Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 770/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 770/CM
Ședința publică din data de 28 octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Maria Apostol Eleonora Spiridon
- -
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă - membru Grup, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 649, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 19 martie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în localitatea M,-, județul T, având ca obiectdrepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr./19.06.2008, depusă la dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosarul cauzei înscrisuri și precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, luând act că apărătorul recurentei nu mai are alte cereri, probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să fie respinsă acțiunea, ca nefondată, conform motivelor de recurs depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Reclamantul Gac hemat în judecată "" B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 2.380 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, precum și la plata sumei de 402,92 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor sus menționate.
Prin sentința civilă nr. 649 din 19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă cererea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.380 lei, reprezentând drepturile salariale neacordate aferente anilor 2004 și 2005, precum și suma de 402,92 lei, cu titlu de daune, reprezentând actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație.
A fost obligată pârâta ala plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 168 alin. 1 din la nivelul "" pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe cu "" în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin. 2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu "".
Și la nivelul "" pentru anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007.
Potrivit art. 969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și prin urmare, dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Coroborând dispozițiile art. 168 din pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul "" au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 și 4 din art. 168 din contractul colectiv de muncă și, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
Prin urmare, constatând că nu au fost respectate prevederile contractelor colective de muncă pentru anii 2004 și 2006, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
În ce privește acordarea de daune, instanța a reținut că reclamantul este îndreptățit și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta "", pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de
Astfel, drepturile suplimentare amintite în art. 168 din au ca punct de referință "salariul de bază mediu" și nu "salariul mediu brut", cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
Reclamantul a anexat cererii de chemare în judecată adresele "" din 14.01.2004, 25.01.2005 și 17.05.2006 emise către toate sucursalele și zonele, din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestuia au calculat primele de C și Paști.
2. Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 257 din Codul muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
În mod greșit a reținut prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
A existat o imposibilitate obiectivă de a prezenta statele de plată pentru fiecare salariat, pentru perioada 2002-2007. Complexitatea operațiunilor reprezentând evidența salariilor începând cu anul 2005, dar și anterior, a făcut practic imposibilă depunerea statelor de plată pentru salariații din prezenta cauză.
Pe de altă parte, ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul că apărarea "" a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază. Astfel fiind, aceste prime nu se regăsesc distinct pe statul de plată pentru că ele se regăsesc în salariul de bază (la care se aplică celelalte sporuri lunare).
3. Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei de paritate.
În ce privește decizia comisiei de paritate din data de 31.08.2007, depusă la dosarul de fond, instanța de fond a apreciat că "aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate, iar imperfecțiunile de redactare nu pot fi invocate pentru justificarea nerespectării clauzei contractuale".
Decizia comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin. 1 al art. 168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
Modul de interpretare stabilit de Comisia paritară nu are caracter retroactiv, iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de C și de Paști în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime, nu s-a pus problema întrunirii acestei comisii pentru a interpreta clauzele
Important de menționat este faptul că decizia comisiei paritare a fost semnată din partea "" de către d-nii, și, adică exact persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la. să facă parte din această comisie.
4. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
Practica și doctrina juridică sunt constante în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, care, în conformitate cu dispozițiile art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată ( Codul muncii adnotat, Doctrină și Jurisprudență, Ed., 2005, pag. 476, notele nr. 1486 și 1487).
5. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale (asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
1. Critica referitoare la modalitatea de calcul a cuantumul primelor de Paști și de C este întemeiată și avem în vedere următoarele:
Textul art. 168 alin. 1 din este următorul: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ""
Reclamantul a anexat cererii de chemare în judecată adresele "" din 14.01.2004, adresa nr. 313 din 25.01.2005, adresa 713 din 15.05. 2006 și 504 din 11.06.2007, emise de către sucursale, din care rezultă cuantumul salariului mediu brut pe unitate, iar pe baza acestuia s-au calculat prime de C și Paști.
La calcularea acestor drepturi salariale s-a avut în vedere în mod eronat salariul mediu brut (cu sporuri) pe "" și nu salariul de bază mediu pe "", așa cum este stipulat în
Drept urmare, angajatorul va fi obligat la plata primelor raportat la salariul de bază mediu pe "" actualizat cu indicele de inflație.
2. Această critică s-a întemeiat pe dispozițiile art. 257 din Codul muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
Dintru început arătăm că norma juridică cuprinsă în art. 257 Codul muncii nu are acest obiect, el referindu-se la modalitatea de întocmire de către angajator a regulamentului intern.
