Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 819/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 819
Ședința publică din 15 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Cristian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanții, A, C, împotriva sentinței civile nr. 39 pronunțată la 7 octombrie 2008 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C S și Ministerul Justiției, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești - plata sporului de calculator de 15%.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor la dezbateri.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că prin serviciul registratură al instanței la 11 mai 2009, pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, iar la 8 mai 2009, reclamanții recurenți, C, au depus concluzii scrise la care au anexat sentința civilă nr. 80/2008 a Tribunalului Arad, sentința civilă nr. 558/2007 a Tribunalului Prahova, certificat din dosarul nr- al Tribunalului Prahova, sentința civilă nr. 684/2008 a Tribunalului Prahova.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
Instanța
Deliberând asupra recursului de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C S la 20 mai 2008 sub nr. 1162/115, reclamanții reclamanții, A, roiescu, C, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul C S, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâtul Tribunalul C S, în calitate de ordonator terțiar de credite, la plata despăgubirilor în favoarea fiecărui reclamant echivalent cu drepturile salariale, constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut, pe perioada martie 2006 și în continuare, până la încetarea stării de discriminare, sume calculate și actualizate în raport cu rata inflației, începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire și până la data plății efective a acestora, să oblige pârâta la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă; să acorde trei zile în plus la concediul de odihnă începând cu data introducerii acțiunii, precum și cu trei ani înaintea acestei date; Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii arată că deși din anul 2005 își desfășoară întreaga activitate pe calculator nu au beneficiat de acest drept, în condițiile în care salariaților din alte domenii și celor de la ÎCCJ le este recunoscut.
Mai arată că plata altui spor, de condiții grele, nu poate fi o explicație, deoarece sporurile pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a unui drept distinct; că folosirea zilnică a ecranului de vizualizare trebuie să fie întreruptă periodic prin pauze, care să reducă suprasolicitarea în fața ecranului de vizualizare, conform HG nr. 1028/2006; că deși lucrează în condiții grele și beneficiază de sporul corespunzător acestor condiții, nu beneficiază de cele cel puțin trei zile în plus la concediul de odihnă, așa cum este prevăzut de art. 142 Codul muncii, fiind încălcate dispozițiile art. 40 pct. 2 litera c Codul muncii.
In drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 6 alin. 2, art. 40.2 lit. c, art. 142, art. 269 Codul muncii, art. 48 alin. 1 din Legea nr. 50/1995, art. 14 alin. 1 din Legea nr. 56/1996.
Prin sentința civilă nr. 39 pronunțată la 7 octombrie 2008, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar pe fond a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 27 din OG nr. 137/2000, soluționarea cauzelor în care se solicită despăgubiri ca urmare a discriminării se soluționează cu citarea obligatorie a CNCD.
Sub aspectul fondului a reținut că prin folosirea calculatorului începând cu anul 2003, reclamanților, care au calitatea de grefieri, li s-a ușurat munca, creându-se condiții corespunzătoare de muncă, în conformitate cu cerințele unei strategii de reformă în justiție, fiind nejustificată cerința lor de a beneficia de încă un spor pentru utilizarea calculatorului, din moment ce aceștia beneficiază deja de un spor de 15% pentru lucru în condiții deosebit de grele și periculoase sau vătămătoare, prevăzut de OUG nr. 27/2006.
A mai reținut că prin anexa nr. 1 la Ordinul nr. 910/C/30.03.2007 al Ministerului Justiției s-au stabilit locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, regăsindu-se și categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești care își desfășoară activitatea în locurile de muncă dotate cu calculatoare și aparate de multiplicat.
A mai reținut că nici petitul privind acordarea a 3 zile de concediu de odihnă nu este întemeiat, cât timp reclamanților le sunt aplicabile prevederile art. 65 din Legea nr. 567/2004 și beneficiază de concediu de odihnă de 30 de zile lucrătoare, nefiind incidente dispozițiile art. 142 Codul muncii.
In termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs reclamanții, A, C, recurs înregistrat inițial la ICCJ B sub nr- și urmare a declarării neconstituționale a OUG nr. 75/2008 la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicita admiterea recursului, anularea sentinței recurate și admiterea acțiunii.
Recursul este întemeiat in drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 cod procedură civilă, coroborat cu art. 3041cod procedură civilă.
