Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 816/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 816/R/
Ședința publică din 10 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, și, de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B precum și de pârâții chemați în garanție CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 346/11.02.2008 și a recursului declarat de pârâtul chemat în garanție MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1185/11.08.2008, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 9 septembrie 2008, iar apoi pentru astăzi 10 septembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 346/2008 a Tribunalului Brașovs -au dispus următoarele:
A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Sănătății Publice.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a Casei de Asigurări de Sănătate a Județului
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții:
1. SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B
2. CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B
3. MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE
și în consecință:
1. fost obligat pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, în calitatea sa de angajator, să stabilească salariul de bază de încadrare al reclamanților, prin echivalarea salariilor actuale de încadrare cu salariile corespunzătoare din grila clinică, în conformitate cu art. 5 din OUG nr.115/2004, respectiv cu grilele clinice prevăzute în anexa 1 pct. II lit. A din acest act normativ, așa cum a fost modificat prin pct.17 al articolului unic al Legii nr. 125/2005 începând cu data de1.01.2005, respectiv cu data de1.11.2005pentru reclamanta, cu data de 2.12.2005 pentru salariata și cu data de 23.06.2005 pentru salariata.
2. Au fost obligați pârâții, în solidar, la asigurarea fondurilor salariale și la plata diferențelor dintre drepturile salariale astfel stabilite și cele încasate efectiv începând cu 01.01.2005 respectiv cu data de 1.11.2005 pentru salariata, cu data de 2.12.2005 pentru salariata și cu data de 23.06.2005 pentru salariata, drepturi actualizate la zi cu rata inflației, comunicată de, de la data scadenței și până la data de 1.10.2007 și în continuare până la data plății efective a acestora, drepturi stabilite prin raportul de expertiză judiciară tehnico - contabilă nr.-/2007 expert și suplimentul la raportul de expertiză contabilă care face parte integrantă din prezenta sentință.
3. fost obligat pârâtul 1 să efectueze toate viramentele legale, aferente diferenței drepturilor salariale prevăzute la petitele 1 și 2, respectiv CAS, impozite, CASS, pensie suplimentară, șomaj, conform prevederilor legale cuprinse în art. 40 alin.2 lit. f din Codul Muncii.
4. fost obligat pârâtul 1 să efectueze în carnetele de muncă al reclamanților și în registrul de evidență al salariaților, cuvenitele rectificări și mențiuni referitoare la salariul de încadrare, stabilit conform petitului 1.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 15.650 lei cheltuieli de judecată.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție a pârâților 3 și 2.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul art. 137 cod procedură civilă prima instanță s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
1. În ceea ce privește excepția " lipsei calității procesuale pasive" invocată de Ministerul Sănătății Publice B:
Chiar dacă, între pârâtul Ministerul Sănătății Publice și reclamanți, nu există raporturi juridice de muncă, între drepturile reclamanților la încadrarea și acordarea salariilor conform legii, respectiv a normelor OUG 115/2004 astfel cum a fost aprobată prin Legea 125/2005 și obligațiile ce revin pârâtului Ministerul Sănătății Publice, atât pe linia coordonării activității de încadrare legală în funcție a întreg personalului medical din punct de vedere salarial cât și a asigurării fondurilor bugetare de finanțare a activității angajatorului există o strânsa legătura și o cauză comună, întrucât realizarea încadrării salariale a fiecărui angajat în parte, nu se poate realiza în afara bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate de ordonatorul principal de credite și fără asigurarea finanțării activității spitalelor publice cum este cazul în speță.
2. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate la rândul său de pârâta Casa De Asigurări de Sănătate a Județului B, instanța a reținut de asemenea următoarele:
Obiectul cererii introductive de instanță, creează obligații în sarcina tuturor pârâților din prezenta cauză, inclusiv în sarcina pârâtei B, care alături de pârâtul, are potrivit dispozițiilor legale cuprinse în HG 52/2005 cât și în HG 706/ 2006, privind aprobarea contractelor - cadru de asigurare a serviciilor medicale, acte normative în vigoare în anii 2005 -2006, în prezent abrogate, prin Legea 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății are obligația legală de asigurare a finanțării cheltuielilor de personal din unitățile sanitare cu paturi.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în secțiunea a - 8 - a din HG 706/2006, art.60 si următoarele, Casele de asigurări de sănătate asigură prin contractele de furnizare de servicii medicale, finanțarea unităților spitalicești/ secțiilor spitalicești.
