Obligație de a face. Decizia 806/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 806/
Ședința publică din 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta -, domiciliată în B,-, - 2,.2,.21, împotriva sentinței civile nr.801/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimata - pârâtă "", cu sediul în B,- - 48, sector 3.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - reclamantă, lipsă fiind intimata - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurenta - reclamantă se legitimează cu CI seria - nr.-, CNP - și precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurenta - reclamantă precizează că a solicitat societății eliberarea unei adeverințe ce-i era necesară la medicul de familie. Întrucât nu i s-a eliberat această adeverință nu a putut beneficia de serviciile medicului de familie și nici nu a putut contracta un credit bancar necesar pentru rezolvarea unor probleme de sănătate. Având în vedere și motivele menționate pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.801/12.11.2008 Tribunalul Brăilaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
A constatat că între părți au existat raporturi juridice de muncă în perioada 25 februarie - 5 septembrie 2008.
A respins ca nefondată cererea pentru plata de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr.2405/113/7.10.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând să i se recunoască perioada în care a fost salariata pârâtei, iar aceasta să fie obligată să îi plătească daune morale și materiale în valoare de 20.000 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada 25.02.2008-5.09.2008 a fost salariata societăți pârâte în funcția de secretară, în baza unui contract de muncă pe perioadă determinată de 2 luni și a două acte adiționale, unul pe perioadă de 2 luni și celălalt pe perioadă nedeterminată.
Deși a solicitat în repetate rânduri să i se elibereze câte un exemplar din fiecare document care atesta că este salariata pârâtei, o adeverință de salarizare și o copie de muncă pentru contractarea unui credit bancar, reprezentantul departamentului salarizare i-a răspuns că nu are timp.
Ca urmare, s-a adresat Inspectoratului Teritorial d e Muncă B pentru a obține copia carnetului de muncă, dar i s-a comunicat că în baza de date nu figurează înregistrat contractul său de muncă și nici nu i s-a depus carnetul de muncă, dar există în statele de plată.
Reclamanta a mai susținut că în 3.09.2008 i s-a transmis o copie a unui act adițional nr.1/24.04.2008 pe care nu era semnătura sa și un contract individual de muncă care nu avea precizată data începerii activității și pe care i s-a sugerat, sub presiuni, să îl semneze căci va fi înregistrat la ITM B cu data de 25.02.2008. Întrucât știa că acest lucru nu era posibil din punct de vedere legal nu a fost de acord cu semnarea lui.
La data de 4.09.2008 i s-a transmis o adeverință și fișa individuală aferentă statului de plată pentru obținerea unui împrumut la bancă, cerându-i se din nou să semneze cel de-al doilea contract de muncă, inclusiv de către directorul general, care i-a spus că în caz contrar să își dea demisia. În urma presiunilor, la data de 5.09.2008 a încetat activitatea prin adresa nr.593/5.09.2008.
În dovedirea celor susținute a depus o serie de acte și un CD despre care susține că cuprinde înregistrarea convorbirilor telefonice avute cu reprezentanta Departamentului Resurse Umane și cu directorul societății pârâte.
La primul termen de judecată reclamanta a precizat că nu solicită daune materiale, ci doar daune morale în valoare de 20.000 lei, motivat de faptul că în lipsa actelor solicitate pârâtei nu a putut contracta un împrumut bancar necesar pentru rezolvarea problemelor de sănătate.
Pârâta a depus concluzii scrise prin care a recunoscut că reclamanta a fost angajată în cadrul societății în funcția de secretară începând cu data de 25.02.2008 pe o perioadă determinată de 2 luni, ulterior încheindu-se act adițional pe perioadă nedeterminată.
Cu privire la faptul că nu a eliberat reclamantei un exemplar al contractului de muncă a arătat că acesta a fost pierdut în împrejurări necunoscute. Pentru a îndrepta această situație a discutat la ITM B posibilitatea îndreptării, având în vedere că reclamanta era pe statele de plată înregistrate lunar la ITM.
În acest scop a propus reclamantei să semneze un nou contract individual de muncă cu data angajării, pentru a fi înregistrat la ITM B conform discuțiilor avute cu reprezentanții acestei instituții, însă reclamanta a refuzat, deși nu era prejudiciată în nici un mod.
Pârâta s-a mai apărat susținând că a dat dovadă de bună-credință, dovadă fiind și faptul că la cererea reclamantei i s-a eliberat adeverință de venit.
