Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 839/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 839/CM
Ședința publică din 25 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenții reclamanți, G, G, )., G, )., G, A, și, toți cu domiciliul procesual ales la avocat, în C,-, - apart.1, județul C, împotriva sentinței civile nr.926 din 13 august 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239, având ca obiect drepturi bănești - contravaloare 4.000.gaze.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral, grefierul de ședință învederează recurenții depun la dosarul cauzei practică judiciară - sentința civilă nr.5846/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, iar intimata pârâtă depune la dosar întâmpinare precum și practică judiciară - hotărâri pronunțate de către Tribunalul Constanța și Curtea de APEL CONSTANȚA.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebate fiind, ambele părți declară că în cauză nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus.
Instanța având în vedere susținerile părților, că în cauză nu mai au alte cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus, acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurenților reclamanțiavând cuvântul asupra recursului susține următoarele:
- contravaloarea cantității de gaze determinată în baza raportului de muncă nu are natură de ajutor material, chiar dacă este denumit așa, ci este o componentă a salarizării. Tribunalul Gorja hotărât în sensul admiterii acțiunii și acordării contravalorii acelor gaze pentru alți angajați ai SC SA pe o perioadă de 3 ani;
- mai susține că dacă drepturile solicitate sunt o componentă în bani este salariu, iar atunci când este vorba de un produs este ajutor material, ori salariul în cadrul este minim pe economie, deci aceste drepturi nu au fost acordate;
- ajutorul ce trebuie acordat reclamanților este de notoritate, este vorba de sume mici ce se cuvin fiecărui reclamant, sume ce nu ar afecta pârâta SA;
- în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, se prevede și în prezent la art.187 - dreptul la o cantitate de gaze determinată prin contractul colectiv pe unitate;
- în subsidiar susține că prima instanță nu a pășit la cercetarea fondului cauzei.
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul solicită respingerea recursului formulat de reclamanți ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
- instanța de fond în mod corect a apreciat că excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamanților este întemeiată, întrucât în conformitate cu disp.art.182 alin.1 din Codul muncii - cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune. Deși pretențiile sunt bănești și izvorăsc din neexecutarea unor clauze din, care prevăd acordarea unor ajutoare materiale, acțiunea trebuia promovată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale. Aceste ajutoare materiale se regăsesc reglementate în dispozițiile art.148 - 179 din Contractul colectiv de muncă.
- doar drepturile salariale cuprinse în sfera noțiunii de salariu în au izvorul și sunt reglementate de norma prev. de art.128 alin.2 coroborată cu art.129 - 141 din contractul colectiv de muncă și sunt supuse în mod exclusiv termenului general de prescripție de 3 ani, în cazul de față sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că pretențiile reclamanților privesc ajutoare materiale și nu drepturi salariale.
- pe fond consideră că solicitările reclamanților recurent sunt nejustificate în condițiile în care pârâta a achitat către salariați toate drepturile în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă.
CURTEA:
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Reclamanții, -, -, G, G, (), -, G, -, -, (), G, -, Și, au declarat recurs la data de 1 octombrie 2008 împotriva sentinței civile nr.926 din13 august 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care au criticat-o pentru nelegalitate.
În fapt:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe 24.01.2008, reclamanții, -, -, G, -, -, -, G, -, (), G, G, (), Si, au chemat in judecata pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea paratei la plata către fiecare reclamant, de la 24.01.2005 până la data încetării raporturilor de munca, indexat cu indicele de inflație la data plătii efective a contravalorii a 4000 mc gaze naturale la prețul zilei.
In motivarea acțiunii lor, reclamanții arata că sunt sau au fost salariați ai pârâtei, iar potrivit Contractul Colectiv de Muncă la nivel (art. 176), trebuia să se plătească, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea a 4000 mc gaze naturale la prețul zilei, care nu s-a acordat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 236 și art.283, art. 25, art.30, art.31 și art.243 din 130/1996.
S-au anexat cererii copii ale actelor de identitate, legitimații de serviciu și ale carnetelor de munca ale unor reclamanți.
Prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A fost invocată, totodată, excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la sumele reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale la prețul zilei, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate disp. art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
În motivarea excepției, se arată că pretențiile bănești ale reclamanților privesc un ajutor material care este supus termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de textul invocat, și nu termenului de 3 ani reglementat de art. 283 alin. 1 lit., nefiind vorbe de drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că pretențiile sunt neîntemeiate deoarece, începând cu anul 1997, s-a prevăzut în mod expres includerea acestui ajutor material în salarul de bază; în acest sens, art. 176., din anul 2002, are un conținut din care reiese măsura includerii.