Conform dispozițiilor art. 189 din Legea nr. 95/2006 contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări sociale de sănătate, reprezintă sursa principală a veniturilor în cadrul bugetului de venituri și cheltuieli și se negociază în funcție de indicatorii stabiliți în contractul cadru de furnizare servicii medicale.
Drepturile salariale ale tuturor angajaților pârâtului 1 se stabilesc și se plătesc tocmai din veniturile alocate de către ceilalți doi pârâți, inclusiv din veniturile alocate de către pârâta B, în baza contractului încheiat conform prevederilor art. 188 din Legea nr. 95/2006.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut următoarele:
Toți reclamanții din prezenta cauza sunt angajații Secției de Neurochirurgie din cadrul paratului Spitalul Clinic Județean de Urgenta B, fiind încadrați în calitate de medici și asistente medicale, după cum urmează:
1. - asistent medical
2. - asistent medical
3. - asistent medical principal
4. - asistent medical
5. - asistent medical
6. - asistent medical principal
7. - asistent medical
8. - asistent medical principal
9. - asistent medical principal
10. - asistent medical principal
11. - asistent medical
12. - asistent medical principal
13. - medic primar neurochirurg, șef secție
14. - medic specialist neurochirurg
15. - medic specialist neurochirurg
16. - asistent medical
17. - asistent medical principal
18. - asistent medical principal, asistentă șefă
19. - asistent medical
20. - asistent medical principal
21. - asistent medical
Încadrarea acestora în munca s-a realizat în baza acelorași dispoziții legale, cu respectarea acelorași condiții și pe baza acelorași criterii cu cele utilizate în cazul salariaților angajați în cadrul așa numitelor secții clinice, în acest sens fiind și răspunsul pârâtului 1- Spitalul Clinic Județean de Urgență B, la întrebarea nr. 7 din interogatoriu.
Activitatea reclamanților zilnică se desfășoară în aceleași condiții cu cele existente în secțiile considerate clinice.
Atribuțiile de serviciu ale medicilor și asistentelor medicale ce își desfășoară activitatea în secția de neurochirurgie sunt identice cu cele ale personalului similar din secțiile considerate drept clinice.
Evaluarea profesionala a reclamanților se realizează anual în baza acelorași criterii de evaluare ca și în cazul restului personalului, fiind încadrați la nivelul de evaluare profesională, aspect rezultat atât din fișele de apreciere și evaluare cât și din răspunsul la interogatoriul administrat pârâtului 1 la întrebarea nr. 9.
Prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 915/ 13.07,2004, s-a schimbat denumirea pârâtului 1, din Spitalul Județean de Urgență B în SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ,iar potrivit art. 2 din același ordin "unitățile nominalizate vor aduce la îndeplinire prevederile acestuia".
În conformitate cu prevederile art. 157 alin 2 din Codul Muncii " sistemul de salarizare al personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege".
Prin normele legale cuprinse în OUG nr. 115 din 24 noiembrie 2004 - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, în vigoare cu data de 1 ianuarie 2005, la art.43, s-a stabilit modalitatea de încadrare salarială și salarizarea personalului contractual, ce prestează activitatea în funcții de execuție si de conducere, din cadrul unităților sanitare, finanțate în conformitate cu prevederile art. 1 din ordonanță.
Conform dispozițiilor legale cuprinse în art. 5 din OUG 115/2004 "salariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în anexele I-IV, iar pentru personalul cu funcții de conducere, conform art. 6 din același act normativ "salariul de bază este cel corespunzător funcției de execuție la care se adaugă indemnizația de conducere".
Prevederile OUG nr. 115/2004 au fost aprobate și completate prin Legea nr.125/2005 în vigoare de la data de 12.05.2005, anexele la ordonanță au fost modificate în sensul stabilirii unor grile de salarizare mai mari ( pct. 7 din lege ) față de cele prevăzute inițial în anexele ordonanței.
Prin anexa I la OUG nr. 115/2004 așa cum a fost aprobată prin Legea nr.125/2005, s-a prevăzut faptul că, încadrarea salarială a personalului pe grile de salarizare se realizează distinct în funcție de categoria unității spitalicești, respectiv pentru unitățile sanitare altele decât cele clinice, încadrarea se realizează conform ( cap. I ) și "pentru personalul din unități clinice, institute si centre medicale ncadrarea salarială se realizează conform cap. II".
