Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 811/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.811/CM:
Ședința publică de la 11 noiembrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA -, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239 și Port, C, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 503/23 aprilie 2008, pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în C,-, -.A,.2,.9, județul C, având ca obiect drepturi bănești: diferențe drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim indexat pe economie, sume cuvenite cu titlu de suplimentări de Paști și de C, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat - a, în baza delegației de substituire din 30.09.2008, depusă la dosar, lipsind intimatul - reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că recursul este declarat în termen, motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Reprezentantul recurentei - pârâte precizează că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că recurenta - pârâtă, prin apărător a arătat că nu mai are alte cereri, probe de formulat în cauză, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.
Solicită apărătorul recurentei admiterea excepțiilor prematurității formulării cererii de chemare în judecată și a prescrierii dreptului la acțiune.
Precizează avocat a că deși pretenții sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, motiv pentru care recurenta apreciază că acțiunea trebuie promovată în 6 luni de la data nașterii dreptului.
Doar drepturile salariale cuprinse în sfera noțiunii de salariu își au izvorul și sunt reglementate de norma art. 128 alin.2 din CCM, coroborată cu art. 129 - 141 ale Capitolului V CCM și sunt supuse în mod exclusiv termenului general de prescripție de 3 ani, în conformitate cu norma art. 145 alin.5 din CCM, în cazul de față fiind incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, apărătorul recurentei - pârâte solicită respingerea cererii, motivat de împrejurarea că reclamantul și-a primit drepturile salariale solicitate, situație în care pretențiile acestuia sunt nefondate.
Mai arată apărătorul recurentei - pârâte că reclamantul își întemeiază cererea pe existența unor acte adiționale la CCM din 2003 și 2004, căror valabilitate se întinde până la data de 10.05.2005, și care nu își produc nici un efect pentru perioada ulterioară acestei date. Prin actele adiționale încheiate în 2005, 2006, 2007 și 2008, părțile nu au mai convenit nimic cu privire la indicele minim de 1,98 specific ar.
Precizează totodată apărătorul recurentei - pârâte că începând cu mai 2005, nu se mai aplică indicele minim de 1,98.
Susține avocat a că începând cu data de 11.05.2005, respectiv cu intrarea în vigoare a CCM la nivel aferent anului 2005, salariul de bază minim la nivel ar s-a calculat după aceleași criterii ca și salariul de bază minim la nivel, conform contractelor colective de muncă corespunzătoare anilor 2005 - 2008, fiind înlăturate prevederile referitoare la stabilirea salariului de bază minim prin aplicarea indicelui de 1,76 la nivel, respectiv 1,98 la nivel ar la salariul minim pe economie.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea primelor de Paști și C, apărătorul recurentei - pârâte apreciază că, în mod greșit instanța a reținut că recurenta pârâtă ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant, acestea fiind acordate și primite de către salariați, deoarece au fost incluse în salariile de bază ale acestora.
CURTEA
a declarat recurs la data de 18 iulie 2008 împotriva sentinței civile nr.503/23.04.2008, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SA, obligarea societății pârâte la plata cu indexare, în raport de indicele de inflație de la data plății efective a:
1) diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1.98 la salariul minim pe economie indexat, aferente ultimilor 3 ani anterior datei introducerii prezentei cereri;
2) suplimentărilor bănești de Paști și C, calculate la nivelul salariului mediu pe societate,pe ultimii 3 ani anterior formulării acțiunii - 6631 lei,
3) obligarea pârâtei la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
În considerente s-a arătat că reclamantul este salariatul societății pârâte conform contractului individual de muncă nr. -/03.03.1998, depus la dosarul cauzei.
S-a arătat că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, calculat corespunzător prin aplicarea indicelui de 1,98 la salariul minim indexat pe economie, salariații urmau să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin. 1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști și de C din anii 2004-2007.
S-a arătat totodată că neplata acestor drepturi impune reactualizarea cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
Prin întâmpinare, - GRUP a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
De asemenea pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capetele 2 și 3 din cerere invocând prevederile art.283 al.1 din Codul Muncii și excepția prematurității capătului 2 de cerere invocând împrejurarea că acțiunea nu putea fi formulată până când nu au loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit în conformitate art. 168 al.1 teza finală din contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2007.
Cu privire la fondul cauzei s-au susținut următoarele:
Societatea pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Astfel, s-a susținut că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Textul art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a avut același conținut în cursul anului 2004, după care în anul 2005 operat o modificare ce a avut scop, conform susținerilor pârâtei, exprimarea într-o manieră mai clară a intenției părților privitor la conținutul textului.