Este reală însă susținerea că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, angajator care nu și-a îndeplinit obligația de a depune statele de plată pentru fiecare reclamant, cu motivația lipsită de substanță, pe de o parte fiind numărul mare de salariați, pe de altă parte, datorită modificării operațiunii de calcul a salariilor prin adoptarea evidenței computerizată începând cu anul 2005, pentru perioadele anterioare statele de plată nefiind ținute în format electronic, fiind arhivate pe suport de hârtie.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici critica referitoare la includerea în salariul de bază a primelor de Paști și C, ceea ce lipsea de eficiență depunerea statelor de plată lunare pentru fiecare salariat, întrucât tocmai aceasta este problema dedusă judecății generatoare de conflict și anume, dacă aceste prime de Paști și C au fost incluse în salariul de bază sau nu.
3. Referitor la caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare, argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2008 Comisia paritară, Federația sindicală și "" au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică, întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă.
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective având în vedere prevederile art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților. În sprijinul aceste interpretări au adus și hotărârea Comisiei paritare, care a interpretat alin. 2 al art. 168 din în iunie 2007. Concluzia Comisiei paritare a fost aceeași, respectiv că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum aceasta a rezultat după includerea primelor.
Prin modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 168 din Decizia Comisiei paritare din 31.08.2007 s-a încercat modificarea sensului real al voinței părților, dându-se o nouă interpretare, deși de la momentul anului 2003 s-au scurs aproximativ 4 ani de zile.
În cauză nu se contestă posibilitatea reală a întrunirii Comisiei paritare în lumina dispozițiilor art. 10 din, însă atributele acesteia sunt în legătură cu următoarele operațiuni juridice: executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă și nu interpretarea acestuia prin alterarea voinței părților semnatare și oricum, efectele deciziei Comisiei paritare nu pot fi decât pentru viitor.
4. Articolul 269 (1) Codul muncii obligă angajatorul în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului.
Articolul 295 (1) din Codul muncii dispune că prevederile prezentului cod se întregesc și cu dispozițiile legislației civile.
Iată deci, în Codul muncii se face trimitere expresă în ce privește despăgubirea salariatului în situația în care a suferit un prejudiciu din culpa angajatorului la normele de drept comun din legislația civilă.
Repararea integrală a prejudiciilor are semnificația obligării atât la plata despăgubirii propriu-zise (în cazul de față dreptul s-a executat benevol) cât și la plata de daune interese.
Daunele interese sunt cuvenite de la momentul la care sumele erau datorate, nefiind necesară punerea în întârziere întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1079 (3) Cod civil, știut fiind că în privința drepturilor salariale angajatorul este de drept în întârziere, obligația putând fi îndeplinită decât un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
sub forma actualizării cu indicele de inflație are în vedere dispozițiile art. 1084 Cod civil numai în acest fel putând fi acoperit integral prejudiciul suferit de salariat.
Dispozițiile cuprinse în art. 1088 Cod civil nu au putut avea în vedere situația daunelor interese în privința neexecutării obligațiilor din contractele de muncă întrucât legislația în domeniul muncii a evoluat din anul 1865 - momentul adoptării Codului civil, ca urmare a transformărilor structurale a orânduirii economice și sociale în această perioadă de aproximativ 150 de ani.
5. În fine, critica referitoare la consemnarea în dispozitiv a împrejurării că sumele prevăzute în titlu sunt sume brute, este întemeiată și avem în vedere următoarele considerente:
Orice sume reprezentând și alte drepturi salariale sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat ce intră în atribuția fiecărui angajat în parte din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 571/2003 (Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare), a dispozițiilor Legii nr. 19/2000 (pentru contribuția individuală la asigurarea socială), a dispozițiilor Legii nr. 95/2006 (referitor la contribuția individuală la asigurări de sănătate), cât și a dispozițiilor Legii nr. 76/2002 cu privire la contribuția pentru șomaj.
Regula generală cu privire la aplicarea prevederilor din legile mai sus arătate este aceea că impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
Pe cale de consecință, se va admite recursul în baza art. 312 Cod procedură civilă și se va modifica sentința atacată conform considerentelor mai sus expuse.
În fine, cererea de întoarcere a executării formulată prin prisma dispozițiilor art. 4042alin. 1 Cod procedură civilă este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Textul de lege invocat prevede următoarele: "în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat va dispune prin aceeași hotărâre și asupra restabilirii situației anterioare executării".
Cererea este admisibilă și în fața instanței de recurs, atunci când sentința primei instanțe, care este executorie a și fost pusă în executare, astfel cum a și fost dovedit în litigiul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - membru Grup, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 649/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în localitatea M,-, județul
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâta să plătească primele de Paști și C calculate la salariul de bază mediu pe "", sume brute din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale.
Menține restul dispozițiilor.
Admite cererea de întoarcere a executării, cu obligarea pârâtei la restituirea diferenței dintre suma încasată și cea cuvenită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Maria Apostol Eleonora Spiridon
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud.fond. /
Red.dec.jud. /6.11.2008
Tehnoredact.gref.
4 ex./ 10.11.2008.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol Eleonora Spiridon
