Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 83/R-CM
Ședința publică din 23 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CECETĂRII ȘI, B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.850/CM din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul-pârât, intimații-reclamanți, - reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia și intimații-pârâți Comuna prin Primar, Școala, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Consiliul Județean
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia.
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.04.2008 reclamantele, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar " Muntenia", au formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Comuna prin Primar, Școala, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Educației Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor Direcția -ă a Finanțelor Publice A, Consiliul Județean A, în calitate de ordonatori de credite, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați:
- pârâții Școala, Inspectoratul Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar
- toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 13.10.2003 pentru, oct.2001 - 19.10.2003 pentru și oct.2001 - 31.08.2004 pentru, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății
- să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată
În fapt, reclamantele arată că sunt încadrate în funcție didactică la Școala.
Potrivit art.45 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic " personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Precizează reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise întrucât, potrivit art.16 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în OUG nr.17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001-la zi.
Acțiunea este întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, OUG nr.17/2006.
În termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia arată că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plătii acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și T arată că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile di învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către Minister că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin OUG nr.17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici OUG nr.17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T sunt de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.43 lit.a și b din Legea nr. 128/1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post, și nu pe norma didactică care să poată fi redusă cu două ore.
Prin urmare, nu este posibil și legal să se reducă postul.
Mai mult, postul educatorilor, învățătorilor, institutorilor este format din ore diferite spre deosebire de norma didactică a profesorilor care cuprinde ore prevăzute în planurile de învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării înscrise pe diploma de absolvire sau de licență.
Activitatea celor dintâi implică efectuarea de ore diferite de citire, matematică, științele naturii, posturile fiind normate câte unul pentru fiecare grupă de copii, respectiv clase de elevi.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul susține că este eronată opinia reclamantelor referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 art.19-35.
Aceeași excepție a fost invocată și de pârâții Consiliul Județean A și Comuna - prin primar.
Potrivit Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate Inspectoratului Școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A, cu motivația că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
Prin sentința civilă nr.850/CM din 26 septembrie 2008 Tribunalul Argeșa admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Județean A și Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins acțiunea față de acești pârâți, a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Educației, cercetării și T și a admis în parte acțiunea, după cum urmează: a obligat pe pârâta Școala să plătească reclamantelor diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore efectuate suplimentar săptămânal, astfel: reclamantei pentru perioada octombrie 2001 - 13 octombrie 2003, reclamantei pentru perioada octombrie 2001 - 19 octombrie 2003, iar reclamantei pentru perioada octombrie 2001 - 31.08.2004, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat pe pârâta Comuna să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, a obligat pe pârâta Școala să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor, a respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice, a respins cererea față de pârâtul Inspectoratul Județean A și a obligat pârâții Școala la plata sumei de 1172 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Ministerul economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu are calitatea de angajator al reclamantelor și nu este nici ordonator de credite.
Nici Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă deoarece potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare "în justiție unitățile administrativ - teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației și T este neîntemeiată, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică, iar norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile acestui minister, potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997, privind statutul personalului didactic.
Neîntemeiată este și excepția prescrierii dreptului material la acțiune, întrucât prin Acordul încheiat la 28 noiembrie 2005 de Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ s- întrerupt cursul prescripției, prin recunoașterea dreptului pretins.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut de către prima instanță că reclamantele au calitatea de personal didactic și intră sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Deși norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, prin art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 s-a prevăzut, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Aceasta nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupe sau pe grupe combinate, ce presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora, conform art.51 pct.8 combinat cu art.19 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
Față de aceste considerente, în raport și de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, s-a admis în parte acțiunea, astfel cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului sentinței.
Întrucât în atribuțiile Inspectoratului Județean A prevăzute de art.142 din Legea nr.84/1995, republicată, nu se regăsesc cele privind plata drepturilor salariale pentru cadrele didactice și cele privind elaborarea planului de învățământ, s-a respins acțiunea față de acest pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, care o critică pentru nelegalitate, invocând prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, art.3041Cod pr.civilă, Legea nr.128/1997, Legea nr.84/1995, OUG nr.17/2005 și nr.3351/2006.
În dezvoltarea recursului, pârâtul susține, în esență, că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este angajatorul reclamantelor, nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, iar începând cu anul 2001, conform art.13 din OUG nr.32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Printr-un al doilea motiv de recurs, arată că instanța a soluționat greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât nici Acordul, nici OUG nr.17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45(1) din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore, deci nu există nicio recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică și în atare situație acțiunea este prescrisă, nefiind întrerupt cursul prescripției extinctive.
Față de cele de mai sus, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Verificând actele de la dosar, în raport cu critica invocată, având în vedere și prevederile art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică invocată, așa cum bine a reținut și instanța de fond, Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă, aceasta în raport de obiectul acțiunii precizat la primul capăt de cerere, respectiv asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică. Norma didactică este cuprinsă în planul de învățământ, iar întocmirea acestuia intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 și art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic, situație ce îi conferă calitatea procesuală pasivă, chiar dacă nu are calitate de angajator față de reclamante.
Nici următoarea critică nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, cursul prescripției fiind întrerupt în condițiile art. 16 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În concret, prin Acordul încheiat la data de 27 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și Federațiile sindicale reprezentative din învățământ, în calitate de parteneri sociali, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, debite ce reprezintă diferențe salariale cuvenite acestora ca urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004. Acest acord s-a reflectat ulterior în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Deși codul muncii nu cuprinde dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive, în art.83 alin.1 lit.c stipulându-se numai că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, dispozițiile Codului muncii se, întregesc, potrivit art.295 alin.1 din aceasta cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, respectiv cu dispozițiile din Decretul nr.167/1958 referitor la întreruperea cursului prescripției.
După cum s-a arătat anterior, cursul prescripției a fost întrerupt prin Acordul semnat la data de 27 noiembrie 2005, iar după această dată, conform art.17 alin.1 și 2 din Decretul nr. 167/1958 a început să curgă o nouă prescripție.
Deci, acțiunea nu este prescrisă, astfel că și această excepție a fost legal soluționată de către instanța de fond.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CECETĂRII ȘI, B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.850/CM din 26 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
29.01.2009
jud fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