Referitor la cererea de acordare de daune a solicitat respingerea ei, întrucât reclamanta nu a fost prejudiciată în nici un fel, nu a precizat în ce constau daunele suferite și nici nu a rezolvat situația pe cale amiabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat următoarele:
Reclamanta s-a angajat la societatea pârâtă SA B începând cu data de 25.02.2008, în funcția de secretară, încheindu-se contract individual de muncă pe o perioadă determinată de 2 luni, care însă nu a fost înmânat reclamantei.
Deși contractul nu a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, părțile au încheiat actul adițional nr.1/24.04.2008 prin care s-a stabilit ca reclamanta să își continue activitatea începând cu data de 25.04.2008 pe o perioadă de 2 luni.
Ulterior, printr-un alt act adițional la contractul de muncă s-a modificat durata acestuia în nedeterminată.
Prin adresa înregistrată la punctul de lucru din B sub nr.593/5.09.2008 reclamanta a adus la cunoștință pârâtei că începând din data de 5.09.2008 a încetat activitatea la SC SA.
Cele mai sus reținute rezultă atât din susținerile reclamantei, confirmate de pârâtă, cât și din actele depuse la dosar (filele 7 și 13).
Faptul că în perioada 25.02.2008-5.09.2008 reclamanta a fost salariata pârâtei este confirmat și prin actele ce dovedesc plata salariului (filele 9-10), plată care a fost înregistrată la ITM B, așa cum reiese din adresa nr.45354/R/16.09.2008 emisă de această instituție (fila 11).
Ținând seama de cele expuse și de prevederile art.16 alin.2 Codul muncii, instanța constată că în perioada 25.02- 5.09.2008 între părți au existat raporturi juridice de muncă.
Reclamanta a susținut că deși a solicitat pârâtei să îi elibereze câte un exemplar din fiecare document care îi atesta calitatea de salariată, o adeverință de salarizare și o copie de muncă pentru contractarea unui credit bancar, pârâta a refuzat.
Prin acest refuz reclamanta consideră că a fost lezată moral, deoarece nu a mai putut contracta împrumutul necesar pentru rezolvarea unor probleme de sănătate.
La dosar nu a fost depusă însă decât o adresă în acest sens și anume adresa nr.578/26.08.2008 (fila 20), prin care reclamanta solicita să îi fie eliberat pentru 48 de ore carnetul de muncă, fără a se face și dovada refuzului pârâtei.
Dimpotrivă, din adeverințele nr.593/1.07.2008 și 785/4.09.2008 prezentate chiar de reclamantă (filele 8 și 17) reiese că pârâta a răspuns solicitărilor acesteia de a i se confirma calitatea de salariată.
Reclamanta nu a dovedit nici că nu a putut contracta împrumutul bancar și nici că prin aceasta i-a fost prejudiciată sănătatea.
Drept urmare, instanța nu poate reține că reclamanta ar fi suferit vreun prejudiciu moral din culpa pârâtei.
Pentru considerentele expuse anterior instanța a admis în parte acțiunea așa cum a fost precizată, în sensul că s-a constatat că între părți au existat raporturi juridice de muncă în perioada 25 februarie - 5 septembrie 2008 și a respins ca nefondată cererea pentru plata de daune morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere referitor la plata daunelor morale în valoare de 20000 lei.
A mai arătat că tergiversarea soluționării solicitărilor sale în legătură cu contractarea creditului bancar și serviciul medical care a lipsit cu desăvârșire au făcut ca aceste probleme de ordin medical să se agraveze.
În consecință a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În concluziile scrise depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor invocate de reclamantă cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că potrivit disp. art. 269 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Dar, așa cum a reținut și instanța de fond contestatoarea nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că din culpa angajatorului nu a putut contracta împrumutul bancar și prin aceasta i-ar fi fost prejudiciată sănătatea.
Recurenta - reclamantă, în baza disp. art.1161 Cod civil, are obligația de a dovedi orice afirmație și existența oricărui prejudiciu de orice natură.
Doar a afirma că s-a produs un prejudiciu nu este de natură a produce efecte judiciare și a conduce, în mod direct, la acordarea despăgubirilor.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale privind producerea unui prejudiciu moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură ci serviciul (art. 269 al.1 ).
Pentru aceste motive conform art. 312 al.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în B,-, - 2,.2,.21, împotriva sentinței civile nr.801/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 31 August 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /22.09.2009
:DC/4 ex/23.09.2009
Fond:/A-M
Asistenți judiciari:/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
