Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 838/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.838/CM
Ședința publică din 25 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.840 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,- B, județul C, având ca obiect drepturi bănești - Prime Paști și
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na avocat a, în substituire pentru dl.avocat, în baza delegației de substituire fără număr din 04.11.2008, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod pr.civilă.
În referatul oral asupra cauzei grefierul învederează că recurenta pârâtă nu a depus la dosar fluturașul de salarizare aferent lunii martie 2006, prin care să facă dovada achitării primei de Paști pe anul 2006 către intimatul reclamant.
Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul solicită instanței acordarea unui termen în vederea depunerii înscrisului respectiv, întrucât din motive obiective, respectiv datorită numărului mare de cauze aflate pe rolul instanțelor în care trebuie să depună acest gen de acte a fost în imposibilitate să le depună la acest termen.
Instanța având în vedere că nu este primul termen de judecată acordat recurentei pârâte pentru a depune înscrisuri, respinge cererea formulată de aceasta și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Apărătorul recurentei pârâte având cuvântul cu privire la recursul declarat solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant ca nefondată, pentru următoarele considerente:
- cu privire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată, apreciază că această a fost în mod nelegal soluționată, având în vedere că drepturile solicitate de reclamanți nu se pot considera născute, atâta timp cât nu au avut loc negocieri în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit și din acest punct de vedere solicită admiterea recursului, admiterea excepției și respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur formulată;
- cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune - potrivit art.283 alin.1 lit.e din codul muncii "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia". În cauză, drepturile solicitate nu sunt drepturi salariale, ci ajutoare materiale, astfel că prezenta acțiune era prescrisă în momentul formulării;
- pe fondul cauzei apreciază că în mod greșit instanța de fond a respins apărarea sa, în sensul că nu datorează drepturile salariale suplimentare. Aceste drepturi pe care le solicită reclamantul, au fost acordate și primite de către toți salariații, deoarece au fost incluse în salariile de bază. Primele de Paști și C acestea au fost incluse în salariul de bază lunar începând cu anul 2003 și până în prezent și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct.
În subsidiar, susține că dacă instanța va aprecia cererea reclamantului întemeiată, să se rețină că sumele solicitate de acesta sunt brute, urmând să primească la executarea hotărârii, sumele nete care i se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr-, eclamantul a solicitat obligarea B, la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, constând în suplimentări salariale ocazionate de sărbătorile de Paști și C în perioada în care a activat în cadrul societății, actualizate cu rata inflației, în sumă totală de 3.422,90.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin. 1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști din 2006 precum și pentru cele de C din 2005.
S-a arătat totodată că neplata acestor drepturi impune reactualizarea cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 166 și 238 (2), art. 283(1) lit. c din codul muncii și dispozițiile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin întâmpinare, - GRUP a invocat, excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariatul pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e codul muncii și excepția prematurității acțiunii susținând că acțiunea nu putea fi formulată până când nu au loc în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit în conformitate art. 168 al.1 teza finală din contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2007. De asemenea, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2003 s-a convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază. Ca urmare, în opinia pârâtei, aceste suplimentări nu mai pot fi solicitate. În același sens s-a invocat protocolul încheiat cu ocazia stabilirii modului de aplicare a prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă nr. 6562/21.03.2003, în care s-a stabilit aplicarea unei majorări salariale de 7% și adăugarea unei sume de 625.000 lei (vechi). În opinia pârâtei, aceasta dovedește că în anul 2003 salariile angajaților au fost mărite cu suplimentările de Paști și C aferente acelui an, măriri care s-au menținut și în anii următori, salariile rămânând la același nivel iar creșterile salariale ulterioare anului 2003 provin, printre altele, din includerea în salariile de bază a suplimentărilor de Paști și Pârâta a mai invocat și actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2008 și înregistrat sub nr. 1090/22.02.2008 în care se arată că suplimentările salariale în cauză au fost incluse începând cu anul 2003 în salariul lunar de bază.
Prin sentința civilă nr.840 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția prematurității formulării acțiunii.
