Pretentii civile. Speta. Decizia 805/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.805/CM
Ședința publică de la 11 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul - reclamant, domiciliat în, județul C, împotriva sentinței civile nr.298/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SOCIETATEA AGRICOLĂ SA, cu sediul în, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - reclamant, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.02633/11.11.2008, lipsind intimata - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul recurentului declară că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză.
Instanța, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, obligarea la plata drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie - august 2007, asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, cu consecința menținerii celorlalte dispoziții ale hotărârii de fond, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul a chemat în judecată pârâta Societatea SA, solicitând reintegrarea sa în funcția deținută anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite până la efectiva reintegrare și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că prin contractul individual de muncă nr. -/02.10.2002 reclamantul a fost angajat magaziner la unitatea pârâtă.
Prin decizia nr. 47/08.06.2004, au încetat raporturile de muncă dintre părți, fiind ulterior reangajat prin contractul individual de muncă nr.69848/09.06.2004 de către SC SRL în aceeași funcție, pe același loc de muncă.
Deși în anul 2005 reclamantul nu avea contract individual de muncă încheiat în formă scrisă cu intimata, acesta a fost plătit pentru funcția de magaziner; în urma unui control al Inspecției C, s-a încheiat procesul verbal nr. 35065/15.02.2006 în care se menționa că unitatea are 28 contracte individuale de muncă astfel că, intimata a solicitat salariaților semnarea unor alte contracte individuale de muncă.
După schimbarea conducerii intimatei, s-a hotărât inventarierea mijloacelor fixe, a obiectelor de inventar și a bunurilor aflate în magazia societății de care răspundea reclamantul iar prin decizia nr. 1/12.06.2007 s-a predat a gestiunea din data de 15.06.2007, către noul gestionar, fără nici o explicație.
În această situație reclamantul a solicitat concediu de odihnă începând cu data de 20.08.2007, cereri depuse și înregistrate la unitate.
Mai arată reclamantul, că plata salariului s-a făcut neregulat primind pentru perioada ianuarie -iunie 2007 doar suma de 1 500 lei deși s-a aflat la muncă.
Față de refuzul constant al intimatei de a explica situația creată, reclamantul s-a adresat ITM C, care i-a eliberat o copie a carnetului de muncă, în care nu se afla înregistrat nici un contract individual de muncă, deși semnase chiar două-ultimul în luna septembrie 2007.
Reclamantul consideră că a operat o schimbare din funcția de magazioner ceea ce reprezintă o modificare unilaterală a locului de muncă fără emiterea unei decizii în acest sens și fără acordul salariatului, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 61 din Codul Muncii.
Intimata prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantului întrucât acesta este angajatul SC SRL din anul 2004, raporturi de muncă desfășurându-se între aceste părți față de care intimata este terț, iar pe fond solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Mai arată că, între SC SRL și Societatea a operat mai multe detașări pentru mai mulți salariați printre care și reclamantul, dar această detașare a încetat la data de 17.03.2007, data comunicării situației către reclamant.
Mai arată pârâta că prin alte două adrese - nr.133/20.03.2007 și nr.1/08.06.2007 l-a somat pe reclamant să predea inventarul și că nu a operat o schimbare din funcție întrucât din anul 2004 reclamantul a fost detașat pe funcția de magaziner fără a avea un contract de muncă legal su.
La societatea pârâtă, reclamantul a fost angajat până la data de 08.06.2004 când și-a încetat activitatea în baza deciziei nr.47 așa cum acesta arată de altfel și în cuprinsul acțiunii.
Prin cerere reconvențională pârâta a solicitat constatarea nulității contractului individual de muncă al reclamantului înregistrat cu nr. 18/01.07.2005 la unitate și la data de 09.11.2007 la ITM C pe motiv că la angajare reclamantul nu a prezentat un certificat medical și nici ulterior conform art.27 pct.2 din Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 298 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de reclamant.
A fost obligată pârâta să reintegreze pe reclamant în funcția deținută anterior, respectiv magaziner.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale cuvenite aferent perioadei 2007 până la efectiva reintegrare.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională.
A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte: Referitor la acțiunea principală, s-a constatat că reclamantul a fost angajat în funcția de magaziner al societății din anul 2002, potrivit contractului individual de muncă nr. -/01.10.2002 iar raporturile de muncă s-au derulat până la data de 08.06.2004 când s-a emis decizia nr. 47/08.06.2004 de încetare a raporturilor de muncă prin acordul părților.
