Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.85/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul în B,- bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.585/9.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimații - reclamanți G, G, G, domiciliați în com., jud. B, domiciliat în com. sat, jud. B, G, domiciliați în com. jud. B, C, domiciliat în com. jud. B, domiciliat în com. sat jud. B, domiciliați în com. jud. B, domiciliați în com. sat jud. B, HG, ( pentru ), domiciliați în com. jud. B, domiciliat în com. R sat jud. B, domiciliat în com. jud. B, domiciliat în com. sat, jud. B, domiciliat în B, str. -, - 1,.15, G, și, domiciliați în com. jud. și intimații - intervenienți și, domiciliați în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimații - reclamanți și intimații - intervenienți avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta - pârâtă SC " " SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs;
Apărătorul intimaților precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Recurenta nu respectată disp. art. 302 al.1 lit.c cod procedură civilă, nu critică în nici un fel hotărârea pronunțată. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise și practică judiciari. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 585/9.09.2008 a Tribunalului Brăila, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, C, pentru - DECEDAT, G, G, HG, G, G, G, și cererea de intervenienție formulată de, și, în contradictoriu cu pârâta SC SA
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților și intervenienților drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru perioada lucrată de către fiecare salariat în anii 2005, 2006 și 2007, actualizate cu rata inflației până la data plății și 9.000 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă ca nefondată cererea privind daunele morale de 5.000 lei pentru fiecare salariat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr-, formulată de reclamanții, C, pentru - DECEDAT, G, G, HG, G, G, G, și cererea de intervenienție formulată de și, s-a solicitat ca pârâta Societatea comercială SA, să fie obligată la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru perioada lucrată de către fiecare salariat în anii 2005, 2006 și 2007, actualizate cu rata inflației până la data plății și la plata daunelor morale de câte 5 000 lei.
De asemenea, s-au solicitat cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții și intervenienții au susținut că, în calitate de salariați al societății pârâte la punctul de lucru B, au fost prejudiciați prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății ( filele 3 și 243).
Au fost depuse la dosar copii de pe carnetele de muncă și actele de identitate ale reclamanților și intervenienților.
Pârâta Societatea comercială SA B, prin întâmpinare, a apreciat că pretențiile sunt vădit neîntemeiate, întrucât sumele au fost incluse în salariile de bază conform înțelegerii părților, iar salariații profită de redactarea neatentă a textului art.168 din Contractul colectiv de muncă (filele 256-267).
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri, respectiv contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat ca angajatorul să fie obligat la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Angajatorul a depus la dosar contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare și a solicitat respingerea acțiunii, invocând redactarea neatentă a textului și plata drepturilor.
Dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform art.977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce niciunul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nicio rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Prin urmare, angajatorul nu poate justifica neplata drepturilor cu "redactarea neatentă" a textului.
Potrivit art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art.165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Conform art.236 al.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art.248 al.3 din Codul muncii.
În cazul de față nu s-a depus la dosar nici un înscris pentru a dovedi plata drepturilor.
Având în vedere considerentele de mai sus, susținerile angajatorului nu au fost primite.
Prin urmare, Tribunalul a admis cererea, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe SA datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada lucrată de fiecare salariat.
Ținând seama de faptul că reclamanții și intervenienții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, a fost considerată ca fiind fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii.
În baza art.274 din Codul d e procedură civilă, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
În cadrul raporturilor juridice de muncă, în conformitate cu prevederile art.269 și 270 din Codul muncii, răspunderea angajatorului nu poate fi stabilită decât pentru pagube materiale.
În consecință, ținând seama de principiile răspunderii contractuale care guvernează raporturile de muncă, răspunderea angajatorului pentru prejudicii morale ar putea fi angajată doar dacă părțile ar fi stipulat în contractul de muncă colectiv sau individual clauze în acest sens.
Având în vedere faptul că, în cazul de față, nu s-a făcut dovada că părțile au inclus în contractele individuale sau colective clauze cu privire la răspunderea pentru daune morale, cererea de obligare a angajatorului la plata sumei de 5 000 lei pentru fiecare salariat cu titlu de daune morale este nefondată.
În ceea ce privește art.145 al.5 din Contractul colectiv de muncă, acesta are în vedere daunele rezultate din neîndeplinirea obligațiilor de plată a salariilor. Natura acestor daune este materială și nu morală, iar acoperirea lor se realizează prin actualizarea sumelor datorate prin aplicarea art.269 din Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B ( B), considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază devine component în structura sa.
Zbaterea apărătorilor de a reliefa prin înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă (adrese ale Direcției Politicii a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse) ce înseamnă în includerea în salariul de bază a primelor, s-a dovedit un exercițiu inutil.
A solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, a invocat disp art. 299, 302 indice 2, 304 alin. 1 și 304 indice 1.pr. civilă.
Examinând recursul declarat de recurentă, atât pe baza motivelor arătate de acestea, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 168 alin. 1 din CCM încheiat între SC. B și salariați, reprezentați de, înregistrat la mun. B sub nr. 9002/31.10.2003, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Problema ce se pune în discuție este acordarea primelor de Paști și C în perioada 2004-2007.
Astfel, prin art. din actele adiționale nr. 1, 2 3 și 4 la CCM nr. 9002/31.10.2003, s-a prelungit valabilitatea Contractului Colectiv de Muncă înregistrat la B cu nr. 3193/2004 pentru anii 2004 - 2007.
Este adevărat că nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate în perioada menționată însă, în recurs, la solicitarea apărătorului intimatului reclamant, s-au depus la dosar contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2007 în formă reeditată, înscrisuri ce nu aflau la dosarul de fond, fiind aplicabile disp. art. 305.pr. civilă.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003, ci se deduce că vor fi acordate în mod separat, nefiind parte componentă a salariului de bază, așa cum susține recurenta.
De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
În consecință, în cazul recurentei A, modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut și expresia "înanul 2003" și nu "dinanul 2003".
Față de cele arătate, susținerile recurentei sunt nefondate, față de înscrisurile noi depuse în recurs, acțiunea fiind în mod corect admisă de către prima instanță.
În baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, se va respinge ce nefondat recursul declarat de recurenta
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul în B,- bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr.585/9.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 Ianuarie 2009.
Președinte, pt. Judecător, Judecător,
aflat în CO, conf. art.261al.2.
PREȘEDINTE
Grefier,
: /03.02.2009
:DC/2 ex/03.02.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Alina Savin
