Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 820/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 820/CM
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Maria Apostol Jelena Zalman
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1 și cu sediul procesual ales la cabinet avocat, în G,-, - 21,. 43, județul G, împotriva sentinței civile nr. 385/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în localitatea, județul T, domiciliată în T, strada 2. bloc 8,. A,. 19, județul T, domiciliat în localitatea B, județul T, domiciliat în B,-, județul T, domiciliat în B,-, județul T, domiciliat în localitatea B,-, județul T, domiciliat în localitatea B,-, județul T și, domiciliată în T,-, bloc 26,. C,. 13, județul T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 36/19.05.2008, depusă la dosar, avocat, pentru intimații reclamanți și, în baza împuternicirilor avocațiale nr. 46 și 47 din 20.10.2008, depuse la dosar, lipsind intimații celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentei pârâte depune la dosar înscris reprezentând cuantumul salariului mediu pe pentru anii 2003-2007 și comunică acest înscris și părții adverse.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul, solicită admiterea recursului, în baza art. 312 Cod procedură civilă, modificarea sentinței recurate și în rejudecare pe fond respingerea acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate cu privire la cuantumul drepturilor salariale.
Apărătorul intimaților reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Arată că în ceea ce privește excepția prescrierii dreptului material la acțiune, excepție pe care instanța de fond în mod corect a respins-o, pârâta a considerat faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "e" Codul muncii, adică prescrierea dreptului la acțiune în termen de 6 luni. Consideră că în cererea formulată în cauză, având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "c" Codul muncii, indiferent că sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale. În legătură cu excepția prematurității introducerii cererii, în mod corect instanța de fond a respins-o, întrucât o acțiune poate fi respinsă ca prematur introdusă atunci când legea impune îndeplinirea unei proceduri prealabile și această procedură nu a fost îndeplinită de reclamant, însă Legea nr. 168/1999 nu prevede o asemenea procedură. Referitor la precizarea conform căreia se impunea negocierea sumei ce trebuia acordată conform, apreciază că nu este vorba de nicio negociere, întrucât Primele de Paști și de C ce au fost acordate în anii anteriori au fost în cuantum de un salariu mediu brut pe. Mai arată că în din anul 2003 fost inserată în art. 168 alin. 2 precizarea că suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariu. Referitor la caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare din 31.08.2007, în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate și în consecință această apărare nu poate fi primită. În final, arată că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă și nu a plătit suplimentările salariale de C și de Paști pentru anii 2004, 2005 și 2006, deși prevedea în mod imperativ această obligație, iar recurenta pârâtă nu a făcut dovada introducerii în salariu a acestor prime. Depune la dosar concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
"" a declarat recurs la data de 21.05.2008 împotriva sentinței civile nr. 385/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, pe care o consideră nelegală și netemeinică.
În fapt:
Prin cererile adresate Tribunalului Tulcea și înregistrate sub nr-, -, -, -, -, -, - și -, reclamanții, au chemat în judecată "" B, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale, după cum urmează:
- reclamantului suma de 8.880 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 543,24 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acestor drepturi;
- reclamantei, suma de 2.380 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 315,74 lei reprezentând corecția sumelor neacordate cu coeficientul de inflație;
- reclamantului suma de 2.380 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 402,92 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acestor obligații;
- reclamantului suma de 2.380 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 402,92 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acestor drepturi;
- reclamantului suma de 8.880 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 507,56 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acestor sume;
- reclamantului, suma de 8.880 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 507,56 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acestor drepturi;
- reclamantului, suma de 9.330 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 553,72 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor mai sus precizate;
- reclamantei suma de 5.630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate și suma de 463,16 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a acestor drepturi.
În ședința din data de 7 noiembrie 2007, reclamantul și în ședința din data de 21 noiembrie 2007, reclamanții, și au precizat că înțeleg să își majoreze câtimea obiectului acțiunii lor, în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale precizate în cererea de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței, până la data plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei și, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de care au beneficiat în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, beneficiau și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate.
Au menționat că, încheiat la nivelul societății, prevedea la art. 168 (1) că: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" ".
Ori, deși prevedea aceste obligații, precizează salariații că, pentru anii 2004, 2005 și 2006, nu au beneficiat de suplimentările salariale de C și Paști.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 168/1999 și ale art. 168 (1) din la nivel de societate pe anii 2004, 2005 și 2006.