S-a susținut astfel că textul a fost explicitat în sensul că, includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată ( anume, doar pentru anul 2003 ), ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
Mai mult, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; aceasta a confirmat, prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al
Prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare. S-a confirmat, astfel, că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Societatea pârâtă a apreciat că, în subsidiar, acțiunea trebuie respinsă ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Ori, cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Pârâta a solicitat să se constate că sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
A fost invocată, totodată, excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate disp. art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr.503/23.04.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondate: excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția prematurității formulării acțiunii.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamant și obligată pârâta către reclamant la plata diferenței de drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat pentru perioada 24.03.2005 - 24.03.2008, reactualizate cu rata inflației la data plății efective precum și la plata sumei de 6.631 lei.
Totodată a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Asupraexcepției prescripției dreptului la acțiuneinvocată de pârâtă:
În ceea ce privește pretențiile în legătură cu drepturile salariale neacordate constând în prime, chiar dacă acestea sunt întemeiate pe prevederile CCM reprezintă în realitate tot o neexecutare contractului individual de muncă ale cărui prevederi se completează cu dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă în conformitate cu art. 238 alin.2 Codul Muncii.
Ca urmare sunt incidente prevederile art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii iar nu lit. e care se referă la neexecutarea altor clauze a Contractului Colectiv de Muncă.
În ceea ce privește obligarea la contravaloarea a 4000 mc gaze naturale se constată că acesta nu este un drept de natură salarială, situație în care sunt incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Cod procedură civilă.
Asupra excepției prematurității formulării acțiunii invocată de pârâți:
Potrivit art. 109 Cod.proc.civ. oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Trebuie analizat în consecință dacă dreptul pretins de reclamant s-a născut și dacă era necesară o procedură prealabilă.
S-a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei:
Cu privire la plata drepturilor salariale stabilite prin Contractul Colectiv de Muncă constată:
Din dispozițiile Codului muncii și cele ale Legii 130/ 1996 republicată precum și ale Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel național rezultă că orice contract colectiv constituie izvor de drept și că produce efecte față de angajator și salariații la care se referă.
Prin urmare, conform disp.art. 236 alin.4 din Codul Muncii, după încheierea și intrarea lui în vigoare, Contractul Colectiv de Muncă urmează a se executa având putere de lege între părțile contractante în sensul că acesta se impune în conținutul său părților contractului individual de muncă.
El guvernează aceste contracte ca o lege, impune obligații pentru angajator și creează drepturi în favoarea salariaților la care aceștia nu ar putea renunța.
În contextul acestor prevederi legale, raportat la speța de față se constată că în Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2004, 2004 - 2005, prin art. 128 pct.5 s-a prevăzut că în cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Deși obligată să respecte clauzele contractuale, pârâta nu s-a conformat dispozițiilor legale iar o eventuală insuficiență a fondului de salarii nu poate fi primită ca temei al exonerării pârâtei de îndeplinirea obligațiilor ce îi revin.
Susținerile pârâtei potrivit cu care SNP a supusă procesului de monitorizare în perioada 2003 - 2005, fapt care a condus la excluderea aplicării coeficientului de 1,98 se dovedește a fi nefondată având în vedere faptul că nu a fost făcută nici o dovadă din care să rezulte acordul de voință al părților semnatare a contractului colectiv de muncă pentru neaplicarea acestui coeficient.
În ceea ce privește susținerea pârâtei privind modificarea clauzei din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada de referință analizată în sensul diminuării coeficientului indicelui de salarizare la 1,76, se constată că nu a fost făcută nici o dovadă în acest sens, dovadă care să fie înregistrată pentru validare astfel cum prevede art. 31 (2) din Legea 130/ 1996 republicată și ca atare instanța nu se poate raporta la aceste modificări în lipsa unei convenții legal făcută.
Reținând culpa angajatorului în dovedirea obligației de plată a salariului la nivelul coeficientului stipulat în Contractul Colectiv de Muncă pentru anii 2003 - 2004, 2004 - 2005, 2005 - 2006 și 2006 - 2007acesta va fi ținut și la plata sumelor actualizate cu indicele de inflație.
Raportat la aceste considerente, acest capăt de cerere se va admite și în consecință va fi obligată pârâta la plata drepturilor salariale cu respectarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru intervalul 01.07.2002-04.02.2005.
Referitor la primul capăt de cerere instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În alin. 2 al aceluiași articol s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o singură modificare la alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în aceeași formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
Pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Cu privire la textele cuprinse în contractele colective de muncă, față de susținerile părților, trebuie așadar stabilit dacă potrivit prevederilor cuprinse în acestea, suplimentările stabilite pentru sărbătorile de Paști sau C trebuiau plătite de angajator în mod distinct sau erau incluse în salariul lunar, sub forma a 12 părți egale.