La termenul din 14.03.2008, a dispus admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune cu privire la perioada 2005-2006, considerând că drepturile solicitate de reclamanți au natura unor beneficii cu caracter patrimonial acordate în temeiul fără a constitui drepturi salariale, fiind supuse termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Prin sentința civilă nr.926 din 13 august 2008, Tribunalul Constanțaa respins cererea reclamanților, -, -, -, G, -, G, -, (), G, G, (), și toți cu domiciliul procesual ales la avocat, în municipiul C, bd. - nr. 80, -,.1, județul C, de plată a contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale pentru perioada 2005 - 2006 formulată in contradictoriu cu pârâta, sediul în B, Calea lor nr. 239, sector 1, ca prescrisă.
A fost respinsă cererea reclamanților, -, -, G, -, G, -, (), G, G, (), și toți cu domiciliul procesual ales la avocat, în municipiul C, bd. - nr. 80, -,.1, județul C,cât privește plata contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale pentru anul 2007, ca neîntemeiată.
A fost respinsă acțiunea reclamanților, -, toți cu domiciliul procesual ales la avocat, în municipiul C, bd. - nr. 80, -,.1, județul C,cât privește plata contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale pentru perioada 2005 - 2007, ca neîntemeiată.
A fost respinspă cererea reclamanților, -, și toți cu domiciliul procesual ales la avocat, în municipiul C, bd. - nr. 80, -,.1, județul C,cât privește plata contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale pentru anul 2007, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt sau au fost salariați ai, ar Constanta. Astfel, după cum reiese din legitimațiile de serviciu, carnetele de munca, deciziile de încetare a contractelor de muncă, contractele individuale de muncă ale unor reclamanți și precizările pârâtei, raporturile de muncă s-au desfășurat astfel:, -, ( care este în continuare salariată), -, -, G, -, G, -, (), G, G, (), și au lucrat, la pârâtă, până în perioada 2006-2007, când au fost concediați.
Având în vedere soluția pronunțată asupra excepției prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la perioada 2005-2006, va fi respinsă acțiunea acestor reclamanți ca prescrisă.
Dintre aceștia doar, -, și au continuat raporturile de muncă și în anul 2007, care excede prescripției.
Reclamanții, -, nu au fost niciodată angajații pârâtei sau au încetat relațiile de serviciu cu aceasta înainte de termenul vizat de acțiune - 24.01.2005.
Cum cererea de față se bazează pe calitatea de foști (sau actuali) salariați ai, calitate pe care acești reclamanți nu o au, a fost respinsă acțiunea reclamanților, -, cât privește plata contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale pentru întreaga perioada 2005 - 2007, ca neîntemeiată.
În privința obligării la plata contravalorii a 4000 mc gaze naturale la prețul zilei, instanța reține că, potrivit art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivel, salariații vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea a 4000 mc gaze naturale calculată la prețul zilei care se suportă din veniturile agentului economic. Din anul 2005, textul are o nouă reglementare, alin. 1 stabilind că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensată prin /1997.
În privința acestor pretenții pentru anul 2007, instanța reține că, încă din anul 1997, prin contractului colectiv de muncă încheiat în acel an, partenerii sociali au convenit că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat". Rezultă astfel că, începând cu acel an, contravaloarea celor 4000 mc gaze naturale a fost inclusă în salariul de bază și, deci, plătită odată cu retribuțiile aferente acelor perioade.
Cum reclamanții în dovedirea pretențiilor lor, invocă unele dispoziții ale contractului colectiv de muncă, sunt aplicabile prevederile art.236 și art. 243. și privind natura convențională a contractului individual de muncă și cele (generale) ale art.969 civ. privind efectele contractului.
Conform acestor prevederi legale executarea contractul individual de muncă este obligatorie pentru părți, efectele sale (drepturile și obligațiile stabilite) impunându-li-se precum legea (acestea nefiind, deci, facultative).
Rezultă de aici că, un salariat, poate întotdeauna să ceară concursul forței coercitive a statului pentru realizarea drepturilor sale stabilite printr-un contract colectiv de muncă, dar acest concurs poate fi refuzat când pretențiile depășesc cadrul convențional.
Dreptul la un ajutorul material a fost înlăturat din cuprinsul art. 176în mod expres(edificatoare fiind în acest sens diferența de reglementare), astfel că, începând cu anul 1997 acesta nu mai există.
Drept urmare, constatându-se că reclamanții, -, și nu mai au dreptul, pentru anul 2007, la plata contravalorii unei cantități de gaze naturale aceasta fiind inclusă în remunerațiile lunare primite, a fost respins capătul de cerere privind această pretenție.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență soluționarea greșită a excepției prescripției de la acțiune din perspectiva dispozițiilor art.187 din și art.241(1) Codul muncii.
