Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 777/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 777
Ședința publică din data de 20 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 584 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în P,-,. 4,.A,.11, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii din data de 15 mai 2008, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus din partea intimatului-reclamant, prin avocat, Notă de ședință prin care solicită judecarea în lipsă a cauzei, însoțită de împuternicire avocațială din data de 14.05.2008. Totodată, s-a mai depus întâmpinare și concluzii scrise la care s-a atașat chitanța nr. 287 din 14.05.2008 privind plata onorariului de aavocat.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008 și adresa nr. 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008, arătând că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act de că nu mai sunt cerereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Ori dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS întrucât, în practică, sunt executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri.
Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamantul a chemat în judecată pârâta SC "" SA B pentru a fi obligată la plata sumei totale de 4254,32 lei la valoarea actualizată în raport de inflație, reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate pentru anii 2004 - 2005, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii a susținut reclamantul că a fost salariatul societății pârâte, raporturile de muncă încetând urmare disponibilizării efectuate ianuarie 2006, iar potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă pentru anii 2004-2007 trebuia să beneficieze și de drepturi salariale suplimentare reprezentând câte un salariu mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, drepturi care în perioada solicitată nu i-au fost acordate.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că sumele de bani solicitate prin acțiune au caracter premial fiind negociate și stipulate în anul 2003, suplimentările salariale respective fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SC SA.
S-a invocat totodată și excepția prescripției dreptului la acțiune față de data formulării acțiunii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 584 din 18 februarie 2008, respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta SC "" SA să plătească acestuia drepturile salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și C 2004 - 2005 în sumă de 3780 lei, sumă ce va fi actualizată începând cu data scadenței și până la plata efectivă, obligând totodată pârâta să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță reținut în esență că pentru perioada 2004-2005 reclamantului nu i s-au achitat drepturile salariale suplimentare reprezentând primă de Paște și C încălcându-se astfel disp.art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, drepturi care se cuvin reclamantului și pentru care nu s-a împlinit termenul de 3 ani de prescripție conform art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii și în raport de prevederile Decretului nr.167/1958.
Pe fond s-a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că sarcina probei revine, în litigiile de muncă, angajatorului acesta având obligația depunerii dovezilor în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Deși pârâta a susținut în întâmpinare că sumele cerute de reclamant au fost incluse în salariul său de bază și încasate efectiv, din nici un mijloc de probă nu rezultă această situație.
Faptul că în nota întocmită de comisia paritară s-a stabilit includerea primelor de Paște și C în salariu începând cu anul 2003, nu înseamnă că aceste drepturi suplimentare au și fost efectiv plătite câtă vreme pârâta nu a făcut nicio dovadă astfel că apărarea din întâmpinare nu este confirmată de probe și nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentințe societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Criticând sentința pârâta a susținut că acțiunea este prescrisă, iar pe fond este neîntemeiată și în subsidiar modificarea în parte a sentinței în sensul diminuării sumelor acordate, invocându-se adresa emanată de la societatea intimată și practica Curții de Apel Ploiești.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimatul-reclamant și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a invocat neprimirea drepturilor salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
Se mai învederează că deși valoarea suplimentării solicitate este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, instanța a admis acțiunea în care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii prevăzute în, dar pentru situații diferite, recurenta emițând o notă în care au fost arătate salariile de bază medii pentru fiecare an în parte începând cu anul 2003 și până în anul 2007, după cum în alte cauze similare s-a efectuat o expertiză salarizare prin care s-a stabilit că salariul mediu brut este un alt salariu decât salariul de bază mediu.
Intimatul-reclamant, a formulat întâmpinare cu privire la recursul promovat, iar la termenul din 20 mai apărătorul acestuia a depus note scrise, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea reclamantului este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, acestea nu pot fi primite deoarece susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de C și de Paște pe anii 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005, nu a fost dovedită în condițiile în care sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 din Codul muncii, iar în contractele colective de muncă pe anii 2004-2005 nu s-a menționat în mod expres că suplimentările vizate de art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă privind primele de Paște și C sunt introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 - 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de Paște și C pe anii 2004 - 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate prin includerea acestor prime în salariul de bază pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea ei în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele reprezentând primele Paște 2004 - 2005 avute în vedere de prima instanță, sume care au fost reactualizate cu indicele de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs.
În raport de considerentele expuse și disp.art. 3041și 312 Cod pr.civilă, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței în parte în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 2576 lei, reprezentând: 799 lei - primă C 2004, 850 lei - primă Paște 2005, 927 - primă C 2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 584 din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în P,-,. 4,.A,.11, județul P și în consecință:
Modifică în partea sus-menționata sentință în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 2576 lei, reprezentând: 799 lei - primă C 2004, 850 lei - primă Paște 2005, 927 - primă C 2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
--- - - - --- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Tehnored.3 ex./30.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