La data de 08.06.2004, reclamantul a devenit angajatul SC SRL, în funcția de magaziner, pe durată nedeterminată,iar prin actul adițional la contractul individual de muncă din data de 19.06.2004, a fost modificată salarizarea reclamantului.
La data de 01.07.2005, între reclamant și SC, s-a încheiat un nou contract individual de muncă, cu nr. 18, înregistrat la ITM C sub nr. -/09.11.2007, prin care reclamantul era angajat în funcția de magaziner, pe perioadă nedeterminată.
reclamantului la altă societate, susținută de intimată nu are suport probator, mai ales că intimata a procedat la desfacerea contractului de muncă al reclamantului prin decizia nr. 242/20.12.2007 și imediat a revenit asupra acestei măsuri, prin altă decizie, recunoscând astfel că a luat măsura în mod eronat, cu încălcarea prevederilor legale.
Instanța a reținut astfel, că între părți s-au derulat raporturi de muncă și reclamantul a avut calitatea de angajat al intimatei iar măsura luată de intimată respectiv aceea de a solicita reclamantului predarea inventarului către altă persoană, datată 15.06.2007, este în aceste condiții nejustificată deoarece reclamantul se afla în derularea raporturilor de muncă la această unitate.
S-a reținut de asemenea,că măsura reprezintă o încetare a raporturilor de muncă fără acordul angajatului, sau o modificare a acestui contract de asemenea fără acordul angajatului, ceea ce nu este legal posibil.
Faptul de a nu mai permite reclamantului desfășurarea raporturilor de muncă aflate în derulare, este o măsură restricționară, nepermisă și care atrage repunerea părților în situația anterioară acestei măsuri.
Astfel, s-a apreciat ca fondată contestația și a fost obligată intimata să-l reintegreze pe reclamant în funcția deținută anterior emiterii celor două adrese, respectiv în funcția de magazioner, cu plata tuturor drepturilor bănești de care reclamantul a fost privat din 2007 și până la efectiva reintegrare.
În ceea ce privește cererea reconvențională, care se referă la nulitatea contractului individual de muncă al reclamantului motivat pe lipsa unui certificat medical, instanța a apreciat că este nefondată deoarece acest lucru se poate solicita doar pe perioada de valabilitate a contractului de muncă, ceea ce în speță nu este aplicabil întrucât raporturile de muncă au încetat din voința unei singure părți-angajatorul.
De altfel, reclamantul a obținut ulterior certificat medical din care rezultă aptitudinea acestuia pentru prestarea, ceea ce determină acoperirea nulității și în cazul în care contractul ar fi fost lovit de nulitate pe acest motiv, în condițiile art. 27 alin. 3 Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamantcare solicită modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei și la plata drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie - august 2007 asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
În legătură cu acest capăt de cerere recurentul arată că, așa cum a precizat și la instanța de fond, salariul i-a fost plătit numai până în martie 2007 și chiar și pentru acea perioada nu i s-au achitat toate drepturile deși a lucrat în toată această perioada iar aceste aspecte au fost recunoscute de instituție și rezultă și din probele administrate.
Analizând sentința recurată în raport de obiectul cererii dedus judecății și de criticile formulate de recurent, Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 129 (6 ) Cod procedură civilă în toate cazurile judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecății.
Chiar dacă în preambulul cererii reclamantul nu a indicat și acest capăt de cerere, referitor la drepturile salariale aferente perioadei ianuarie - iunie 2007, cu toate acestea în motivarea cererii se arată în mod expres că una dintre cererile cu care învestește instanța este aceea de a obliga societatea la plata acestor diferențe salariale.
Mai mult decât atât, la termenul de judecata din 13.02.2008, reclamantul formulează în scris o cerere prin care precizează că despăgubirile solicitate se refera la perioada ianuarie - august 2007, arătând că pentru acea perioadă nu a primit decât 1.500 Ron.
Instanța a reținut prin încheierea din acea dată aceste precizări dar cu ocazia soluționării cauzei a omis să se pronunțe pe acest capăt de cerere.
Această împrejurare echivalează cu o soluționare a cauzei fără a se intra în cercetarea fondului, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă în raport de care se va admite recursul cu consecința casării sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea soluționării tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în, județul C, împotriva sentinței civile nr. 298/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSOCIETATEA AGRICOLĂ SA, cu sediul în, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza la Tribunalul Constanța spre rejudecare, pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/4.12.2008
gref.
4 ex./19.12.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
