Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 808/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 808/
Ședința publică din 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în B,-,.7,.4,.1,.69, împotriva sentinței civile nr.342/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata - pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B -PRIN PRIMAR, cu sediul în B, nr.1, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenta - reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă; intimata - pârâtă a depus întâmpinare.
Curtea apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul B prin Primar pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
a) obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul B prin Primar la plata drepturilor salariale reprezentând îndemnizația de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, pe o perioadă de 3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată, cu actualizarea acestor sume cu indicele de inflație calculat în funcție de data plății efective;
b) obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul B prin Primar la înscrierea dreptului la îndemnizația de dispozitiv în carnetul de muncă.
În fapt, reclamanta a motivat că are calitatea de salariat al Unității Administrativ Teritoriale Municipiul B din data de 15.12.1999 și până în prezent.
În conformitate cu prevederile nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor s-a procedat la reorganizarea Ministerului Administrației și a Ministerului d e Interne rezultând un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
În conformitate cu prevederile art. 17 din nr. 63/2003 Ministerul Administrației și Internelor a preluat personalul ambelor ministere, acesta urmând a beneficia de drepturile bănești, sporuri și îndemnizații dobândite anterior de personalul celor două ministere.
În conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 138/1999 toți angajații din fosta structură a Ministerului d e Interne beneficiau, nediscriminatoriu, de plata unei îndemnizații de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Coroborând prevederile legale anterior enunțate rezultă că după reorganizare tot personalul preluat, actualmente personal al Ministerului Administrației și Internelor, pentru aceleași structuri beneficiază, în conformitate cu dreptul la un tratament salarial egal, nediscriminatoriu, de îndemnizația de 25% din salariul de bază.
Prevederile OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, art. 17 alin. 1, menține categoriile de personal care fac parte din această structură administrativă.
În aplicarea prevederilor exprese ale OUG nr. 63/2003, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003, a Legii nr. 138/1999, OUG nr. 192/2002, nr. 281/1993 Ministerul Administrației și Internelor emite Ordinul nr. 496/2003 se stabilește cu claritate faptul că îndemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Pentru motivele invocate solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale constând în îndemnizația de dispozitiv actualizată cu rata inflației și completarea carnetului de muncă în ce privește aceste drepturi.
Reclamanta a menționat că o parte a personalului angajat al Unității Administrativ Teritoriale Municipiul Bab eneficiat de recunoașterea dreptului la îndemnizația de dispozitiv prin Decizia nr. 828/2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI.
În drept, a invocat prevederile art. 13 din Legea nr. 138/1999; art. 17 din nr.OUG 63/2003; pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003; art. 5 din Legea nr. 53/2003.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri și a depus dispozitivul Deciziei civile nr. 828/2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI și sentința civilă nr. 684/2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul B prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, motivând că de acest drept beneficiază numai angajații care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, definit potrivit art. 9.2 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 ca funcționari publici și personal contractual.
Noțiunea de dispozitiv presupune că angajații trebuie să răspundă în orice moment, la solicitarea conducătorului instituției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter urgent pe care le presupune administrația publică.
Tribunalul, examinând cauza prin prisma motivelor invocate de reclamanta și a dispozițiilor legale incidente, a constatat că acțiunea nu este fondată pentru considerentele ce vor fi expuse.
Reclamanta are calitatea de salariat in cadrul Unității Administrativ Teritoriale municipiul B, începând de la data de 15.12.1999 și până în prezent.
Conform art.13 din Legea nr.138/1999 "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Art.1 din Legea nr.138/1999 prevede ca "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției."
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației si Internelor, la pct.9.2, s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acorda personalului civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice.
In conformitate cu definiția data la pct.3.1 din ordin, prin personal civil se înțelege, funcționarii publici si personalul contractual din
Acest ordin reprezintă o norma metodologica de punere in aplicare a legii si nu poate modifica legea chiar daca prin el s-a precizat faptul ca si salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați in cadrul Ministerului Administrației si Internelor sa beneficieze de aceasta indemnizație.
Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației si Internelor nu se poate aplica si altor persoane decât cele expres enumerate in Legea nr.138/1999 deoarece, in caz contrar, ar însemna sa se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioara legii si care ar adăuga la lege.
Nu s-a putut retine nici discriminarea in sensul OG nr.137/2000 deoarece salarizarea diferita este determinată de condițiile de munca diferite, de specificul muncii si de diferența dintre unitățile in care sunt angajați salariații.
Principiul egalității în fața legii consacrat de art.16 alin.1 din Constituție nu înseamnă uniformitate astfel încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin acte normative, întrucât s-ar încălca rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
De altfel, și Curtea Constituțională, în anul 2008, constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în cate normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1.) Nu poate fi reținută în speță motivația instanței de fond referitoare la faptul că Ordinul nr. 496/2003 nu ar fi intrat în vigoare câtă vreme existența acestui act normativ nu este contestată nici de către emitent și nici de către intimata angajatoare; mai mult, chiar motivarea instanței de fond este contradictorie deoarece reține faptul că, în temeiul Ordinului nr. 496/2003 există autorități publice care efectuează plata acestui drept salarial.