Contrar dispozițiilor legale mai sus menționate, pârâtul 1 Spitalul Clinic
Județean de Urgență B, nu a efectuat în cazul reclamanților începând cu
data de 01.01.2005, o încadrare salariala corespunzătoare anexei I cap. II, din actul normativ mai sus menționat, considerând în mod nejustificat că nu le sunt
aplicabile dispozițiile în cauză, în condițiile în care UG nr. 115/2004, stabilește modalitatea de diferențiere a încadrării salariale în unitățile sanitare în raport de clasificarea acestora în unități clinice și non clinice.
În conformitate cu prevederile legale cuprinse în Decretul nr. 92/1976 privind carnetele de munca, precum și cele privitoare la registrul de evidență al salariaților cuprinse în Codul Muncii, au fost admise cererile formulate de reclamanți privind obligarea paratului 1, care este depozitarul carnetelor de muncă și cel care deține registrul de evidență al salariaților la efectuarea tuturor mențiunilor corespunzătoare modificării drepturilor salariale solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Sănătății formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență, instanța a respins-o motivat de faptul că chematul în garanție are calitatea de pârât în prezenta cauză pentru motivele sus arătate.
Pentru aceleași considerente a fost respinsă și cererea pârâtului Ministerul Sănătății de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate
În temeiul art. 274 Cod procedura civila pârâții fiind în culpă procesuală au fost obligați la plata sumei de 15650 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și onorariu de expert.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la asigurarea fondurilor salariale și la plata diferențelor dintre drepturile salariale astfel stabilite și cele încasate efectiv începând cu 01.01.2005, respectiv cu data de 1.11.2005 pentru salariata, cu data de 2.12.2005 pentru salariata și cu data de 23.06.2005 pentru salariata, drepturi actualizate la zi cu rata inflației, comunicată de, de la data scadenței și până la data de 1.10.2007 și în continuare până la data plății efective a acestora, drepturi stabilite prin raportul de expertiză judiciară tehnico - contabilă nr. -/2007 expert și suplimentul la raportul de expertiză contabilă care face parte integrantă din prezenta sentință.
A fost obligat pârâtul 1 să efectueze toate viramentele legale, aferente diferenței drepturilor salariale prevăzute la petitele 1 și 2, respectiv CAS, impozite, CASS, pensie suplimentară, șomaj, conform prevederilor legale cuprinse în art. 40 alin.2 lit. f din Codul Muncii.
A fost obligat pârâtul 1 să efectueze în carnetele de muncă al reclamanților și în registrul de evidență al salariaților, cuvenitele rectificări și mențiuni referitoare la salariul de încadrare, stabilit conform petitului 1.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 15.650 lei cheltuieli de judecată.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție a pârâților 3 și 2.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs toate părțile.
Prin motivele de recurs formulate de reclamanți se arată că prin hotărârea atacată, prima instanța a acordat mai puțin decât s-a solicitat prin acțiune, în sensul că a obligat pârâtele "la asigurarea fondurilor salariale și la efectuarea plăților numai începând cu data de 1.11.2005 și nu cu data de 1.01.2005". Mai mult, acordarea drepturilor salariale a fost limitată la data de 1.10.2007 fără a exista o cerere în acest sens sau o justificare legală și fără să se țină cont de faptul că prin raportul de expertiză tehnică judiciară omologat prin hotărârea pronunțată, drepturile salariale ale reclamanților au fost stabilite inclusiv pe luna octombrie 2007.
Prin motivele de recurs formulate de Spitalul Clinic Județean de Urgență B, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată este criticată pentru nelegalitate, se arată următoarele:
Modificarea denumirii spitalului din "Spitalul Județean de Urgență B" în "Spitalul Clinic Județean de Urgență B" nu atrage tale quales automat, obligația pentru unitatea spitalicească ca un medic ce se află la maximul de evaluare profesională în cadrul grilei de spital să fie încadrat la maximum de evaluare în cadrul grilei spitalului clinic.
de salarizare în cadrul spitalului clinic parcurge treptele și gradele profesionale prevăzute în anexe, astfel încât să se asigure stimularea pregătirii profesionale și asigurarea drepturilor salariale câștigate anterior.
Nu se poate susține astfel că Spitalul Clinic B nu a efectuat în cazul reclamanților, începând cu 01.01.2005, o încadrare salarială corespunzătoare anexei 1 cap.2 pentru că această încadrare este respectată.