În ședința publică din data de 5 decembrie 2007, instanța având în vedere că între cauze există o strânsă legătură, a dispus conexarea dosarelor nr. -, -, -, -, -, -, -, la dosarul nr-, urmând a apărea sub acest din urmă număr.
În dovedire, reclamanții au depus la dosarul cauzei, copiile la nivel de societate, pentru anii 2004, 2005 și 2006, adresele "" nr. 1666 din 2003, nr. 167/2004, nr. 364/2005, nr. 3132/2006, calculul drepturilor salariale solicitate, adresa - T, practică judiciară, copiile carnetelor de muncă, ale contractelor de muncă și ale cărților de identitate.
Pârâta a depus la dosarul cauzei în apărare: întâmpinare, acte adiționale la. încheiat la nivelul Societății Naționale a "" B, pentru anii 2004, 2005 și 2006, anexa la actul adițional la. încheiat la nivelul "" înregistrat la. B sub nr. 8080/23.05.2000; procesul-verbal încheiat pentru ședințele din perioada 1.03.2005-6.05.2005, note scrise, practică judiciară, notă explicativă și state de plată, anexele nr. 3793/2007, nr. 5140/2007, anexe la. adresele "" nr. 1453/2003, nr. 1154/2003, nr. 1437/2004, nr. 1482/2005, nr. 420/2006, nr. 174/2007.
Prin întâmpinare, pârâta "" Bai nvocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că prin acțiune se solicită plata unor prime acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C pentru perioada 2004-2007.
Consideră pârâta că, pentru primele aferente anilor 2004, 2005 și 2006 dreptul material la acțiune s-a prescris.
Menționează pârâta că, prin acțiunea de față, s-a invocat nerespectarea art. 168 din încheiat între "", pe de o parte și salariați, reprezentați de către "", pe de altă parte.
S-a mai arătat că, izvorul obligației angajatorului, în opinia reclamanților, constă în clauzele, astfel, fiind incident art. 283 alin. 1 lit. "e" din Codul muncii.
Tot prin întâmpinare, s-a invocat excepția de prematuritate a introducerii acțiunii.
A menționat pârâta că, potrivit alin. 1 al art. 168 teza finală din, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul "", pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce vor avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăreia dintre cele două evenimente - Paști și
S-a arătat că, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu a avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al salariaților.
S-a mai arătat că, voința părților semnatare ale a fost în sensul de a se stabili prin negociere modalitatea de acordare a acestor sporuri. Ulterior, aceste negocieri nu au avut loc, astfel că, din punct de vedere procedural există un "fine de neprimire" a cererii reclamanților.
Consideră pârâta că, aceștia nu pot solicita în justiție realizarea drepturilor lor, atâta timp cât aceste drepturi nu sunt actuale, nefiind îndeplinită condiția suspensivă prevăzută în teza finală a art. 168 alin. 1 din
Tot prin întâmpinare s-a arătat că, începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților "" prin, reprezentanții "" și cei ai au convenit ca, pentru toți salariații "" drepturile salariale suplimentare de C și de Paști, menționate în cuprinsul art. 168 alin. 1 din, să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat și în acest sens a fost negociat și inserat în art. 168 alin. 2.
A precizat pârâta că, în fiecare an părțile au procedat la republicarea, după purtate anual, textul art. 168 din fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din din 2003.
A mai precizat pârâta că părțile au intervenit asupra conținutului alin. 2 al art. 168 în sensul clarificării conținutului său în anul 2005, cu mult înainte de apariția prezentului litigiu.
S-a menționat că părțile au convenit asupra interpretării clauzelor prevăzute în art. 168 alin. 1 și 2, în sensul includerii bonusurilor de C și de Paști, cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, începând cu anul 2003, pentru următorii ani.
Prin sentința civilă nr. 385/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa respins excepțiile ca nefondate.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta "".
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturi salariale cuvenite și neacordate după cum urmează:
- reclamantului suma de 8.880 lei actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective;
- reclamantei suma de 2.380 lei actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective;
- reclamantului suma de 2.380 lei actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective;
- reclamantului suma de 2.380 lei actualizată cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plații efective;
- reclamantului suma de 8.880 lei și suma de 507,56 lei cu titlu de daune pentru neachitare la termen;
- reclamantului suma de 8.880 lei și suma de 507,56 lei cu titlu de daune pentru neachitare la termen;
- reclamantului suma de 9.330 lei și suma de 553,72 lei cu titlu de daune pentru neachitare la termen;
- reclamantei suma de 5.630 lei actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plații efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 500 lei, reclamantului suma de 500 lei, reclamantului suma de 400 lei și reclamantei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Față de excepțiile invocate, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "c" din Codul muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în, indiferent că ele sunt acordate cu titlu de prime sau cu ocazii mai speciale.
