Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 7980/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7980
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
XXX
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâta SC SA B FOSTA și reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2138 din 20.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 2138 din 20 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, s-a respins excepția conexității și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de intimată.
S-a admis în parte acțiunea petentului în contradictoriu cu intimata SC. SA
A fost obligată intimata să plătească petentului drepturile bănești reprezentând suplimentari salariale corespunzătoare Sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006 și 2007 precum și cele de C pentru anii 2004, 2005 și 2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate și indexate în raport de indicele de inflație de la data datorării la data plății efective.
S-a respins completarea la acțiune.
A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, petiționarul este angajat al societății intimate.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța urmează sa înlăture apărarea intimatei, apreciind ca sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natura ( rezultate din contractele colective sau individuale de munca) sunt incidente prevederile art. 283 al.1 lit. c din Codul muncii, acțiunea fiind supusa prescripției extinctive de trei ani si nu aceleia invocata de către intimata si prevăzuta la art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii.
Referitor la excepția conexării invocata de intimata, instanța urmează sa o respingă întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 164 Cod procedura civila. Potrivit art. 168 al.1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004:" Cu ocazia sărbătorilor de Paste si C salariații SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SC SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor."
La aliniatul 2 al art. 168 din CCM/2004 s-a menționat ca:" Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat."
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul al. 1 al. Art. 168 aducând o modificare de conținut aliniatului 2 in sensul consemnării ca:" in anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat."
Același text se regăsește in ultima forma menționata in CCM pe anul 2006. In fine,pentru anul 2007 textul păstrează același conținut ca in contractele precedente.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca " pârtile semnatare confirma faptul ca in redactarea art. 168 al.1 si 2 la momentul negocierilor colective voința comuna a parților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paste si de C sa fie introduse in salariile de baza ale fiecărui angajat."
Prin " Nota asupra precizării situației primelor de Paste si de C prevăzute in art. 168 din CCM al SA " din data de 31.08.2007 si semnata de reprezentanți ai patronatului si federației sindicale, se da o interpretare textului in discute " potrivit voinței parților la semnarea contractului".
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de munca este convenția încheiata intre patron sau organizația patronala pe de o parte si salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca."
Art.31 din Legea nr. 130/1996 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executării lui in condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunica in scris organului la care se păstrează si devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioara, potrivit convenției parților.
Conform art. 236 al.4 din Codul muncii, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea parților.
Normele enunțate subscriu așadar contractele colective de munca (in egala măsura ca si contractele individuale de munca ) voinței parților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează in sensul ca dispozițiile contractului colectiv de munca reflecta voința partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste întotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o norma permisiva, care da posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de cate ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de voința al parților dar numai pana la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens si contractul colectiv de munca poate fi modificat de parți doar pe parcursul executării lui, interpretarea si reformarea conținutului unei clauze urmând sa își producă efecte pana la momentul încetării efectelor contractului.
In speța, astfel cum rezulta din situația de fapt, apărarea făcuta de societatea intimata a vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 al. 1 si 2 din CCM la nivel de unitate, realizata după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de munca anual si in totala contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 al. 2 prevăzut in fiecare din aceste contracte ca suplimentările de la art. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul ca aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al angajaților si pe anul in curs, cată vreme s-a menținut in același timp si textul al. 1.
Pe de alta parte, părțile nu au consemnat in contractul colectiv de munca pe anii 2005 si 2006 faptul ca aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcuta abia in 2007.
Se va retine astfel ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul si cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr. 130/1996 ( prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de munca ) nu poate produce efecte care sa înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentari salariale, instanța va retine ca prin clauza art. 168 al.1 acesta se raportează la salariul de baza mediu pe SC SA iar nu la salariul brut pe unitate, in baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Instanța nu considera utila cauzei administrarea probei cu expertiza contabila judiciara,reținând elementele de calcul care sa permită cuantificarea drepturilor solicitate. Deși intimata a solicitat termen pentru a face dovada achitării drepturilor solicitate, nu a depus acte in acest sens.
Cu privire la completarea la acțiune formulată de petent, prin care acesta solicită plata drepturilor salariale suplimentare pentru sărbătoarea de C 2007, se reține că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă, cu motivarea că, conform Notei nr.4209/06.11.2007 întocmită de Comisia Paritară a SC SA, interpretarea comună a art.168 din CCM este în sensul că suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C vor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă.
Împotriva sentinței au declarat recurs ambele părți.
Recurentul reclamant arată că în mod greșit nu i-a fost admisă cererea de completare prin care a solicitat C 2007.
Recurenta pârâtă, arătă că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului material la acțiune, acesta fiind prescris, întrucât sunt incidente prev. art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii.