Din toate considerentele sentinței atacate nu rezultă, deși s-au făcut trimiterile la lege, care sunt modalitățile de diferențiere a încadrării salariale în unitățile sanitare clinice în raport de clasificarea unităților non - clinice.
De asemenea, se invocă nelegalitatea hotărârii prin prisma contractului de muncă, legea părților. Se arată că pentru a exista corespondentul legal, reclamanții și Spitalul trebuie să încheie acte adiționale la contractul de muncă care să stipuleze între angajator și angajat, salariul și încadrarea, cu respectarea principiilor care au fost enunțate. Cum legea este respectată în ceea ce privește limitele în care pot fi făcute salarizările, nu se pot acorda alte drepturi salariale decât nesocotindu-se legea.
Se mai critică și acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât aceste cheltuieli afectează bugetul unei unități spitalicești pentru un calcul ipotetic, fictiv, întocmit pe baza verificării evidențelor salariale ale spitalului.
Prin motivele de recurs formulate de Ministerul Sănătății Publice este criticată soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, întrucât potrivit art. 62 alin. 1 lit. c din Legea nr. 500/2002 și art. 35 din Legea nr.270/2003 spitalele publice sunt instituții publice finanțate din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare.
Se mai arată că Legea nr. 270/2003 a fost abrogată prin Legea nr. 95/2006. Art.166 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, prevede că "Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii".
Pe fondul cauzei, critică soluția atacată pentru nelegalitate, arătând că legiuitorul a folosit noțiunea de UNITĂȚI SANITARE numai pentru personalul ale cărui salarii sunt stabilite la punctul I din anexa nr. 1 pentru salariile personalului de la punctul II anexa 1, legiuitorul nu a mai uzitat noțiunea de UNITĂȚI SANITARE, ci s-a rezumat la aceea de UNITĂȚI CLINICE, INSTITUTE ȘI CENTRE MEDICALE. Rațiunea este că pentru punctul I legea face referire la UNITĂȚI SANITARE ca și PERSOANE JURIDICE, iar la punctul Ii, legiuitorul folosește noțiunea de UNITĂȚI CLINICE în sensul de SECȚIE/COMPARTIMENT JURIDICĂ AFLATĂ ÎN STRUCTURA UNITĂȚI SANITARE. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca salariile prevăzute la punctul II să se aplice la nivel de unitate sanitară, ar fi păstrat aceeași formulare ca și la punctul I și anume "Unități sanitare clinice, institute și centre medicale".
Prin motivele de recurs formulate de Casa de Asigurări de Sănătate B este criticată soluția de respingerea a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții pentru următoarele considerente:
B are, cu Spitalul Clinic de Urgență B, doar relații contractuale de furnizare de servicii medicale prin încheierea unui contract cu reprezentantul legal al unității sanitare. În cadrul contractului B nu are prevăzut la capitolul "obligații", obligația de a achita contravaloarea "cheltuielilor de personal".
De asemenea, B nu are calitatea de ordonator principal de credite al spitalului, deoarece între spital și instituție nu există relație de subordonare și nici nu este competentă în a trage la răspundere conducerile unităților sanitare în ceea ce privește politica de personal a acestora dat fiind caracterul contractului care există între cele două părți. Mai mult, între B și petenți nu există niciun fel de relație contractuală, deoarece aceștia au încheiate contracte individuale de muncă cu Spitalul Clinic de Urgență B și nicidecum cu instituția sa.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de părți prin motivele de recurs, curtea reține că recursul reclamanților este fondat iar recursul pârâților este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin art. 4 din OUG nr. 115/2004 - privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul bugetar - intrată în vigoare la data de 1.01.2005, aprobată cu modificări prevăzute de Legea nr. 125/2005 s-a stabilit că "sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi" iar prin art. 5 s-a prevăzut că "salariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în anexele I - IV".
În anexa I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pe categorii de unități sanitare publice, respectiv pe unități sanitare clinice și alte unități sanitare decât cele clinice.
Din Ordinul nr. 915/13.07.2004 rezultă cu certitudine că la data de 1.01.2005 pârâtul 1 era unitate spitalicească clinică, astfel încât salarizarea personalului trebuie realizată pe grila de unități clinice, respectiv pe anexa I pct. II lit. A din OUG nr. 115/204 și nu pe grila nonclinică cuprinsă în anexa I pct. I lit. A din lege.