2.) Instanța de fond face o interpretare restrictivă a Ordinului nr. 496/2003 interpretând greșit actul administrativ ca adresându-i-se doar administrației publice centrale iar nu și administrației publice locale; prin aceasta se încalcă principiul de drept de a nu distinge acolo unde norma însăși nu face distincție.
3.) Deși instanța de fond reține în mod corect că salarizarea trebuie să fie diferită în funcție de condițiile de muncă diferite și de specificul muncii nu analizează în concret aceste elemente ci le subsumează, discriminatoriu, doar "diferenței dintre unitățile în care este încadrat personalul civil din administrația publică". Or, instanța a pronunțat în acest fel o hotărâre lipsită de temei legal deoarece specificul și condițiile de muncă din ramura administrației publice sunt aceleași, indiferent dacă ne referim la administrația publică centrală sau la administrația publică locală.
În acest sens sunt prevederile constituționale cuprinse în art. 116 - 123, întrucât Ministerul Internelor și Reformei Administrative exercită atribuții principale în domeniul administrației publice, iar pe cale de consecință, aplicabilitatea Ordinului nr. 496/2003 și salariaților din administrația publică locală este evidentă. Nu se poate face abstracție de concepția legiuitorului constituant în aprecierea națiunii de "administrație publică", noțiune ce cuprinde și administrația publică centrală și pe cea locală.
Aspectele de mai sus sunt susținute și de prevederile nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor prin care s-a procedat la reorganizarea Ministerului Administrației și Ministerului d e Interne rezultând un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
În conformitate cu prevederile art. 17 din nr. 63/2003 Ministerul Administrației și Internelor a preluat personalul ambelor ministere al administrației și internelor, acesta urmând a beneficia de drepturile bănești, sporuri și indemnizații dobândite anterior de personalul celor două ministere.
În conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 138/1999 toți angajații din fosta structură a Ministerului d e Interne beneficiau, nediscriminatoriu, de plata unei indemnizații de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Coroborând prevederile legale anterior enunțate rezultă că, după reorganizare, tot personalul preluat, actualmente personal al Ministerului Administrației și Internelor, ca parte a aceleiași structuri, beneficiază, în conformitate cu dreptul la un tratament salarial egal, nediscriminatoriu, de indemnizația în cuantum de 25 % din salariul de bază.
În aplicarea prevederilor exprese ale nr.OUG 63/2003, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, Legii nr. 138/1999, nr.OUG 192/2002, nr. 281/1993, Ministerul Administrației și Internelor emite Ordinul nr. 496/28.07.2003 prin care se stabilește cu claritate faptul că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" (pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/28.07.2003).
Mai mult, prevederile nr.OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, art. 17 alin. (1) menține categoriile de personal care fac parte din această structură administrativă.
Având în vedere calitatea sa de angajat în cadrul Unității Administrativ Teritoriale a municipiului B, structură la nivelul căreia se realizează activitatea de "administrație publică" consideră că, față de atribuțiile pe care le are și care reclamă asigurarea în regim de permanență a unor activități specifice, îi sunt aplicabile prevederile legale referitoare la acordarea sporului de dispozitiv.
Intimatul Municipiul B, prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Brăila este legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta are calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei mun. B, instituție care nu se află în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Conform art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2. s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În conformitate cu definiția dată de punctul 3.1. din acest ordin prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din.
Acest ordin reprezintă o normă metodologică de punere în aplicare a legii, neputând modifica legea.
Prin acest ordin nu s-a adus o modificare a legii, în sensul ca toți angajații administrației publice să beneficieze de această indemnizație, ci a fost precizat faptul că și salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați în cadrul Ministerului Administrației și Internelor să beneficieze de această indemnizație.
Reclamanta nu face parte din categoria personalului civil la care face referire Ordinul, salarizarea acestuia fiind reglementată prin acte normative cu caracter special.
Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu se poate aplica și altor persoane decât celor expres enumerate, în caz contrar, prin extinderea beneficiarilor, ar însemna să se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii.
Nu se poate reține nici discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați salariații.
Principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție, nu înseamnă o uniformitate așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
De altfel, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării este constantă și recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențieri.
Faptul că funcționarii publici din cadrul primăriei au obținut acest drept prin hotărâre irevocabilă, pe calea contenciosului administrativ, nu este de natură a schimba soluția instanței, întrucât practica judiciară nu este izvor de drept în sistemul românesc de drept.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în B,-,.7,.4,.1,.69, împotriva sentinței civile nr.342/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 31 August 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /07.09.2009
:DC/2 ex/08.09.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
