Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 773/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 773/CM
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Maria Apostol Eleonora Spiridon
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239, împotriva sentinței civile nr.1578 din 4 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-,.8,.D,.3,.15, județul T, având ca obiect drepturi bănești - Primă C 2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. din 07.08.2008, depusă la dosar, pentru intimata reclamantă, avocat, conform împuternicirii avocațiale din 27.10.2008.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință:
Apărătorul recurentei - pârâte depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Apărătorul intimatei - reclamante depune întâmpinare la recursul formulat de recurenta - pârâtă
Precizează reprezentantul recurentei - pârâte și apărătorul intimatei - reclamante că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii, ca nefondată.
Solicită reprezentantul recurentei - pârâte să se observe că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Potrivit art. 238 din Codul Muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă. Cu toate acestea nu trebuie ignorat faptul că primele solicitate prin acțiune își au izvorul în contractul colectiv și nu în contractul individual de muncă.
Mai arată reprezentantul recurentei - pârâte că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent. În concluzie, având în vedere că primele solicitate nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele Capitolului V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, în conformitate cu prevederile art. 283 alin.(1) lit."e" din Codul Muncii.
Totodată, apărătorul recurentei - pârâte precizează că în mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, având în vedere că, potrivit alin.1 al art. 168 teza finală din CCM drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivel pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Mai precizează reprezentantul recurentei - pârâte că un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de Paști și de C în salariu.
Cu privire la cel de-al patrulea motiv de recurs, reprezentantul recurentei - pârâte arată că în mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Precizează apărătorul recurentei - pârâte că în speța de față răspunderea angajatorului nu poate fi decât de natură contractuală, așa cum stipulează OG, nr.9/2000.
Mai arată avocat că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Apărătorul intimatei - reclamante, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
În ce privește primul motiv de recurs invocat de pârâta, apărătorul intimatei arată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că cererea formulată are ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 283 alin.1 litera c Codul Muncii, indiferent că sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
În legătură cu excepția prematurității introducerii cererii, consideră apărătorul intimatei că instanța de fond a respins-o în mod corect, având în vedere că suplimentările salariale au fost introduse în salariu numai pentru anul 2003 iar prin invocarea dispozițiilor art.283 lit.e din Codul Muncii pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că, implicit recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut și personal.
Referitor la "caracterul obligatoriu" al Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, apărătorul intimatei - reclamante arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate.
Precizează apărătorul intimatului că primele de Paști și de C au fost acordate în cuantum legal și calculate la nivelul unui salariu mediu de bază la nivel de societate, așa cum a fost admis de către instanța de fond.
Pe fondul cauzei, precizează apărătorul intimatei că potrivit art.168 alin.1 din CCM încheiat la nivel prevedea obligativitatea acordării, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, a unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1. Urmare a acestor modificări din CCM, societatea nu a mai acordat salariaților în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1. Coroborând dispozițiile art. 168 din CCM pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din CCM pe anii 2005, 2006 și 2007, se poate observa că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la alin.1 al. Art. 168 din și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta "" B, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.055,6 lei, reprezentând drepturi salariale neacordate conform art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă, drepturi aferente Cului din anul 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 382 din 8.02.2008 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea sa privind suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru anii 2004-2006.
S-a mai invocat că pârâta nu a plătit însă nici suplimentările salariale cuvenite pentru Cul anului 2007, încălcând prevederile art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 168 din, iar în dovedire s-au depus la dosarul cauzei, în copie, un extras al contractului colectiv de muncă și sentința civilă nr. 382/2008 a Tribunalului Tulcea.
Tribunalul Tulcea prin sentința civilă nr. 1578/4.07.2008 a admis acțiunea formulată de.
A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității acțiunii, ca nefondate.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 2.055,6 lei, reprezentând suplimentare salarială aferentă anului 2007, sumă ce urmează să fie actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția prematurității este nefondată, întrucât drepturile salariale solicitate erau prevăzute în contractul colectiv de muncă, iar cu privire la prescripția dreptului la acțiune și aceasta este prematură, întrucât pârâta recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut, personal, fiecare reclamant având un interes material.
În ceea ce privește fondul acțiunii, acesta este întemeiat, instanța procedând în consecință.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs ""
În motivele de recurs, recurenta arată că în mod greșit au fost respinse excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a prematurității acțiunii, întrucât problemele ridicate sunt fondate, sens în care urmează a fi analizate de instanța de recurs.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 257 Codul Muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului, instanța de fond are un punct de vedere greșit, întrucât actele de la dosar demonstrează că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază.
Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei paritare.
Mai mult, aceeași instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale așa cum prevede nr.OG 9/2000.
De asemenea, trebuia să se precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuția la fondurile speciale.
Examinând criticile formulate, Curtea reține următoarele:
1. Față de excepția de prematuritate a acțiunii, având în vedere că drepturile solicitate de către reclamantă erau prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat între "" și salariați, reprezentați de "" pentru anul 2007, deci preexistau momentului la care s-a formulat acțiunea, această excepție a fost respinsă ca nefondată.
2. Relativ la excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "c" din Codul Muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în, indiferent că ele sunt acordate cu titlu de pensii sau cu ocazii mai speciale.
Astfel, articolul mai sus menționat dispune că "cererile trebuie formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, situație în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unei despăgubiri către salariați".
În prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 283 lit. "e" din Codul Muncii, invocate de pârâtă care se referă la o prescripție specială, în sensul că, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestuia în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze contractuale ale acestuia. Mai mult decât atât, prin invocarea acestor dispoziții pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că invocând prevederile de mai sus implicit recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut, personal și, prin urmare fiecare reclamant în parte are un interes material, care a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea dreptului și, prin urmare, nu se poate susține că acțiunea este prematură.
Față de aceste considerente, instanța a respins și această excepție, ca nefondată.
3. Referitor la caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare trebuie avută în vedere intenția comună a părților semnatare a contractului colectiv de muncă.
Orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea acelorași prevederi ca la încheierea contractului colectiv de muncă.
Concluzia comisiei paritare a fost aceeași, respectiv că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractuale au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerație faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Prin modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 168 din Decizia Comisiei paritare din 31.08.2007 s-a încercat modificarea sensului real al voinței părților, dându-se o nouă interpretare deși de la momentul anului 2003 s-au scurs aproximativ 4 ani.
În cauză nu se contestă posibilitatea reală a întrunirii Comisiei paritare în lumina dispozițiilor art. 10 din, însă efectele acestei comisii nu pot fi decât pentru viitor.
4. În legătură cu dispozițiile art. 257 Codul Muncii trebuie subliniat faptul că norma juridică cuprinsă în acest text de lege nu are obiectul susținut de recurentă, el se referă la modalitatea de întocmire de către angajator a regulamentului intern.
Angajatorul avea obligația în acest litigiu de a depune statele de plată pentru reclamantă, iar odată cu adoptarea evidenței computerizate începând cu anul 2005, pentru perioadele anterioare statele de plată nefiind ținute în format electronic, fiind arhivate pe suport de hârtie.
5. Nu poate fi primită nici critica referitoare la includerea în salariul de bază a primelor de Paști și C, întrucât depunerea statelor de plată pentru fiecare salariat în parte, ar crea posibilitatea instanței să verifice includerea lor în salariul de bază sau nu.
6. În actualizarea prejudiciului suferit de salariat prin neacordarea drepturilor conform legii și contractului individual de muncă nu-și găsesc aplicarea dispozițiile nr.OG 9/2000 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 356/2002, dobânda fiind aplicată în materie comercială.
În speța de față, răspunderea pârâtei recurente este o răspundere civilă contractuală ale cărei norme și principii se aplică în raport de care salariatul își poate actualiza prejudiciul suferit cu rata inflației.
7. Conform dispozițiilor art. 269 (1) Codul Muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Atâta timp cât sumele solicitate de reclamantă reprezintă despăgubiri de natură salarială pentru prejudiciul suferit prin neacordarea suplimentelor de Paști și C de către pârâta recurentă, se apreciază că impozitul și contribuțiile la fondurile speciale se datorează de către salariat, nu sunt suportate de angajator, întrucât sunt sume brute. Aceste sume, respectiv impozitul de 16% și contribuțiile speciale sunt reținute de angajator și transferate la bugetul public.
În raport de considerentele de mai sus, urmează a fi admis recursul și modificată în parte sentința, în sensul că sumele acordate sunt brute, din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale.
Urmează a se menține restul dispozițiilor hotărârii de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă "", cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1578/4.07.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, bloc 8,. D,. 3,. 15, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că sumele acordate sunt brute, din care se scad impozitul pe venit și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale.
Menține celelalte dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Maria Apostol Eleonora Spiridon
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud.fond. /
Red.dec.jud. / 6.11.2008
Tehnoredact.gref.
4 ex./ 10.11.2008.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol Eleonora Spiridon