Recurenta susține că dreptul material la acțiune este prescris, întrucât sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii. împrejurarea că în contractul colectiv de muncă se folosește formula "suplimentare a drepturilor salariale" nu are efect recognitiv asupra naturii juridice a dreptului în discuție. Natura acestuia este aceea a unei prime care nu se confundă cu salariul, ce reprezintă contraprestația muncii.
Nefiind drepturi salariale, acțiunea în executarea obligației este supusă termenului de prescripție, după următoarea distincție: 3 ani când prima este stabilită prin contract individual de muncă sau decizie unilaterală a unității angajatoare (art. 283 alin. 2) și 6 luni în ipoteza stabilirii primei prin contract colectiv de muncă (art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii ).
În nici o situație nu se poate face aplicarea art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, plecându-se de la premisa inexactă ce rezultă din interpretarea literală a textului. În sprijinul acestui argument, recurenta invocă dispozițiile art. 977 din Codul civil.
Referitor la fondul cauzei, recurenta susține inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C, după ce în anul 2003 părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
Redactarea clauzei art. 168 din contractul colectiv de muncă este defectuoasă și, fiind vorba despre o clauză îndoielnică, ea se interpretează prin consens, astfel cum rezultă din contractul colectiv de muncă. Iar părțile contractante au înțeles să interpreteze această clauză, concretizând-o în documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C, prevăzute la art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA".
Stingerea dreptului subiectiv începând cu anul 2004 este susținută de concordanța cu textul analog din art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006.
Mai susține recurenta că instanța de fond a considerat greșit că documentul intitulat "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C, prevăzute la art. 168 din contractul colectiv de muncă al SC SA" reprezintă o modificare a contractului colectiv de muncă, aplicabilă pentru viitor.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Nu este fondată critica recurentei privind nesocotirea apărării formulate prin avocat, deoarece la soluționarea cauzei instanța de fond a analizat atât excepția prescripției dreptului material la acțiune, cât și apărările de fond invocate de pârâtă. Motivele care au format convingerea instanței au fost expuse în mod cuprinzător în considerentele sentinței și acestea constituie și motivele pentru care au fost respinse apărările pârâtei. Mai mult, instanța de fond s-a referit în mod expres la apărările pârâtei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea constată că instanța de fond a soluționat-o în mod corect, reținând aplicarea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu un salariu de bază mediu brut pe SNP SA.
Din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și C este un drept salarial, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, însă operațiunea interpretării unui contract este necesară numai atunci când o clauză contractuală este îndoielnică, fiind susceptibilă a avea mai multe înțelesuri. Or, în cazul de față, la momentul negocierii art. 168 din contractul colectiv de muncă, părțile au utilizat expresia "suplimentare a drepturilor salariale", singurul sens ce poate rezulta din folosirea acestei expresii fiind cel literal.
Mai mult, același sens rezultă și din redactarea art. 168 alin. 2 din contract, părțile stabilind pentru anul 2003 introducerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Cu privire la criticile legate de soluționarea fondului cauzei, Curtea constată:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Nu se menționează în interpretarea consemnată în Nota Comisiei Paritare faptul că dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1 s-a stins începând cu anul 2004 și nici nu putea fi făcută o astfel de mențiune, de vreme ce, la negocierile anuale ulterioare anului 2003 textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă a fost menținut în cuprinsul contractului, fără modificări.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
Recursul reclamantului este fondat.
Prin acțiune și completarea la acțiune, acesta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale pentru sărbătorile de paște 2005,2006 și 2007 precum și C 2004, 2005, 2006 și 2007.
Raportat la data introducerii acțiunii, capătul de cerere privind C 2004 este prescris.
Pentru considerentele anterior precizate, reclamantul este îndreptățit la plata contravalorii suplimentărilor salariale Paști 2005,2006 și 2007 și C 2005,2006,2007
În baza art. 312 alin. 2 pr.civ. se vor admite ambele recursuri, se va modifica sentința în parte, în sensul că va fi obligată pârâta către reclamant la plata contravalorii suplimentărilor salariale, Paști 2005,2006,2007 și C 2005,2006,2007.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ambele recursuri declarate de pârâta SC SA B FOSTA și reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2138 din 20.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică sentința în parte.
Obligă pârâta către reclamant la plata a contravalorii suplimentărilor salariale Paști 2005, 2006, 2007 și C 2005, 2006, 2007.
Constantă prescrisă acțiunea pentru C 2004.
Menține dispozițiile sentinței privind cheltuielile de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
4 ex. /01.10.2008. - -
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Mihaela Cotora, Marian Lungu
