare ce trebuie să fie înscrise pe diploma de licență sau absolvire, Astfel, pârâta a menționat că se poate vorbi de normă didactică numai în cazul profesorilor, întrucât numai aceștia desfășoară activități de predare - învățare numai la o anumită disciplină, iar acestea sunt înscrise pe diplomele de licență sau absolvire.
Prin sentința civilă nr.1173/4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa admis cererea și a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus față de norma didactică redusă, respectiv 2 ore săptămânal, pentru anul școlar 2005, 2006, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este cadru didactic de predare, cu o vechime în învățământ de peste 38 de ani și gradul didactic
Conform prevederilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, modificată și completată, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, iar potrivit art. 43 din Legea nr. 128/1997, modificat prin art. 1 din nr.OG 103/1998 aprobată prin Legea nr. 109/1999, "norma didactică de predare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă, reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților didactice de predare-învățare de instruire practică și de evaluare conform planurilor de învățământ și activități de pregătire metodico-științifică și activității de educație complementare procesului de învățământ și se stabilește:
a) un post de educatoare/institutoare pentru fiecare grupă de preșcolari sau grupe combinate -, la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture,
b) un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde se pot constitui clase separate -.
Din interpretarea logică și sistematică a prevederilor legale mai sus menționate, rezultă fără echivoc faptul că, toate categoriile de personal didactic de predare, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I beneficiază de reducerea cu 2 ore săptămânal a normei didactice, textele de lege în discuție nefăcând nici o distincție între diferitele categorii de personal didactic de predare îndreptățit la acordarea beneficiului reglementat la art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997. Nu există nicio justificare pentru care textul art. 45 alin. 1 să fie aplicat numai cu privire la profesori, așa cum susțin pârâții, câtă vreme acest text se referă la "reducerea normei didactice" iar "norma didactică", în cazul reclamanților (educatori, învățători sau institutori), este definită în sensul că aceasta cuprinde numărul de ore corespunzătoare activităților didactice și de pregătire aferente (incluse) postului de educator, învățător sau institutor.
În alți termeni, legiuitorul definește norma didactică în cazul acestei categorii de cadre didactice de predare, ca fiind numărul de ore corespunzătoare activităților aferente unui post de educatoare, învățător (institutor), neputând fi primită susținerea pârâților că, în acest caz norma didactică nu poate fi redusă cu două ore.
Aceeași interpretare se desprinde și din sistematizarea actului normativ, respectiv din analiza locului pe care îl ocupă în cadrul actului normativ, textul legal în discuție, art. 45 alin. 1, care prevede dreptul la reducerea normei didactice fără diminuarea salariului, fiind așezat după textele de lege care definesc norma didactică și referindu-se deci la toate aceste definiții, fără a exclude aplicarea sa în situația în care norma didactică este egală cu numărul de ore, corespunzătoare activităților aferente posturilor de educatoare, învățător, institutor.
Pe cale de consecință, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus față de norma didactică redusă, respectiv 2 ore săptămânal, pentru anul școlar 2005, 2006, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
Norma didactică pentru educatoare, învățători sau institutori nu se stabilește la un număr de ore pe săptămână ca în cazul profesorilor, ci la nivelul unui post. Prevederea își găsește corespondent în art. 42 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 128/1997 care face trimitere la Planul cadru de învățământ.
Analizând dispozițiile art. 45 (1) din Legea nr. 128/1997 se constată că pentru a se putea realiza reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână este necesar ca norma didactică să fie stabilită de lege printr-un număr determinat de ore.
Norma didactică a reclamanților este stabilită pe posturi și este compusă dintr-un număr determinat de ore.
A arătat că în timp ce art. 43 din lege prevede că norma didactică reprezintă un număr de ore (și arată modalitatea de stabilire a acesteia), dispozițiile art. 44 alin. 1 vin în completare și arată felul orelor cuprinse în norma didactică.
Cât privește predarea limbilor străine, din interpretarea art. 44 alin. (3) și (4) rezultă că acestea nu se includ în norma educatoarei, a învățătorilor sau a institutorilor, fiind efectuate de profesori cu studii superioare.
Astfel se poate vorbi de norma didactică numai în cazul profesorilor, nu și pentru celelalte categorii de cadre didactice.
Soluția de admitere a acțiunii este nelegală și pe considerentul că deși obligația există pentru viitor, se dispune plata retroactivă, fără să existe la bază și suportul legal, o aprobare sau o hotărâre de reducere a normei căreia să-i corespundă o obligație corelativă, anume de plată.