Astfel, articolul mai sus menționat dispune că "cererile trebuie formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unei despăgubiri către salariați".
În prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 283 lit. "e" din Codul muncii, invocate de pârâtă, care se referă la o prescripție specială, în sensul că, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestuia, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze contractuale ale acestuia. Mai mult decât atât, prin invocarea acestor dispoziții, pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că, invocând prevederile de mai sus, implicit recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut, personal și, prin urmare fiecare reclamant în parte are un interes material, care a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea dreptului și, deci, nu se poate susține că acțiunea este prematură.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile, ca nefondate.
Examinând cauza pe fond, instanța a constatat următoarele:
Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei.
Potrivit art. 168 alin. 1 din la nivelul "" pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ""; cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe cu "" în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin. 2 s-a prevăzut că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu "".
Și la nivelul "" pentru anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut, la alin. 2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007.
Potrivit art. 969 Cod civil, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și, prin urmare, dispozițiile din contractele colective de muncă, pe care reclamanții își întemeiază pretențiile, nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul "", pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art. 168 alin. 4.
Coroborând dispozițiile art. 168 din pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul "" au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005 și 2006, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
În cazul reclamanților, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu le-au fost plătite acestora suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004, 2005 și 2006.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, constatând că nu au fost respectate prevederile contractelor colective de muncă pentru anii 2004, 2005 și 2006, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
În ce privește acordarea de daune, instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că reclamanții au efectuat în cauză cheltuieli de judecată, astfel:, în cuantum de 500 lei, reclamantul, în cuantum de 500 lei, reclamantul, în cuantum de 400 lei și reclamanta, în cuantum de 500 lei.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
1. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
În primul rând, prin acțiune s-a solicitat acordarea unor prime invocându-se nerespectarea art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între "", pe de o parte, și salariați, reprezentați de "", pe de altă parte. Prin urmare, este în afară de orice discuție că dreptul invocat în acțiune de către reclamanți se fundamentează pe prevederile
În al doilea rând, instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din, intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Dacă aceste prime de Paști și de C ar fi fost drepturi salariale, ar fi fost incluse în Capitolul V din, intitulat "Salarizarea", care cuprinde norme care definesc noțiunea de "salariu", cu reglementări exprese în cea ce privește suplimentarea salarială. Nefiind cuprinse în capitolul referitor la salarizare, este evident că primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale.
Având în vedere sfera de cuprindere a noțiunii de "salariu", astfel dedusă din normele enumerate expres, se impune concluzia că primele solicitate de C și de Paști prin acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin. 2 din, ci sunt drepturi fără caracter periodic.
2. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta ""
Potrivit art. 168 alin. 1 teza finală din (text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul "" pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paști și C).
Ori, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților.
3. Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
În ce privește Decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, depusă la dosarul de fond, instanța de fond a apreciat că "aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate, iar imperfecțiunile de redactare nu pot fi invocate pentru justificarea nerespectării clauzei contractuale".
Decizia Comisiei Paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin. 1 al art. 168 ("Prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv, iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de C și de C în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime, nu s-a pus problema întrunirii acestei comisii pentru a interpreta clauzele
Important de menționat este faptul că Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea "" de către d-nii, și, adică exact persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la. să facă parte din această comisie.
4. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
Practica și doctrina juridică sunt constante în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, care, în conformitate cu dispozițiile art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată ( Codul muncii adnotat, Doctrină și Jurisprudență, Editura, 2005, pag. 476, notele nr. 1486 și 1487).
5. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale (asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Recursul este fondat și va fi admis din perspectiva criticilor formulate prin motivele ce vizează cuantumul primelor de Paști și de C și omisiunea instanței de a menționa că aceste sume sunt brute, celelalte critici fiind neîntemeiate.
1. În referire la modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu pe "" SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. "e" Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. "c" a aceluiași art. 283 Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "c" Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - septembrie 2007 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. "c" Codul muncii.