Se constată că ipoteza din urmă a constituit soluția adoptată pentru anul 2003, însă drepturile pentru acest an nu fac obiectul prezentei cauze.
În contractele colective de muncă pentru anii următori, se face mențiunea că în anul 2003 aceasta a fost soluția adoptată.
Din formularea folosită însă, nu rezultă în nici un mod că aceeași soluție este adoptată și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Referirea la soluția adoptată în anul 2003 nu are de altfel nici o utilitate practică, apărând numai ca o prevedere pur informativă.
Nu se poate reține nici apărarea că din anul 2003, în continuare în anii următori, s-ar fi procedat în același mod, în sensul că suplimentele salariale ar fi fost considerate ca fiind incluse în salariul de bază și au fost avute în vedere la negocierea anuală a salariului, în mod global.
Din voința expres și neechivoc exprimată de părți la încheierea contractelor colective de muncă rezultă fără nici un dubiu că s-a stabilit ca aceste suplimentări salariale să se achite distinct de restul drepturilor salariale.
Potrivit art.244 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Se constată de altfel că părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Rezultă astfel că suplimentele salariale trebuiau achitate distinct.
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 238(2) din Codul Muncii contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a reținut că prin clauza art. 168 alin. 1 părțile s-au raportat la salariul de bază mediu pe S-a reținut că pârâta nu a obiectat și nu a contestat nici calitatea de salariat în perioada indicată în acțiune așa cum a fost indicată de reclamant, motiv pentru care s-a admis acțiunea pentru drepturile cuvenite reclamantului pentru perioada 24.03.2005-24.03.2008- diferențele rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat, reactualizate cu rata inflației la data plății efective precum și la plata sumei de 6631 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Recurenta pârâtă a considerat că excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată este fondată și în mod greșit aceasta a fost respinsă.
S-a arătat că, potrivit alin.1 al art. 168, teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordau automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Or, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
Cu privire laexcepția prescrierii dreptului la acțiuneîn ce privește capătul doi de cerere, recurenta pârâtă a apreciat că prima instanță a considerat în mod eronat că această excepție nu este fondată.
Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, astfel că recurenta pârâta a apreciat că acțiunea trebuia promovată în șase luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași CCM.
Analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel relevă aspectul existenței unor reglementări distincte în domeniul salarizării, diferite în esență de reglementările în materia protecției sociale și a altor drepturi, de natură a conduce și a justifica aplicarea unor norme diferite în materia prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, cu privire la capătul de cerere privind obligarea la plata diferenței de drepturi salariale rezultată din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat, consideră nefondate pretențiile reclamantei.
La contractele colective de muncă pe anul 2003 și 2004 au fost adoptate, special pentru ar, două acte adiționale, prin care s-a convenit ca art.128 alin.5 are următorul cuprins:"În cadrul ar C salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat". Începând cu contractul colectiv de muncă adoptat de părți pentru anul 2005, înregistrat la B cu nr.2643/11.05.2006, se modifică conținutul art.128 alin.5, care are următorul conținut:
Art.128 alin.5: În cadrul SA, filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în Anexa 1 valoarea salariului minim de bază este:
a)pentru stabilirea drepturilor care se acordă în funcție de salariul minim (adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort) valoarea salariului de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat;
b)pentru anul 2005, salariile de bază minime se calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de 5.000.000 lei;
s)pentru anul 2006, procentul general de creștere a salariilor de bază este de 15% începând cu 01.01.2005".
Astfel, începând cu data de 11.05.2005, indicele de 1,76 se aplica la valoarea salariului de bază minim doar în ceea ce privește stabilirea drepturilor care se acordă în funcție de salariul minim, enumerate în mod expres în art.128 alin.5 lit.a din Salariul de bază minim fiind stabilit după alte criterii conform art.128 alin.5 lit.
Această modificare a echivalează cu renunțarea la aplicarea indicelui de 1,76 la salariul minim pe economie pentru calcularea salariului de bază minim la nivel, acesta fiind stabilit începând cu 11.05.2005 prin aplicarea coeficienților corespunzători la niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, așa cum se arată în art.128 alin.5 lit.b din pe anul 2005.
