Obligație de a face. Decizia 218/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 218/
Ședința publică din 12 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Rodica Popa
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta lay agota, împotriva deciziei civile nr. 115/Ap din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 1 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezentat, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 8 septembrie 2008 iar apoi pentru astăzi, 12 septembrie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 6025/28.06.2007, Judecătoria Brașova respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
A admis cererea reconvențională formulată de pârât și a dispus evacuarea reclamantei din imobilul situat în B,-,. 6.
Prin decizia civilă nr. 115/A/10.03.2008, Tribunalul Brașova respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a păstrat-
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a hotărârii, admiterea apelului împotriva sentinței primei instanțe, schimbarea în tot a acesteia cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor căii de atac - întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă - se învederează că instanța de apel a apreciat în mod greșit că în raportul dedus judecății nu sunt incidente prevederile nr.OUG 40/1999, întrucât, după restituirea în natură către pârât a imobilului, prin Hotărârea nr. 584/1999 a Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 112/1995, între părți au intervenit contracte de închiriere ale spațiului locativ, iar faptul că nu s-a făcut mențiunea că aceste contracte s-au încheiat sub regimul nr.OUG 40/1999, nu schimbă natura juridică a acestor contracte, iar nerespectarea dispozițiilor acestui act normativ conduce la prelungirea de drept a contractului inițial al reclamantei.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursul ca nefondat, pentru împrejurările ce vor fi relevate.
Reținând că prin Hotărârea nr. 584/1999 Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a dispus restituirea către pârâtul-reclamant reconvențional Orwin a imobilului situat în B,-, la data de 20.09.1999 acesta a încheiat cu reclamanta-pârâtă reconvențională contractul de închiriere având ca obiect apartamentul nr. 6 din acest imobil, termenul de închiriere fiind de 1 an.
Cum prin art. 7 din Legea nr. 112/1995 "contractele de închiriere încheiate în baza Legii nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ și reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași, pentru apartamentele din imobilele prevăzute la art. 1, se prelungesc, de drept, pe o perioadă de 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii" comisiei județene de aplicare a acestui act normativ, rezultă că la momentul încheierii contractului dintre părți, contractul de închiriere al reclamantei, perfectat în baza legii locative anterioare era prelungit de drept. Din această perspectivă, raportarea de către instanța de apel la dispozițiile-/1994, invocate în art. 1 al nr.OUG40/1999, și considerarea că raportul dintre părți nu este supus acestei din urmă ordonanțe, este greșită, câtă vreme contractul de închiriere al reclamantei era prelungit de drept și în curs de executare la data intrării în vigoare a nr.OUG 40/1999.
Soluția de respingere a apelului pronunțată de tribunal urmează a fi menținută însă pe suplinirea motivelor care au condus instanța de apel la adoptarea acestei decizii.
Urmează a reține astfel că, ulterior primului contract de închiriere încheiat de părți la data de 20.09.1999, între acestea au intervenit mai multe contracte, fiecare încheiat pe o perioadă de câte 1 an, ultimul contract expirând la data de 31.12.2004.
Analiza dată de prima instanță obiectului litigiului corespunde normelor de reglementare ale nr.OUG 40/1999. Aceasta, întrucât după momentul expirării termenului de închiriere al ultimului contract, reclamanta-pârâtă reconvențională a continuat să folosească spațiul, operând astfel tacita relocațiune, însă interpretarea dată prevederilor art. 14 alin. 1 din nr.OUG 40/1999 corespunde voinței legiuitorului. Termenul de închiriere, chiar dacă în speță a fost stabilit pentru câte 1 an, nu poate depăși limita maximă a dreptului chiriașului, care nu se mai poate prevala de dispozițiile de protecție ale ordonanței la expirarea duratei ultimului contract. Dispozițiile art. 14 din nr.OUG 40/1999 dau dreptul chiriașului la reînnoirea contractului, fără ca măsura să impună și obligația corelativă în sarcina proprietarului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul și menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE.
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.115/A/10.03.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.09.2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./08.10.2008
Tehnoredact./10.10.2008/ 2 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Rodica Popa, Dorina