Recursul a fost motivat în baza art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997,personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Potrivit art. 3 alin. 1 din lege, personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învățământ responsabile cu instrucția și educația, iar conform art. 5 alin. 1,funcțiile didacticesunt:
b) în învățământul primar: învățător/învățătoare; institutor/institutoare.
Articolul 151 alin. 2 din Legea nr. 84/1995 învățământului, republicată, prevede, la rândul său, că fac parte din personalul didactic și:
a) educatoarele - în învățământul preșcolar;
b) învățătorii - în învățământul primar;
c) institutorii - în învățământul preșcolar și primar.
Textul art. 42 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevede căactivitatea personalului didactic de predarecuprinde:
a) activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform planurilor de învățământ;
b) activități de pregătire metodico-științifică și activități de educație, complementare procesului de învățământ.
În fine, art. 43 alin. 1 defineșteconținutul normei didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă, ca fiind numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art. 42 alin. (1) lit. "a" și se stabilește - pentru învățământul preșcolar și primar - după cum urmează:
a) un post de educatoare (institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture;
b) un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate.
Aceste dispoziții legale prevăd, așadar, că de incidența dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 beneficiază și personalul didactic de predare din învățământul preșcolar și din învățământul primar care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ de peste 25 de ani și respectiv, cu gradul didactic
Prevederile legale enunțate au fost, la rândul lor, puse în valoare prin actele cu caracter normativ emise de Ministerul Educației și Cercetării în aplicarea Legii nr. 128/1997. Prin acte normative succesive, Ministrul Educației și Cercetării a stabilit că textul art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 se aplică personalului didactic de predare din învățământul preșcolar și din învățământul primar, care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ de peste 25 de ani și respectiv, cu gradul didactic I, prin reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului și posibilitatea salarizării prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 de ore (Ordinele nr. 3343/11.03.2002 și nr. 4209/2004).
Totodată, potrivit art.1 din Legea nr. 128/1997: "prevederile prezentului statut se aplică personalului didactic de predare, didactic auxiliar și de conducere din întregul sistem de învățământ de stat și particular, personalului didactic care îndeplinește funcții de îndrumare și de control, precum și celorlalte categorii de personal didactic, nominalizate în statut".
În art. 5 din Legea nr. 127/1998 se enumeră funcțiile didactice din învățământul primar, preșcolar, special, secundar, cât și din unitățile conexe și cu activități extrașcolare ale învățământului preuniversitar.
Coroborând toate dispozițiile sus menționate rezultă că, art. 45 se aplică atât profesorilor cât și învățătorilor, educatorilor și institutorilor, întrucât legiuitorul nu a făcut nici o distincție între categoriile de cadre didactice atunci când a stabilit reducerea normei didactice cu două ore. Singura condiție prevăzută de text este ca personalul didactic să aibă 25 de ani vechime și gradul didactic
Din interpretarea dispozițiilor mai sus arătate rezultă în mod explicit că legiuitorul nu a intenționat să facă nicio diferențiere din punct de vedere al normei didactice între educatori, învățători și institutori, respectiv profesori.
Concluzionăm arătând că unde legiuitorul nu a înțeles să facă distincții, nici interpretul nu poate să o facă.
În fine, o ultimă critică vizează împrejurarea că admiterea unei astfel de cereri crează prin ea însăși discriminare, întrucât nu toți învățătorii, educatorii și institutorii sunt membrii de sindicat.
Și această critică este neîntemeiată având în vedere faptul că pretențiile reclamanților își au izvorul în lege, iar norma juridică mai sus menționată are caracter imperativ, pârâtul recurent având obligația de a pune în aplicare legea, fără nicio altă formalitate și fără să fie necesară încheierea vreunei convenții pentru plata orelor de muncă prestate suplimentar, indiferent de calitatea de membrii de sindicat.
Atâta timp cât pârâții nu au făcut dovada aplicării corecte și la timp a dispozițiilor legale drepturile salariale se pot acorda cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 (1) lit. "c" din Codul Muncii.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul, în baza art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul civil declarat de recurentul - pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în T,--4, județul T, împotriva sentinței civile nr.1173/04 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în T,-, -.B,.1, județul T, și intimații - pârâți: CONSILIUL LOCAL, cu sediul în, județul T și ȘCOALA /, cu sediul în, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/14.11.2008
Tehnoredact.-gref.
2 ex./25.11.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Eleonora Spiridon