Astfel s-a susținut că termenul de prescripție pentru solicitare a contravalorii de 4000 mc gaze este de 3 ani și nu de 6 luni, cum în mod eronat a reținut Tribunalul Constanța întrucât contravaloarea unei cantități de gaze, determinată, cu periodicitate regulată de acordare și nu ocazional, în baza raporturilor de muncă, convenite bilateral și nu de regim de liberalitate la bunăvoința patronului nu are natura ajutoarelor materiale, ci este o componentă a salarizării.
A susținut că respectiva cantitate de 4000. gaze a fost prevăzut în contractul colectiv de muncă al - Austria și există extrase în acest sens la dosar, dar intimata a ascuns existenta acestui beneficiu în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze. Astfel, a arătat că se prevede și în prezent la art.187 dreptul la o cantitate de gaze determinată prin, rezultă deci că beneficiul este actual în CCM superior - art.241(1) Codul muncii, trebuie acordat la nivelul ultimei menționări în CCM-ul unitate.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs, va respinge recursul pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Motivele de recurs pot fi structurate în esență pe două critici și anume: soluționarea greșită a excepției prescripției dreptului material la acțiune și fondul pretenției.
1.Critica referitoare la modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Art.283(1) din Codul muncii dispune:"cererile în vederea soluționării unui coeficient de muncă pot fi formulate e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Reclamanții recurenți și-au întemeiat pretenția pe disp. art. 176 din contractul colectiv de muncă, text care definește natura juridică a dreptului pretins în sensul că acesta este un "ajutor material". Ajutoarele materiale nu au natura unor drepturi salariale, întrucât nu intră în componența salariului, astfel cum acesta este definit conform art.154(1) și art.155 Codul muncii.
Întrucât dreptul pretins nu are natura unui drept salarial, termenul de prescripție nu este cel de 3 ani de zile stipulat prin art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Nefiind drepturi salariale, temeiul pretenției izvorăște din neexecutarea altor clauze ale contractului colectiv de muncă, însă în privința acestora legiuitorul a statuat distinct asupra termenului de prescripție a dreptului la acțiune prin norma juridică cuprinsă în art.283(1) lit.e din Codul muncii, stipulând că acesta este de 6 luni de zile de la data nașterii dreptului la acțiune.
Drept urmare, Tribunalul Constanțaa dat o interpretare corectă acestor dispoziții contractuale și a reținut în mod just că termenul de prescripție a dreptului la acțiune este de 6 luni de zile și nu de 3 ani, cum au învederat reclamanții.
2.Celelalte critici vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției, însă și acestea vor fi respinse ca nefondate, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept.
Prin pe anul 2005 înregistrat la B cu nr. 2643/11.05.2005 s-a prevăzut la art.176(1) că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM din anul 1997. Aceeași prevedere contractuală a fost menținută și pentru anul 2006, respectiv anul 2007.
Art.176(1) astfel cum a fost prevăzut prin actul adițional la. pe anul 1997 înregistrat la DGMPS B sub nr.10030/13.06.1997 dispune în referire la acest ajutor material, următoarele: "Începând cu 01.06.1997, ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000. de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Din interpretarea dispozițiilor contractuale mai sus arătate, rezultă că începând cu anul 1997, contravaloarea celor 4000. gaze naturale a fost inclusă în salariul de bază și, deci, plătită odată cu retribuțiile aferente acelor perioade, astfel că acest drept nu mai poate fi pretins în mod distinct.
O atare concluzie se desprinde din clauzele contractelor colective de muncă, contracte care sunt rezultatul voinței comune a părților în deplină concordanță cu dispozițiile art.236, art.243 Codul muncii și art.969 Cod civil.
Mai trebuie arătat că pretenția dedusă judecății s-a întemeiat pe dispoziția cuprinsă în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv art.176, Tribunalul nefiind sesizat cu o cerere întemeiată pe disp. art.187 din contractul colectiv la nivel de ramură, astfel că, modificarea temeiului pretenției în fața instanței de recurs prin indicarea altui temei juridic decât acela invocat în fața instanței de fond nu poate avea drept efect reformarea hotărârii atacate.
Pe cale de consecință, Curtea găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat în baza art.312 cod procedură civilă, hotărârea fiind legală și judicios pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, G, G, )., G, )., G, A, și, toți cu domiciliul procesual ales la avocat, în C,-, - apart.1, județul C, împotriva sentinței civile nr.926 din 13 august 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.jud.-/10.12.2008
Tehnoref.gref.RD/2ex./12.12.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Eleonora Spiridon