Este evident că începând cu anul 2005 nu s-a mai convenit nici cu privire la derogarea de la nivelul salariului minim de bază în favoarea angajaților ar, respectiv în ce privește aplicarea indicelui de 1,98 la salariul minim pe economie pentru stabilirea salariului de bază la nivel ar, deoarece în actul adițional aferent anului 2005, nu se face nici o referire cu privire la art.128 alin.5 din
În mod corespunzător, actele adiționale la din 2005, 2006, 2007 și 2008 care vizează Zona de lucru ar nu stabilesc nici o modificare a art.128 alin.5 din CCM așa cum se prevăzuse în actele adiționale din anii 2003 și 2004. În lipsa unor mențiuni exprese derogatorii de la regulile generale convenite în CCM la nivel, este logic a se considera că și în ce privește Zona de lucru ar se aplică prev. art.128 alin.5 din CCM aferente anilor 2005 - 2008.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea primelor de Paști și C, în mod greșit instanța a reținut că recurenta pârâtă ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamantă, acestea fiind acordate și primite de către salariați, deoarece au fost incluse în salariile de bază ale acestora.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale aferente ultimilor 3 ani anterior formulării acțiunii, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - februarie 2008 - acestea se încadrează în termenul de trei ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.c din Codul Muncii.
O altă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nici o semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil nu are relevanță în cauză, fiind un raport juridic extrajudiciar.
Ultima critică vizează modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat.
Prin contractul colectiv de muncă din 2003 și 2004 se stabilesc, în art.128 alin.5 următoare: "În cadrul ar C, salariul de bază va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Acest art.128 alin.5 nu a suferit modificări prin acte adiționale înregistrate conform dispozițiilor Legii nr.130/1996 privind contractele colective de muncă.
Se aduce drept argument în sprijinul susținerilor și criticilor formulate prin motivele de recurs existența unui contract colectiv de muncă încheiat la data de 10.05.2005 și înregistrat la. B cu nr.2643/11.05.2005, contract în baza căruia art.128 alin.5 a suferit modificări având următorul cuprins:
Art.128 alin.5: În cadrul SA, filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în Anexa 1 valoarea salariului minim de bază este:
a)pentru stabilirea drepturilor care se acordă în funcție de salariul minim (adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort) valoarea salariului de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat;
b)pentru anul 2005, salariile de bază minime se calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de 5.000.000 lei;
s)pentru anul 2006, procentul general de creștere a salariilor de bază este de 15% începând cu 01.01.2005".
S-a arătat că în această situație, începând cu 11 mai 2005 indicele 1,76 se aplică la valoarea salariului de bază minim, doar în ceea ce privește stabilirea drepturilor care se acordă în funcție de salariul minim, iar salariul de bază minim se calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de 5.000.000 lei.
Întrucât în cauză au fost discuții cu privire la valabilitatea înregistrării contractului colectiv de muncă pe anul 2005, recurenta a încercat să producă dovezi care să confirme aceste susțineri.
Astfel la dosar s-a depus o adresă ce emană de la Direcția de muncă și protecție socială sub nr.2644/12.08.2008, care însă arată că sub nr. 2643/11.05.2005 a fost înregistrat în conformitate cu art.25 din Legea nr.130/1996 înscrisul denumit "Actul adițional din 2005 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de SC SA și ".
Iată deci că la B s-a înregistrat aferent anului 2005 în scris denumit " adițional și nicidecum un contract colectiv de muncă cu valabilitate începând de la 11 mai 2005 așa cum s-a încercat să se acrediteze ideea.
Este neîndoielnică împrejurarea că pentru anii 2006, 2007, 2008 SC a procedat la înregistrarea unor acte adiționale sub nr.3589/30.05.2006, pentru anul 2006, sub nr.923/23.02.2007 pentru anul 2007 și sub nr.1090/22.02.2008 aferent anului 2008, acte adiționale care fac trimitere la anexe, acestea din urmă făcând parte integrantă din contract.
Atașat însă acestor acte adiționale recurenta a depus contracte colective de muncă, ce au aplicat pe copia xerox depusă la instanță un număr de înregistrare care nu aparține contractului, ci actului adițional.
În urma verificării anexelor la actul adițional pentru anul 2006, observăm că nu s-au adus modificări la art.128, aceeași situație fiind valabilă și pentru anexele din anii următori.
Aferent anului 2005 singurul adițional valabil înregistrat la B este actul înregistrat sub nr.447/21.01.2005, prin care la art.128(5), s-a prevăzut "În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Mai mult acest adițional face trimitere la un contract colectiv de muncă înregistrat la sub nr.2714/16.04.2004 și nu la alte contracte colective de muncă, motivat de împrejurarea că valabilitatea unui contract colectiv de muncă la nivel de SC este de 1 an.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge, ca nefondat recursul civil declarat de recurenta - pârâtă SC SA -, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr.239 și Port, C, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr. 503/23 aprilie 2008, pronunțată în dosarul civil nr- al Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în C,-, -.A,.2,.9, județul C, având ca obiect drepturi bănești: diferențe drepturi salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim indexat pe economie, sume cuvenite cu titlu de suplimentări de Paști și de C, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.-fond:;
Red.dec.-jud.-/27.11.2008
- gref.-
2 ex./05.12.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