S-a admis acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâta SC SA B și a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 3. 422,90 lei reprezentând drepturi salariale neachitate reactualizate cu rata inflației, precum și la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
În conformitate cu art.137 Cod.proc.civ. Tribunalul reține că în cauză, obiectul acțiunii îl constituie pretenții în legătură cu drepturile salariale neacordate astfel încât, chiar dacă acestea sunt întemeiate pe prevederile CCM reprezintă în realitate tot o neexecutare contractului individual de muncă ale cărui prevederi se completează cu dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă în conformitate cu art. 238 alin.2 codul muncii.
Ca urmare sunt incidente prevederile art. 283 alin.1 lit.c din codul muncii iar nu lit. e care se referă la neexecutarea altor clauze a Contractului Colectiv de Muncă.
Articolul 283 alin. 1 lit. e codul muncii se aplică în ceea ce privește executarea altor obligații prevăzute de contractul colectiv de muncă.
În consecință excepția se va respinge.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii:
Potrivit art. 109 Cod.proc.civ. oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Se va reține că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În alin. 2 al aceluiași articol s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1vor fiintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o singură modificare la alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în aceeași formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În sfârșit, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
În contractele colective de muncă pentru anii următori, se face mențiunea că în anul 2003 aceasta a fost soluția adoptată.
Din formularea folosită însă, nu rezultă în nici un mod că aceeași soluție este adoptată și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Este adevărat că art. 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Potrivit art.244 din codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual.
Se constată de altfel că părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Se va reține, astfel, că interpretarea clauzei prin cele două note ale comisiei paritare constituite la nivelul societății pârâte, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul (în cazul contractelor colective valabile până în anul 2007) și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Aceeași este situația și în cazul actului adițional la contractul colectiv de muncă, act adițional încheiat în anul 2008 și înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B sub nr. 1090/22.02.2008.
În ce privește acordarea de daune, instanța va reține că reclamantul este îndreptățit și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data prezentării calculului, pentru repararea efectivă a prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență, fenomenul inflației afectând puterea de cumpărare a monedei naționale.
Referitor la caracterul sumelor stabilite, de venituri brute sau venituri nete, Tribunalul apreciază că aceasta este o chestiune care privește executarea obligației de plată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs SC SA Membru Grup, solicitând instanței de recurs, ca prin hotărârea ce o va pronunța să modifice în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, în esență pentru următoarele motive:
1. Admiterea excepției prematurității formulării cererii de chemare în judecată, excepție invocată și în primă instanță, dar respinsă ca nefondată.
Admițând, ipotetic, faptul că drepturile salariale pretinse de reclamant nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum dreptul de a formula prezenta acțiune nu se putea considera născut, atâta timp cât nu au avut loc în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. Potrivit alin.1 al art.168 teza finală, text nemodificat în perioada 2003 - 2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente - Paștele și Cul.
2. Admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune, în temeiul prevederilor art.283 alin.1 lit.e din codul muncii.
Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, motiv pentru care apreciază cp acțiunea trebuia promovată în 6 luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași
Este real că art.283 alin.1 lit.c stabilește un termen de 3 ani, dacă obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate, însă trebuie observat faptul că legiuitorul a înțeles să prevadă expres proveniența acestor drepturi: termenul de 3 ani curge pentru drepturile care însă nu sunt drepturi salariale, ci ajutoare materiale ca în cazul de față.
3. Pe fondul cauzei apreciază că, în mod greșit instanța a reținut că recurenta pârâtă ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant, acestea fiind acordate și primite de către salariați, deoarece au fost incluse în salariile de bază ale acestora.
Prin contractul colectiv de muncă din 2003 (anexa 3) s-a stabilit ca suplimentările de la alin.1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de și SNP SA, ceea ce echivalează cu faptul că aceste suplimentări nu mai pot fi solicitate, deoarece conform prevederilor arătate anterior, aceste suplimentări se acordă numai dacă nu au fost introduse prin act adițional în salariul de bază.
În scopul dovedirii acestor afirmații s-a anexat Protocolul încheiat cu ocazia stabilirii modului de aplicare a prevederilor art.168 din contractul de muncă nr.6562/21.03.20034 (anexa 4). În cuprinsul protocolului se menționează în mod expres că, urmare aplicării prevederilor art.168 din contractul colectiv de muncă, salariile de bază ale salariaților se reașează prin aplicarea unui procent de 7% și adăugarea unei sume de 625.000 lei vechi.