Arata ca instanța de fond, cu rea credință sau din neștiință, a respins acțiunea cu motivarea că de sporul pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase în procent de 15% beneficiază deja în temeiul OUG nr. 27/29.03.2006 și anexa l la Ordinul nr. 910/C al Ministerului Justiție din 30 martie 2007.
Arată că beneficiază de spor de 15% din decembrie 1998, acordat în temeiul OG nr. 9/1997 care completează Legea nr. 50/1996, spor menținut de art. 30 din OUG nr. 177/2002 și că nu beneficiază de sporul pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase acordat prin OUG nr. 27/29.03.2006 coroborat cu anexa nr. 1 la Ordinul nr. 910/C al Ministerului Justiției din 30 martie 2007, acordat pentru locurile de muncă dotate cu calculatoare și aparate de multiplicat (punctul 5 din anexă).
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat menținerea sentinței, arătând în esență că sporul de lucru la calculator la care se referă recurenții nu reprezintă altceva decât o reglementare subnomen jurispropriu a sporului pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct, așa cum afirmă aceștia, spor care, de altfel, nu este reglementat în favoarea reclamanților prin nici un act normativ. A mai invocat și deciziile Curții Constituționale nr. 818, 1325/ 2008 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că " prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte cate normative"; că atunci când legiuitorul a dorit ca magistrații sau celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești să beneficieze și de alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative de salarizare a reglementat expres modalitatea în care aceștia pot beneficia de aceste drepturi suplimentare.
Reclamanții, C, au depus la dosar concluzii scrise prin care au solicitat instanței să aibă în vedere că sporul de calculator este un drept acordat și de care beneficiază în prezent personalul auxiliar de specialitate din cadrul ICCJ - serviciul contabilitate informatică și salariații Ministerului Justiției în baza unui ordin intern; că prin nerecunoașterea acestui drept le este încălcat dreptul la plata egală pentru muncă egală prevăzut de art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituție, art. 5,6 și 154 Codul muncii în măsura în care se află într-o situație identică, nu doar comparabilă.
Mai arată că acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 7,8,9 coroborat cu art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul neîntemeiat, urmând a-l respinge cu următoarea motivare:
Reținerea în cuprinsul hotărârii pentru toți reclamanții a calității de grefier este greșită, însă ea nu este de natură să ducă la o altă soluție.
În mod corect a procedat prima instanță la respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
De asemenea, potrivit art. 22 din OG nr. 8/2007, "pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Prin Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 910/C/30.03.2007 s-au stabilit locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, iar între acestea se regăsește și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, care își desfășoară activitatea în locurile de muncă dotate cu calculatoare și aparate de multiplicat, precum și judecătorii, deci lucrul cu calculatorul a fost avut în vedere de legiuitor.
Este adevărat că sporul de 15% este acordat din anul 1998, însă aceasta nu poate duce la concluzia că este un cu totul alt spor decât cel prevăzut pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, în această noțiune intrând și munca la calculator, neputându-se acorda un spor distinct pentru fiecare dintre condiții.
Prin urmare, reclamanții nu pot pretinde un drept salarial de care beneficiază de fapt, neexistând un drept distinct pentru lucrul la calculator și, în aceste condiții nu se poate invoca discriminarea în raport cu alți salariați, angajați ai altor instituții.
Din moment ce hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele române nu constituie izvor de drept, jurisprudența în această materie nefiind unitară, nu prezintă relevanță faptul că o parte din personalul angajat al justiției au primit hotărâri favorabile.
De asemenea în mod corect a fost soluționat de tribunal și petitul privind acordarea a 3 zile de concediu de odihnă în plus, începând cu anul 2005 și pentru viitor, în favoarea reclamanților.
Este adevărat că textul art. 142 din Codul muncii statuează că salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de 3 zile lucrătoare, însă această normă nu este aplicabilă și reclamanților, pentru că dreptul lor la concediu este reglementat prin norme speciale, respectiv Anexa I din Legea nr. 303/2004, și respectiv Legea nr. 567/2004, și având în vedere și dispozițiile art. 1 alin. 2 din Codul muncii, potrivit cărora acest act normativ se aplică și raporturilor de muncă reglementate de legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispozițiile specifice derogatorii.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanții, A, C, împotriva sentinței civile nr. 39 pronunțată la 7 octombrie 2008 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C S și Ministerul Justiției, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 15 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
2.07.2009
Primă instanță:
, - Curtea de Apel Timișoara
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Cristian
