Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 842/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 842
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta SC. SA, împotriva sentinței civile nr.2161/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Avocat pentru recurenta pârâtă, lipsind intimata reclamantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părții prezente pentrua pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat pentru recurenta pârâtă, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2161/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
A respins capătul de cerere privind cota de gaze, aprovizionarea toamnă iarnă și Prima de Paște și C 2008.
A obligat pârâta să acorde reclamantului prima de C 2005-2007 și de Paște pe anul 2006-2007 actualizate de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că eclamanta este salariata pârâtei fiind angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, la data de 24.04.2000.
La data de 03.12.2007 contractul individual de muncă al reclamantei a fost suspendat până la data de 07.09.2009 inclusiv, pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani, conform deciziei nr. 712/2007 emisă de
Cererea având ca obiect prime de Paste si de C va fi admisă în parte pentru următoarele considerente:
Potrivit art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA ".
Prin alineatul 2 s-a menționat că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168 aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
Pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la B sub nr. 2643/11.05.2005 a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata că "părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui angajat .
De asemenea, prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al ", datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci voința părților a fost ca aceste prime de Paști și de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
În cauză dispozițiile legale aplicabile sunt următoarele:
Conform art. I alin. I din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o norma permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări. "
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voința a părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile enunțate au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de baza al salariaților și pe următorii ani, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Se va reține, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de muncă) nu pot produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
În conformitate cu prevederile art. 156 Codul muncii "salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor", obligație pe care pârâta nu a respectat-o, la dosar nefiind atașate dovezi din care să rezulte acordarea suplimentărilor salariale constând în prima de C si de Paste pentru perioada reclamată, pârâta ignorând prevederile art. 287. ce stabilesc că sarcina probei îi revine angajatorului.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept instanța apreciază că nu au fost respectate dispozițiile contractuale prev. de art. 168 CCM si urmează să oblige societatea pârâtă la plata către reclamantă a drepturilor salariale suplimentare reprezentând prima de C 2005-2007 si de Paste pentru anii 2006-2007 conform art. 168 CCM, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Acordarea indicelui de inflație nu reprezintă altceva decât aplicarea principiului echității si a dispozitiilor art. 161 alin. final din Codul muncii în sensul recuperării acestor suplimente salariale la valoarea lor reală, reclamantul neputând fi pus în situația de a suporta consecințele deprecierii monetare, în condițiile în care pârâta a refuzat nejustificat să-si execute aceste obligații.
Petitul privitor la primele de si Paste aferente anului 2008 va fi respins deoarece suspendarea contractului individual de muncă din inițiativa salariatului, în condițiile art.51 alin.1 lit. a din Codul muncii până la data de 07.09.2009 inclusiv, are drept efect suspendarea plății drepturilor salariale pretinse ( art. 49 alin. 2 din Codul muncii ).
II. Cererea având ca obiect cota de gaze va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiași articol alin.2 "în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.
În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."
În contractele colective de muncă aplicabile la nivel de unitate în perioada 2006-2007, la art.176 alin. 1 s-a menționat expres că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/ 1997".
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamantei sub acest aspect este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2006, 2007.
Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Pentru anul 2008 pretențiile reclamantei nu pot fi primite câtă vreme contractul individual de muncă a fost suspendat.
III. In ceea ce privește aprovizionarea de toamnă iarnă, instanța constată următoarele:
Potrivit art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, aplicabil in perioada 2006-2007
" cu ocazia unor evenimente anuale si în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă iarnă ) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă"-alin 1;
"condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă la nivele inferioare"-alin. 3;
S-a constatat că, prin contractele colective de muncă la nivel de nu s-au stabilit, în mod concret, condițiile si criteriile de acordare a acestor drepturi, iar această chestiune nu poate fi tranșată de instanță în cadrul procesual configurat de reclamant, ca fiind un conflict de drepturi.
In lipsa acestor negocieri, nu putem vorbi de un drept individual al reclamantei la obținerea aprovizionării de toamnă iarnă aferente perioadei deduse judecății.
Pentru aceleași rațiuni legate de efectele suspendării contractului individual de muncă cererea reclamantei privitoare la acordarea drepturilor salariale aferente aprovizionării de toamnă-iarnă pentru 2008, nu pot fi primite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC. SA criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007, prin raportare la Legea nr. 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 29119/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
Instanța de fond a fost lipsită de rol activ, deoarece în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile pentru a lămuri aceste aspecte privind salarizarea recurentului în raport de suplimentările salariale solicitate.
În drept se invocă dispoz. art. 304 și art. 312.pr.civilă solicitându-se admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu un salariu de bază mediu brut pe SA.
Din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Cu privire la criticile legate de soluționarea fondului cauzei, Curtea constată:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale CCM la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 168 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contratele colective de muncă pe anii 2005-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
IDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC. SA, împotriva sentinței civile nr.2161/01.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
Tehnored. 2 ex./
Red./ /
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Ioana Bodri