De asemenea s-a anexat și copie de pe încheiat în anul 2008 și înregistrat la. a municipiului B sub nr.1090/22.02.2008 (anexa 5), în care se arată, referitor la art.168 alin.1 și 2, următoarele: "(2) Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificată în mod distinct față de salariu".
În scopul dovedirii acestor afirmații s-au anexat copii de pe contractele colective de muncă din 2004 (anexa 6), 2005 (anexa 7), 2006 (anexa 8) și 2007 (anexa 9).
Instanța ar fi trebuit să interpreteze conținutul clauzei respective, având în vedere prevederile art.977 cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților.
În sprijinul acestei interpretări aduce și hotărârea Comisiei Paritare (anexa 10), care a interpretat aliniatul 2 al art.168 din CCM, în iunie 2007. Concluzia Comisiei Paritare a fost aceeași, respectiv ca, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles ca art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca între. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Clauza prevăzută în art.168 alin.2 din CCM poate fi considerată o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face având în vedere și dispozițiile art.978 cod civil, Conform căruia clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce efect.
S-a anexat de asemenea copie de pe un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de la cererea (Anexa 13), având ca obiectiv: să se stabilească dacă în perioada 2003 - 2007 drepturile salariale prevăzute de art.168 din contractul colectiv de muncă pentru sărbătorile de Paști și C au fost cuprinse în salariul de bază. Expertul a ajuns la concluzia că suplimentările salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C: a) au fost incluse în salariul de bază al angajaților în anul 2003, acestea constituind un element fix acordat permanent începând cu anul 2003, respectiv în toată perioada supusă expertizării 2004 - 2007; b) reprezintă valori brute, supuse impozitării, indiferent dacă acestea sunt incluse în salariul de bază, ca și în cazul de față, sau sunt acordate separat.
În subsidiar, dacă instanța va aprecia că cererea intimatului este fondată solicită a se reține, prin hotărârea ce se va pronunța, ca sumele solicitate de intimat sunt brute, urmând ca acesta să primească, la executarea hotărârii, sumele nete care i se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat.
Regula generală este aceea ca impozitele și contribuțiile ce se aplică veniturilor obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transfera bugetului public corespunzător.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate în parte, doar cu privire la faptul că în dispozitivul hotărârii nu s-a menționat că sumele acordate salariatului sunt sume brute.
Orice sume reprezentând și alte drepturi salariale sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat ce intră în atribuția fiecărui angajat în parte din perspectiva disp. Legii nr. 571/2003 ( Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare), a disp. legii nr. 19/2000 ( pentru contribuția individuală la asigurarea socială), a disp. Legii nr. 95/2006 (referitor la contribuția individuală la asigurări de sănătate), cât și a disp. Legii nr. 76/2002 cu privire la contribuția pentru șomaj.
Regula generală cu privire la aplicarea prevederilor din legile mai sus arătate este aceea că impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public corespunzător.
În ce privește celelalte critici aduse hotărârii primei instanțe, Curtea a apreciat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În referire laexcepția prematuritățiicererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare aexcepției prescripțieidreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale aferente ultimilor 3 ani anterior formulării acțiunii, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - februarie 2008 - acestea se încadrează în termenul de trei ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.c din codul muncii.
O altă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nici o semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
În ce privește actul adițional înregistrat sub nr.1090/22.02.2003, prin acesta se aduc modificări contractului colectiv de muncă din anul 2000 ale cărui efecte au încetat.
Așa cum rezultă din actul adițional depus la dosar, recurenta pârâtă a vizat o modificare a clauzei cuprinse în art.128 alin.5 din CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor contractului colectiv de muncă anual, contrar dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 și art.244 din codul muncii, potrivit cărora clauzele CCM pot fi modificate numai pe parcursul executării lui.
Raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil nu are relevanță în cauză, fiind un raport juridic extrajudiciar.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul menționării că sumele datorate reclamantului sunt sume brute, din care se vor reține impozitul și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale, menținându-se celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul pârât SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.840 din 2 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,- B, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul menționării că sumele datorate reclamantului sunt sume brute, din care urmează a se reține impozitul și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/22.12.2008
Tehnored.gref.RD/4ex./24.12.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol, Eleonora Spiridon