Prin Ordinul nr. 925/1.08.2004 s-a stabilit și noua denumire a spitalului fără a se stabili diferențe de atribuții între secțiile aceleiași unități sanitare ori diferențe cu privire la modul de salarizare a personalului. Chiar și din organigrama spitalului rezultă că secțiile acestuia sunt menționate ca structuri organizatorice fără niciun fel de diferențiere pe secții clinice și nonclinice. Doar din adresa nr. OB 9864/1.09.2004 emisă de s-a realizat o astfel de diferențiere de salarizare a personalului contractual în funcție de natura secției însă această diferențiere nu are corespondent în lege și nici nu poate suplini ori înlocui dispozițiile legale aplicabile.
În ceea ce privește calculul concret al drepturilor salariale cuvenite reclamanților, curtea reține că prin expertiza tehnică efectuată în cauză au fost respectate principiile și criteriile legale referitoare la prestabilire salariului, egalitatea de tratament, diferențierea salariilor în raport de nivelul studiilor, funcție îndeplinită, cantitatea și calitatea muncii și condițiile de muncă iar salariile reclamanților au fost calculate în mod distinct fără nicio uniformizare, astfel cum în mod eronat se susține prin motivele de recurs.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia hotărârea atacată nu respectă contractul individual de muncă, curtea reține că prin acest contract se menționează că salariul de încadrare este cel stabilit "conform legii".
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de ceilalți pârâți, referitoare la soluționarea excepțiilor, curtea reține că hotărârea atacată este legală și temeinică și sub acest aspect. Astfel, față de obiectul acțiunii, în mod corect instanța de fond a reținut că atât cât și B au calitate procesuală pasivă determinate de raporturile juridice dintre părți astfel cum acestea sunt stabilite prin lege. Astfel cum a reținut și prima instanță este principalul responsabil de modul de aplicare a sistemului de salarizare prevăzut de OUG nr. 115/2004 aprobat prin Legea nr. 125/2005, fundamentat pe rodine, adrese și instrucțiuni obligatorii pentru unitățile di teritoriu, cum sunt și cele analizate mai sus. Dispozițiile legale care reglementează finanțarea unor părți din bugetele spitalului de la bugetul de stat și de la bugetul de asigurări sociale, au fost amplul și corect apreciate de către instanța de fond. Autonomia financiară a unităților sanitare publice trebuie interpretată în sensul că aceste unități își gospodăresc singure veniturile provenite din diferitele surse de finanțare, printre care cele de la bugetul de stat, de la bugetul asigurărilor de sănătate prin B și de la bugetele locale, astfel încât în mod corect reclamanții au chemat în judecată și principalele instituții ce asigură finanțarea spitalului pentru ca hotărârea să le fie opozabilă și acestora.
În ceea ce privește recursul reclamanților, acesta este fondat.
Prin acțiune reclamanții au solicitat plata diferențelor salariale începând cu data de 1.01.2005 respectiv cu data de 1.11.2005 pentru salariata, cu data de 2.12.2005 pentru salariata și cu data de 23.06.2005 pentru salariata. Prin sentința recurată, atât în considerente (pag. 14) cât și în dispozitiv (pct. 2) drepturile au fost acordate din eroare, doar începând cu 1.11.2005 și nu cu data de 1.01.2005. De asemenea, prin hotărârea atacată, drepturile salariale au fost limilitate la data de 1.10.2007 fără a exista o cerere în acest sens ori o justificare legală, deși prin expertiză au fost calculate și pe luna octombrie 2007.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursurile părților vor fi soluționate conform celor de mai sus și dispozitivului prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții Spitalul Clinic Județean de Urgență B, Ministerul Sănătății Publice și CAS B împotriva sentinței civile nr.346/M/2007 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul formulat și precizat de reclamanții, Carta, -, și împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă pe pârâți la asigurarea fondurilor salariale și la plata diferențelor dintre drepturile salariale astfel stabilite și cele încasate efectiv începând cu data de 01.01.2005, respectiv cu data de 1.11.2005 pentru reclamanta, cu data de 02.12.2005 pentru salariata și cu data de 23.06.2005 pentru reclamanta și până la data de 31 octombrie 2007 actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data de 31.10.2007 și în continuare până la data plății efective.
Menține restul dispozițiile sentinței atacate.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 1050 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./09.10.2008
Tehnoredact./1010.2008/3 ex.
Jud. fond,
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Daniel Marius Cosma, Cristina