2. În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
3. Referitor la caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare, argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2008 Comisia Paritară, Federația sindicală și "" au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică, întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă.
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective având în vedere prevederile art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților. În sprijinul aceste interpretări au adus și hotărârea Comisiei Paritare, care a interpretat alin. 2 al art. 168 din în iunie 2007. Concluzia Comisiei Paritare a fost aceeași, respectiv că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum aceasta a rezultat după includerea primelor.
Prin modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 168 din Decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007 s-a încercat modificarea sensului real al voinței părților, dându-se o nouă interpretare, deși de la momentul anului 2003 s-au scurs aproximativ 4 ani de zile.
În cauză nu se contestă posibilitatea reală a întrunirii Comisiei Paritare în lumina dispozițiilor art. 10 din, însă atributele acesteia sunt în legătură cu următoarele operațiuni juridice: executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă și nu interpretarea acestuia prin alterarea voinței părților semnatare și oricum, efectele Deciziei Comisiei Paritare nu pot fi decât pentru viitor.
4. Această critică este nefondată și avem în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. "c" din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator".
trebuie să fie totală și să asigure despăgubirea integrală pentru prejudiciul suferit prin neplata la termen a sumelor cuvenite cu titlu de prime de vacanță începând cu anul 2003.
Articolul 269 (1) Codul muncii obligă angajatorul în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului.
Articolul 295 (1) din Codul muncii dispune că prevederile prezentului cod se întregesc și cu dispozițiile legislației civile.
Iată deci, în Codul muncii se face trimitere expresă în ce privește despăgubirea salariatului în situația în care a suferit un prejudiciu din culpa angajatorului la normele de drept comun din legislația civilă.
Repararea integrală a prejudiciilor are semnificația obligării atât la plata despăgubirii propriu-zise (în cazul de față dreptul s-a executat benevol), cât și la plata de daune-interese.
Daunele-interese sunt cuvenite de la momentul la care sumele erau datorate, nefiind necesară punerea în întârziere întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1079 (3) Cod civil, știut fiind că în privința drepturilor salariale angajatorul este de drept în întârziere, obligația putând fi îndeplinită decât un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.
sub forma actualizării cu indicele de inflație are în vedere dispozițiile art. 1084 cod civil numai în acest fel putând fi acoperit integral prejudiciul suferit de salariat.
Dispozițiile cuprinse în art. 1088 Cod civil nu au putut avea în vedere situația daunelor-interese în privința neexecutării obligațiilor din contractele de muncă întrucât legislația în domeniul muncii a evoluat din anul 1865 - momentul adoptării codului civil, ca urmare a transformărilor structurale a orânduirii economice și sociale în această perioadă de aproximativ 150 de ani.
5. În fine, critica referitoare la consemnarea în dispozitiv a împrejurării că sumele prevăzute în titlu sunt sume brute, este întemeiată și avem în vedere următoarele considerente:
Orice sume reprezentând și alte drepturi salariale sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat ce intră în atribuția fiecărui angajat în parte din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 571/2003 (Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare), a dispozițiilor Legii nr. 19/2000 (pentru contribuția individuală la asigurarea socială), a dispozițiilor Legii nr. 95/2006 (referitor la contribuția individuală la asigurări de sănătate), cât și a dispozițiilor Legii nr. 76/2002 cu privire la contribuția pentru șomaj.
Regula generală cu privire la aplicarea prevederilor din legile mai sus arătate este aceea că impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
Pe cale de consecință, se va admite recursul în baza art. 312 Cod procedură civilă și se va modifica sentința atacată conform considerentelor mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1 și cu sediul procesual ales la cabinet avocat, în G,-, - 21,. 43, județul G, împotriva sentinței civile nr. 385/8.02.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în localitatea, județul T, domiciliată în T, strada 2. bloc 8,. A,. 19, județul T, domiciliat în localitatea B, județul T, domiciliat în B,-, județul T, domiciliat în B,-, județul T, domiciliat în localitatea B,-, județul T, domiciliat în localitatea B,-, județul T și, domiciliată în T,-, bloc 26,. C,. 13, județul
Modifică în parte sentința recurată, în sensul menționării că sumele datorate sunt sume brute, din care urmează a se reține impozitul și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Maria Apostol Jelena Zalman | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud. /24.11.2008
Tehnoredact.gref.
4 ex./25.11.2008.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol Jelena Zalman
